“Ideea “odată mântuit, pentru totdeauna mântuit” are propria ei istorie. De cât timp a fost dezbătută? Cei mai mulți au impresia că a fost subiect de controversă numai în ultimii aproximativ 400 de ani. Asta pentru că cele două poziții ale disputei au fost cunoscute sub numele de calvinism (mântuirea nu poate fi pierdută) și arminianism (mântuirea poate fi pierdută), fiind numite după doi oameni care au trăit în secolul al XVI-lea. De fapt rădăcinile ideii “odată mântuit, pentru totdeauna mântuit” pot fi găsite cu o mie de ani înainte de aceștia.” (p. 111)
“Pelagius a fost un călugăr britanic care a venit la Roma în preajma anului 400 d.Cr. și a fost îngrozit de comportamentul delăsător din biserici. […]
A predicat o Evanghelie a “justificării numai prin credință” (el a fost primul care…
Vezi articolul original 247 de cuvinte mai mult
