Scott M. Manetsch: “Când Luther s-a întors la Wittenberg din exilul său temporar la Castelul Wartburg, în primăvara anului 1522, el devenise deja o celebritate în ținuturile vorbitoare de limbă germană și conducătorul recunoscut al mișcării Reformei evanghelice (2). Puterea caracterului său, curajul neabătut și dinamismul conducerii teologice – ca să nu mai vorbim și despre prezentarea clară a Scripturilor creștine – au atras un grup de susținători capabili și loiali, care s-au dovedit utili în promovarea cauzei evanghelice în Saxonia electorală și pe tot cuprinsul Sfântului Imperiu Roman. Mulți dintre primii aliați ai lui Luther erau bărbați mai tineri de treizeci de ani, care fuseseră educați în studii umaniste și erau hotărâți să reformeze biserica creștină, prin recuperarea limbilor biblice, exegeza atentă a Scripturii și printr-o predicare creștină regulată (mai degrabă decât ocazională). Centrul Wittenberg, unde, în 1517, Luther și colegii săi din corpul profesoral au introdus schimbări curriculare, care au înlocuit teologia scolastică cu studiile biblice și au adăugat departamentele de greacă și ebraică. Datorită acestor reforme curriculare, dar și din cauza faimei lui Luther, Universitatea din Wittenberg a crescut rapid și a devenit una dintre cele mai mari universități din Imperiul Germen.
Nota 2 – Termenul evanghelic, derivat din cuvântul grec euangelion (veste bună), a fost titlul pe care și l-au atribuit primii susținători ai Reformei din secolul al XVI-lea, înainte ca termenii luteran, calvinist sau zwinglian să ajungă la modă.” (p. 281-282)
A republicat asta pe RoEvanghelica.
ApreciazăApreciază