Am și eu, din cînd în cînd, în viața de blogger, evenimente cărora nu pot să le măsor amplitudinea… 🙂
Iar cantitatea de emoție care mă copleșește îmi confirmă că, da, am rămas om… 🙂
Mă emoționez, deci exist… 🙂
După săptămîni / luni de neaprobare a comentariilor mele (vreo 2-3 pe săptămînă), Pătrățosul s-a lăsat convins de un scurtuleț comentariu al meu… Să-l fi aprobat din greșeală? Iată o interogație care s-ar putea să nu-mi dea pace la noapte…
Aseară am (mai) băut un Pepsi, sperînd să rezist la filmul lui Pasolini – Evanghelia după Matei, dar am ațipit de 3 ori și am ratat Predica de pe Munte.
Oare voi adormi liniștit sau voi continua să mă întreb: Acum de ce a aprobat comentariul meu? Zis-a anul ăsta că m-a tolerat cu comentarii pe blog ca semn al harului… 🙂 Dup-aia s-a închis ușa harului… 🙂 Acum…
Vezi articolul original 108 cuvinte mai mult
