„Duminica nu e lăsată întru odihnă; ci pentru ca, nemuncind în înțelesul obișnuit, să nu te mai înstrăinezi lucrului și lumii. Ea nu trebuie deci privită ca un interval de refacere, între două perioade de trudă: ci drept întâia zi plină din săptămână, întâia zi în care nu te mai îndeletnicești cu altceva decât cu tine și cu tainele ce țin de tine. E ziua Domnului; adică ziua singurătății tale, a întoarcerii la izvor. Cum ar putea fi binecuvântată munca din celelalte zile dacă n-ai avea începutul și capătul lor această Duminică de regăsire? […]
Omenirea de azi se ocupă stăruitor de organizarea muncii. Din când în când se gândește și la organizarea răgazurilor. Numai că nu de organizare ar trebui să fie vorba: ci de înțelegerea răgazului. Și ce ridicol să încerci reglementarea repaosului duminical, când numai repaos nu este!”
RoEvanghelica 