în fiecare zi cînd soarele răsare
o poezie ar trebui să scriu precum o floare
precum un înger mare de cristal
precum o barcă de hîrtie la un mal
în fiecare zi cînd Tu îmi dai paloare
pe chipul meu de lut fără culoare
ar trebui să-ți cânt de dimineaţă
și seara cînd se-așază-a nopții ceață
în fiecare zi mi-aduci iar bucurii
și îți călăuzești ai Tăi copii
ar trebui să-mi plec genunchii moi
ca pentru Judecata de Apoi
în fiecare zi se-opresc bondarii
să se înfrupte din ce culeg zidarii
ar trebui să mă închin smerit
în fața Celui ce e Infinit
în fiecare zi mă lupt ciudat
să nu fiu Doamne confundat
cu alții care nu se-opresc
din drumul lor anost firesc
să scrie-o poezie sau un vers
pentru Stăpîn și Univers
ar trebui să mă trezesc din vis
planeta-aceasta nu e paradis
A republicat asta pe RoEvanghelica.
ApreciazăApreciază