“În iulie 1519, în timpul unei dispute la Liepzig cu cel mai virulent oponent al său, Johann Eck (1486-1543), Luther a negat supremația papei și infailibilitatea conciliilor bisericești. Doi ani mai târziu, a fost excomunicat.
La faimoasa Dietă de la Worms, din aprilie 1521, stând în fața împăratului Sfântului Imperiu Roman și temându-se pentru propria sa viață, Luther a refuzat din nou să-și retragă afirmațiile. A fost declarat surghiunit, dar a fost răpit pentru propria-i protecție de către binevoitorul elector de Saxonia, Frederic, și dus la castelul din Wartburg. Acolo el s-a dedicat traducerii Noului Testament în limba germană.” (p. 54)
Atlas istoric al Reformei – Tim Dowley, Casa Cărții, Oradea, 2016, 160 p.
RoEvanghelica 