Tu iti asezi sufletul in palma
si imi spui o metafora
eu inteleg cat de paralel
sunt cu tot universul.
Tu ma calauzesti intr-un sens mai adanc
eu plonjez in necunoscut
cu gandul ca s-ar putea
sa nu fie drum ‘napoi.
Tu imi spui o poveste
vorbesti in dodii, in limbi, in pilde
eu sunt inconjurat de adevaruri
mai mari decat sinele meu
Ce figura esti, Copilule:
ce figura de stil!