“După ce am început să mă rog cu pacienții, nu a trecut mult până când mi-am dat seama că nu voi avea ocazia să observ o schimbare sau o diferență în viața celor mai mulți dintre ei, fiindcă interacțiunile dintre noi erau scurte prin forța lucrurilor. Nu exista o cale rezonabilă de a verifica evoluția lor nici măcar din motive medicale. Rareori obțineam o privire de ansamblu asupra călătoriei lor spirituale – aveam acces doar la o mică parte din viața lor, de obicei în împrejurări extraordinare. Tot ce puteam face era să le ofer o oarecare pace într-un moment de criză și să efectuez operația cât mai bine; majoritatea dintre ei se recuperau și își vedeau de viața lor. Nimeni nu-i putea condamna că voiau să se țină cât…
Vezi articolul original 486 de cuvinte mai mult
RoEvanghelica 