Reforma ca stil de viață

Mai mult sau mai putin intentionat, am devenit, in ultimii ani, cea mai ampla si calitativa sursa de informatii din mediul confesional evanghelic romanesc.

Mentionez ca nu sint inregimentat confesional, politic, financiar sau in vreun alt fel.

Mai ales in luna octombrie, cind am avut peste 1.500 de postari (prima oara, in 10 ani de blogging cind am trecut de 1.200 de postari pe luna), a fost remarcata activitatea mea sustinuta de informare si polemica.

RoEvanghelica (12.000 postari) continua, din 19 iulie 2016, blogul Romania Evanghelica (49.000 postari in 8 ani).

Daca stirile ar circula mai bine in spatiul public, as avea timp si energie pentru a reflecta, a analiza si a sintetiza, activitati care sint rare in mediul confesional evanghelic romanesc (baptisti, penticostali, crestini dupa Evanghelie etc.), ca si in cultura romaneasca, de altfel.

Am multe idei, proiecte si propuneri, nu stiu daca voi reusi sa le aduc in atentia publica anul acesta, dar anul viitor as dori sa initiez mai multe relationari, oficiale si private.

Nu am nici o indoiala ca unii dintre cititorii mei au, la rindul lor, idei, sugestii, poate chiar proiecte (cum a aparut recent site-ul Publicatii Baptiste, care contine deja colectii ale revistei Cultului Baptist din anii 20 si 30).

Va rog nu ezitati sa ma contactati, pe Facebook, pe email sau la telefon.

Email: alinpm@yahoo.com

Noul meu numar de telefon: 0723-014345 (din 6 iulie, cind am implinit 50 de ani).

Sa ne aducem aminte de eficienta retelelor ilegale de distributie de Biblii si literatura religioasa din timpul comunismului.

Din pacate, la ora actuala, sistemele confesionale sint organizatii lipsite de eficienta (in anumite domenii, precum circulatia informatiei in spatiul public pe Internet) si, mai mult, chiar atinse de coruptie si inginerism nonvital.

Voi intensifica, daca imi va ingadui Dumnezeu, actiunile publice de protest, precum scrisori deschise si replici pe RoEvanghelica.

Contextul aniversarii a 500 de ani de la protestul public al lui Luther, cu care a inceput ceea ce numim Reforma (cu ample consecinte pe plan nu doar religios, ci si social, cultural, politc etc.) favorizeaza revitalizarea constiintei publice, dar mai ales a constiintei individuale, care este singurul instrument de comunicare cu divinitatea.

As putea sa dau citate din Biblie cu privire la cuget, la prioritatea libertatii de constiinta (si de exprimare) in fata sistemelor religioase si a ghetourilor confesionale.

Isus nu a fost primul revolutionar dintre evrei, dar a fost primul revolutionar dintre crestini.

Isus, Ioan Botezatorul, Luther, Wurmbrand – iata exemple CLARE de figuri (ciudate) din istoria crestinismului care ne indica directia de reformare continua a celui mai important domeniu al vietii umane, cel religios.

Presupun ca nu vreti sa va multumiti cu conferinte aniversare despre Reforma.

Indraznesc sa cred ca sinteti mai isteti decit atit.

Poate de multe ori v-ati gindit ca trebuie sa existe mai mult, in domeniul spiritual, decit gesturile duminicale de prezenta la biserica (un anumit loc si un anumit timp).

Poate ati cautat altceva si ati obosit.

Poate ca unii sinteti iritati. Nu sint eu cel care sa va contrazica. 🙂

Dar, dincolo de toate deceptiile si incruntarile noastre (legitime), exista o miza imensa – Reforma ca stil de viata.

Martirii crestini, in primele secole, nu au murit ca sa cistige dreptul de a-si practica cultul. Ei au avut o perspectiva mult mai ampla.

Reforma inseamna redobindirea perspectivei ample.

Repunerea in functiune a constiintei, care nu poate fi definita medical, social, nici chiar religios, ci doar SPIRITUAL.

De aceea, orice alta varianta, religioasa sau nonreligioasa la spiritualitate constituie infractiune in fata divinitatii.

Daca trebuie sa purtam vreo lupta, aceasta nu e cu oamenii. Ci in lumea spirituala.

TOATE proiectele mele publice au ca ultima miza spiritualitatea (crestina), nu cultura generala sau vreo ideologie religioasa confesionala.

Dobindirea unui cuget curat, a unei constiinte libere si nelimitat imaginativa, este Calea.

Relatia cu biserica este importanta, dar Biblia ne spune clar ca daca nu ne osandeste inima noastra, avem indrazneala la Dumnezeu.

Este important sa dobindim ACEA inima nefalsificata, innoita prin voia divina, gata de sacrificiu si, mai ales, loiala adevarului, nu unei ideologii religioase confesionale.

Pare imposibil. Dar ceea ce e cu neputinta la oameni e cu putinta la Dumnezeu.

Fie ca bisericile (evanghelice) sa faciliteze aceasta libertatea a constiintei.

Dar sa nu ne imbatam cu apa rece.

Si, desigur, nimeni nu stie cit mai are de trait.

De aceea apelul la trezirea constiintei e intotdeauna urgent si important.

Nu va mai luati dupa clisee precum „post si rugaciune”.

Fundamentele bisericii sint enumerate CLAR in Faptele Apostolilor 2:42: invatatura apostolilor, legatura frateasca, frangerea painii, rugaciuni.

Iar daca cineva vrea sa posteasca, aoleu, e treaba serioasa:

Dezleaga lanturile rautatii, deznoada legaturile robiei, da drumul celor asupriti si rupe orice fel de jug. (Isaia 58:6)

Chiar daca postul pare sa aiba de a face cu trupul, de fapt are de a face, ca ORICE activitate umana (munca, studiul intelectual, cresterea copiilor, ciclism sau Facebook), cu CONSTIINTA.

Constiinta e cea mai valoroasa comoara a unui om, caci este expresia concreta a sufletului nemuritor.

Daca as sti sa desenez, as face o frunza verde, in mina lui Dumnezeu.

Asta e constiinta – e verde, e vie, doar atit timp cit e in mina Creatorului.

Dupa cum stim, multi, prea multi oameni ratacesc precum niste frunze uscate, vopsite in verde pentru a pastra aparentele.

Biserica – ma refer la comunitatea constiintelor trezite si aflate in mina lui Dumnezeu – TREBUIE sa demaste simulacrul verdelui.

Sintem inconjurati de suflete ofilite, ale carora sansa (eterna) nu sta in miinile oamenilor, ci in mina lui Dumnezeu.

A face proteste, a deveni persoana non grata, a-ti pierde prietenii din pricina loialitatii fata de adevar – toate aceste incomoditati si suferinte nu se pot compara cu GLORIA care ii asteapta pe cei care au primit (si au pastrat) seva verde din sursa cereasca.

Sa nu neglijam istoria uimitoare a Bisericii.

Halloween-ul trece, Biserica ramine.

Nu betoanele si orhideele de la ferestre, ci eclatantele suflete pregatite de Sfinta Treime pentru o relatie eterna, dincolo de orice inchipuire a noastra.

Sintem trecatori, atit de trecatori. Si, totusi, sintem vesnici, ca ne place, ca nu ne place.

Terestrialitatea noastra ne face sa ne pierdem timpul (care este valoare suprema), energia, valorile, busola…

Singura sansa, in ratacirea pe oceanul umanitatii noastre, este intilnirea cu divinitatea SI mentinerea relatiei.

Si, desi ne-am dori sa fie o chestiune accesibila, NU ESTE.

Nu avem cum sa ne intilnim cu Creatorul precum ne intilnim cu ultima gagica pe care am convins-o ca are nevoie de noi.

Sintem, in modul cel mai literal cu putinta, la mila Domnului.

Nu i-o putem cistiga oricum, nu putem beneficia de ea in orice conditii.

Cind Luther a proclamat sola fide si sola gratia, pe cerul sufletelor oamenilor a aparut Soarele.

Toti crestinii ar trebui sa se numeasca Fide si Gratia – Cristea Alin Fide, Cristea Andreea Gratia.

Nume, prenume si re-nume.

Ultimul e cel mai important.

http://www.facebook.com/alin.cristea.9

Reclame
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Reforma ca stil de viață

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s