Dragoste fără limite – Nick Vujicic și Kanae Vujicic, Editura Scriptum, Oradea, 2017, 262 p.
“Ne place să credem că nu suntem stânjeniți de bagajul nostru din trecut, însă mulți dintre noi îl poartă cu ei, indiferent dacă își dau seama sau nu. […]
Cam la un an de la căsătoria noastră, un prieten m-a întrebat dacă mă mai gândesc vreodată la acele vechi incertitudini, acum că mă căsătorisem atât de bine, cu o femeie atât de frumoasă. Răspunsul meu l-a surprins. El credea că acum mă simt mai în siguranță – și la fel am crezut și eu înainte de a mă căsători – însă lucrurile nu stau deloc așa.
– După cum știi, mă obișnuisem să fiu un burlac lipsit de mâini și de picioare. Însă nu m-am obișnuit încă să fiu un bărbat căsătorit lipsit de mâini și de picioare, i-am zis eu. […]
După ce Kanae și cu mine am început să trăim împreună însă, m-a deranjat destul de tare faptul că ea trebuia să facă anumite “activități gospodărești care îi reveneau soțului”, cum ar fi să ducă gunoiul. Nu mi-a convenit nici faptul că nu puteam să gătesc pentru ea sau să o ajut la spălatul vaselor. Dintr-odată, eram obligat să-mi amintesc în fiecare zi de neajunsurile mele. Credeam că-mi depășisem aceste sentimente, însă în momentul în care s-a născut Kiyoshi, iar eu nu-l puteam lua în brațe, aceste incertitudini s-au înrăutățit.” (p. 161)
RoEvanghelica 