Culegerea Jubilate, vol 2. – recenzie de Alin Cristea

În memoria tatălui meu, Daniel Cristea

Culegerea Jubilate este cel mai bun produs din istoria neo-protestanţilor din România, în ceea ce priveşte închinarea publică.

Jubilate reprezintă o redirecţionare a închinării comune din spaţiul confesional neo-protestant în concordanţă cu practicile contemporane din alte ţări. Aceasta nu înseamnă că găsim în această colecţie de imnuri creştine doar piese contemporane, ci înseamnă că Jubilate propune o înnoire a repertoriului eclesial în ritmul natural în care are loc în prezent o astfel de actualizare în alte ţări. La fel de important, această revigorare muzicală a închinării este propusă pe linia “bunelor tradiţii muzicale stabilite de-a lungul istoriei Bisericii”.

Scriam cele de mai sus acum 14 ani, cînd a apărut primul volum Jubilate.

http://romaniaevanghelica.wordpress.com/2012/11/01/culegerea-jubilate-recenzie-de-alin-cristea

De atunci încoace, Fundația Jubilate, constituită în 2002 la Oradea, a avut un rol deosebit de important în mediul confesional evanghelic românesc prin ateliere corale, conferințe și publicații. Prin toate acestea, spiritul Jubilate a pătruns în comunitățile evanghelicilor și penticostalilor români, avînd un rol benefic și de lungă durată.

Din cîte știu, sînt singurul care am scris o recenzie a primului volum. Din cîte se pare, editorii volumului 2 au ținut seama de sugestiile mele de acum 14 ani:

– Următoarea ediţie să conţină cel puţin un număr dublu de cîntări.
– Românii să fie mult mai bine reprezentaţi.
– O tematică trinitariană şi pneumatologică mai consistentă.
– Mai multe compoziţii dedicate sărbătorilor creştine (Naşterea, Paşte) şi comunitare (nuntă, binecuvîntare, botez, înmormîntare)

De asemenea, scriam:

Marea lipsă a volumului Jubilate o constituie acordurile în notaţia internaţională desupra portativului. Îndeobşte cunoscute ca “acordurile pentru chitară”, ele sînt mai mult decît atît. O astfel de notaţie ajută pe oricine care acompaniază, la orgă, de exemplu, să urmărească traseul armonic al piesei şi, mai mult, să se perfecţioneze în ceea ce priveşte structura armonică ce poate fi construită pentru o melodie.

Iată că volumul al doilea Jubilate oferă și notația acordurilor, o dată cu aranjamentele muzicale a pieselor.

Apariția volumului 2 ( de cîteva zile în librării) reprezintă încă un pas important în dinamica bisericilor baptiste, penticostale și creștine după Evanghelie – pe de o parte prin instituționalizarea unor imnuri cunoscute, traduse din engleză, dar și prin numeroase imnuri compuse de români, iar pe de altă parte prin rezistența de bun augur în fața invaziei muzicii pop worship.

Prețul e descurajant – 53 de lei. La prețul ăsta, pe lîngă indexurile de la sfîrșit – referințe biblice, tematic, alfabetic, m-aș fi bucurat să găsesc și o listă cu numele compozitorilor.

De asemenea, avînd în vedere importanța apariției volumului 2 Jubilate pentru istoria postdecembristă a evanghelicilor români, ar fi de un real folos articole de cultură evanghelică, care să prezinte compozitorii români și străini ale căror piese sînt prezente în culegerea Jubilate.

Contul YouTube Fundația Jubilate nu excelează în ceea ce privește numărul de vizualizări, ba chiar e cumplit de rămas în urmă față de trendul altor mișcări muzicale precum BBSO și Misiunea Speranța – din cele 50 de înregistrări, doar 3 au depășit 20.000 de vizualizări, iar ultimele 3 nu au nici măcar 500 de vizualizări.

Așadar, dacă nici măcar contul YouTube nu are o dinamică decentă, nu putem avea așteptări atunci la articole de informare.

Voi încerca în viitor să aduc în atenția cititorilor pe unii dintre compozitorii români și străini prezenți în cele două volume Jubilate.

Pînă atunci, atrag atenția că peste cîteva zile Graham Kendrick, autorul unor celebre piese, precum „Shine, Jesus, Shine”, va fi în România:

Graham Kendrick e prezent cu 4 piese în primul volum Jubilate și cu 6 piese în al doilea volum:

51 – Cristos printre noi / For this purpose (adapt. text și aranj. Iulian Teodorescu)
58 – Rege și rob smerit / Meekness and majesty (adat. text Carmen Gavril și Iulian Teodorescu)
59 – Serv-Împărat / The Servant King (adapt. text Iacob Coman, aranj. Kenneth Tucker)
136 – Fii cu noi, Isuse / Jesus stand among us (adapt. text Carmen Gavril, aranj. Iulian Teodorescu)

202 – Vino azi / Come and See (adapt. text Carmen Gavril, aranj, Iulian Teodorescu)
206 – Viu e Domnul! / In teh Tomb so Cold (adapt. text Daniel Suciu și Echipa Jubilate, aranj. Solomon Turculeț)
236 – Steaua dimineții / Morning Star (adapt. text Ruben Mureșan, aranj. Dor Niculescu)
241 – Să Te am, o, Doamne / Knowing You (adapt. text Necunoscut)
288 – Cristos îmi ajunge / For This I Have Jesus (adapt. text Daniel Suciu, aranj. Kenneth Tucker)
310 – Îndurare / Merciful (adapt. text Ruben Mureșan)

Chiar dacă nu aș da alte exemple de compozitori, simpla înșirare a celor 10 piese indică nivelul calitativ al culegerii Jubilate.

De asemenea, se poate observa că datorăm, în primul rînd, lui Iulian Teodorescu și surorii sale, Carmen Gavril, introducerea lui Graham Kendrick în circuitul apei în natură / circuitul muzicii contemporane valoroase în ghetourile pocăiților din România.

Am fost cuprins de emoții scriind titlurile acestor piese, care îmi răsunau în minte pe rînd, dar am rememorat cu emoție numele lui Iulian Teodorescu (editorul coordonator al primului volum) și Carmen Gavril, a căror contribuție în perioada postdecembristă la înnoirea repertoriului imnologic evanghelic românesc – cu compoziții, nu doar cu traduceri și aranjamente muzicale – e un cadou neprețuit pe care ni l-a făcut Dumnezeu.

Consider inspirată opțiunea editurii Jubilate de a numerota piesele din volumul 2 în continuarea volumului 1. Astfel, primele 140 de numere sînt continuate, cu volumul 2, pînă la numărul 350.

Cele două volume conțin nu doar cîntări, ci și texte scripturale.

Primul volum conține 110 cîntări și 40 de texte scripturale. Al doilea volum conține 160 de cîntări și 50 de texte scripturale.

Prezenta recenzie se ocupă doar de cîntări și de fenomenul muzical IMNOLOGIC din bisericile evanghelice și penticostale.

Repet ceea ce scriam acum 14 ani: Jubilate nu este o colecţie de cîntări pentru cor, deşi poate fi folosită şi în acest sens.

În recenzia primului volum aminteam că există culegeri masive de piese corale:

Cîntările Evangheliei, compilate de Ieremia Hodoroabă (1978) – conţine 671 de cîntări
Cîntările Evangheliei (redactor responsabil de carte fiind Daniel Stăuceanu) apărută în 1981 la Editura Uniunii Comunităţilor Creştine Baptiste din R.S. România – peste 200 de piese corale
Antologie de cîntări corale creştine (1998), ediţie îngrijită de Daniel Stăuceanu şi apărută la Editura Institutului Biblic “Emanuel” din Oradea – peste 300 de piese corale

Aș vrea să menționez, cu această ocazie, cîteva dintre colecții masive de cîntări care au apărut în ultimii ani:

Harfa Cântecelor Creștine din România, Vol. 1 (2015), cu 7.206 cîntări, Editura: Speranța Media
Cântări de laudă și duhovnicești (2010), cu 648 de cîntări, coordonator: Ion Peană
Încă e har! (2009), cu 339 de compoziții ale lui Mircea Ciugudean (editor: Iulian Teodorescu)

Prima colecție conține doar textul cîntărilor, a doua colecție are linia melodică și acordurile, a treia are aranjament muzical (pe două portative) și sînt menționate acordurile la o bună parte a pieselor.

Iată, așadar, contextul editorial în care apare volumul 2 Jubilate. Despre care spun că este cel mai bun produs din istoria evanghelicilor români, în ceea ce priveşte închinarea publică.

Oricine care are de a face cu muzica în bisericile evanghelice și penticostale ar trebui să aibă cele două volume Jubilate, dar și oricine e interesat de teologia imnologiei din aceste comunități creștine.

Culegerea Jubilate nu înlocuiește cartea de cîntări oficială din cultele evanghelice. Ea este însă un însoțitor binevenit al cărții de cîntări oficiale.

Jubilate aduce în domeniul imnologiei evanghelice românești ceea ce Beniamin Fărăgău a adus în domeniul studiului biblic.

Jubilate este o opţiune, la fel ca şi studiul lui Beniamin Fărăgău.

Cu alte cuvinte, la fel ca studiul lui Beniamin, Jubilate este o provocare.

Nu este rostul acestui articol să arate ce mutaţii au produs Jubilate şi studiul lui Beniamin Fărăgău în mediul confesional evanghelic românesc.

Dar trebuie menţionate cît mai des cele două mişcări din perioada postdecembristă a României evanghelice, ele fiind vîrf de lance în reformarea ghetourilor evanghelice şi penticostale.

În primul volum Jubilate nu s-a evidențiat vreun compozitor străin, Graham Kendrick și Twilla Paris fiind prezenți cu cîte 4 piese.

În al doilea volum Stuart Townend e prezent cu 14 piese.

În primul volum doar cu o piesă, dar foarte importantă: Zi de zi / All my days.

Dintre compozitorii români, în primul volum se evidenția Iulian Teodorescu, cu 8 piese:

2 – De trei ori sfînt
13 – Dumnezeul creator
31 – Te iubesc şi-Ţi cânt
80 – Cuvântul Tău
89 – Te rog, cercetază-mă Tu!
119 – Să-Ţi cânt Ţie
120 – Cum pâinea se dăruie
128 – Cine crede se botează

În al doilea volum e prezent doar cu o compoziție.

Dintre români, Monica Turtoi e preferata editorilor volumului 2, fiind prezentă cu 12 compoziții.

Printre care: Eşti pe tron.

Fundația Jubilate a organizat două ediții ale unui eveniment inedit – Seară de imnuri creștine românești:

POZE: O seară de imnuri creștine românești – Timișoara, 2013
POZE: Seară de imnuri creștine românești, ediția a 2-a – Cluj, 2014

În volumul al doilea întîlnim 8 piese tradiționale americane, dar nici o piesă tradițională românească.

Iacob Brâncovan e prezent cu 5 compoziții – 2 pe versurile lui Florian Guler – dintre care „Sunt sărac şi sunt lipsit” atrage atenţia prin stilul românesc. Este o cîntare scurtă, cu două fraze muzicale care se pot relua, în diferite registre:

Sunt sărac și sunt lipsit, Doamne Dumnezeu,
Dar Tu Te gândești la mine, Dumnezeul meu.

Tu ești ajutorul și izbăvitorul meu,
Eu Te rog, nu zăbovi, o, Dumnezeul meu!

Nicolae Moldoveanu e prezent cu 5 cîntări în primul volum și cu 7 cîntări în volumul 2.

Faptul că sînt compozitori români în culegerea Jubilate nu trebuie echivalat cu prezența stilului românesc, întrucît compozițiile contemporane ale românilor evanghelici nu sînt compuse în stil românesc, ci în stil… american.

Două filoane pe care mișcarea Jubilate nu le-a descoperit / folosit sînt folkul și muzica lăutărească.

Cum mișcarea Jubilate a fost inițiată și dominată de americani românizați, nu e de mirare că stilul american s-a impus, în dauna stilului românesc.

Dar nu e vorba de stilul american gălăgios, rock, pop sau country. Nu putem fi decît recunoscători că mișcarea Jubilate a prins contur în ultimii 14 ani, dezvoltînd un spirit imnologic valoros, profund și destul de contemporan.

Nu doar că standardele muzicale sînt înalte, fie că e vorba de compoziții și aranjamente, fie că e vorba de interpretare, dar spiritul Jubilate înseamnă subordonarea Muzicii față de Teologie.

Din punct de vedere teologic, ar fi fost bine să nu existe titluri de tematică care să sugereze triteismul – Dumnezu Tatăl, Dumneze Fiul, Dumnezeu Duhul Sfînt -, ci: Tatăl, Fiul, Duhul.

Cînd ne rugăm, nu ne rugăm Dumnezeului Tatăl, în Numele Dumnezeului Fiul, prin Dumnezeu Duhul Sfînt.

Ci ne rugăm Tatălui, în Numele Fiului, prin Duhul Sfînt.

Așa cum ne rugăm, așa să și cîntăm. 🙂

Dumnezeu e unul singur, dar nu o singură PERSOANĂ.

Volumul 2 Jubilate nu reprezintă un progres față de primul volum decît prin selectarea unui număr mai mare de compozitori români și prin adăugarea notației acordurilor.

Sînt aproape 30 de compozitori români, dintre care o bună parte doar cîte o cîntare.

A compune doar o cîntare poate deveni însă un eveniment.

Iată un exemplu, care indică și ce rol poate avea Internetul / Facebook:

Acum cîțiva ani, am făcut o înregistrare simpă cu cîntarea „Cartea Legii”, în seria Cîntările tinereţii, pe YouTube. În anunțul pus pe Facebook, am menționat că nu cunosc compozitorul cîntării pe care o cîntam de peste 25 de ani.

Cineva a comentat: Soțul meu a compus-o.

Am făcut ochii mari, am luat legătura cu persoana respectivă, m-am întîlnit cu Ovi Păluț, din Oradea, care mi-a spus că e singura cîntare compusă de el pe care a finalizat-o.

Aceasta este o cîntare care ar fi putut fi adăugată în culegerea Jubilate, mai ales că nu există în culegerile oficiale și e compusă în întregime pe texte biblice.

Printre primele cîntări din volumul 1 se află imnul „Laudă Sfintei treimi”, compus de Claudia Morar, pentru un concurs de compoziții la Institutul Emanuel. Era anul 4 la muzică parcă, eu eram anul 3 la teologie, m-a rugat să pun acordurile la chitară. Ea o cînta ca pe un șlagăr pop, eu i-am dat structura stilistică de imn, așa cum se cîntă de atîția ani în bisericile baptiste.

Ceea ce vreau să spun e că, în economia providenţială, contează pînă și numai o cîntare. Sau doar un aranjament inspirat.

Ca şi primul volum, cel de-al doilea volum Jubilate conține elementele de copyright. Nu cunosc o altă culegere de imnuri în limba română care să aibă menționate elementele de copyright.

O scăpare:

La Nr. 271 – Voi, pierduți cu sarcini grele – apare mențiunea: „Adapt. text: necunoscut”.

În Imnurile Credinţei (Cîntări culese și traduse de Valentin Popovici), cîntarea apare cu titlul „Da, eu știu” (care este conform cu titlul din engleză: Yes I Know), la nr. 126, unde apare menţiunea: „Trad. V.P.”.

Aşadar, Editura Jubilate ar putut lua cu Valentin Popovici, pentru a confirma că adaptarea textului îi aparţine.

Nr. 286 în culegerea Jubilate are titlul „Pacea Ta”, cu o nouă adaptare a textului tradus din engleză. Este vorba de celebra cîntare „Bine e în Domnul” / It Is Well With My Soul.

Deși am o presupunere cu privire la motivul renunțării la textul „standard”, nu agreez schimbarea titlului / refrenului.

Noul refren propune formula: Pacea Ta mi-o vei da.

În felul acesta, conform reflexului triumfalist (și terapeutic) al pocăiților cu care se cîntă acest imn (și altele asemenea lui – să ne aducem aminte cît de zdravăn se cîntă: „Lovit de val ajung la mal, Cerescul Tată m-a călăuzi!”), se pierde spiritul în care a fost compusă această cîntare. Horatio Spafford (1828-1888) a scris versurile imnului după ce și-a pierdut cele 4 fiice într-un naufragiu.

Parametrii acestui articol depășesc perimetrul unei recenzii. Am precizat încă de la început că acest articol este în onoarea tatălui meu.

A fost predicator (dar nu pastor, ca tatăl său), a dirijat corul şi a fost mulţi ani în conducerea bisericii baptiste din Petroşani, unde m-am format.

Am trăit destui ani și am cunoscut mulți oameni de diferite feluri, dar nu îmi amintesc de vreo figură asemănătoare în ceea ce privește integritatea, prestanța, bunătatea și spiritul de sacrificiu.

Îmi doresc să îi semăn în aceste privințe măcar pe jumătate.

Cu această ocazie, vreau să menționez un aspect despre care nu cred că am mai scris vreodată.

Azi trăim într-o lume liberă, cu computere, cu acces la Internet, Facebook, YouTube și, desigur, la aparate de copiat.

Însă pe vremea lui Ceaușescu, cînd nu exista libertate și nu exista Internetul, copiile se făceau de mînă.

Unii nu au scris doar caiete de cîntări cu stiloul sau cu pixul, iar partiturile erau scrise tot de mînă.

Unul dintre mijloacele de multiplicare a partiturilor pentru cor era baia de aburi de amoniac, cum era la minele din Valea Jiului, unde se multiplicau hărțile.

Pentru aceasta trebuia mai întîi să se facă originalul pe hîrtie de calc, cu penița.

Tatăl meu a fost topograf și a avut posibilitatea (ilegală, desigură, pentru pocăiții din regimul ateist) de a multiplica astfel de partituri.

Nu am la îndemînă un exemplu cu un astfel de original.

Dar pot să vă arăt indexul cu ordinea alfabetică a cîntărilor din Imnurile Credinței, scrisă cu penița:

Vă mai dau un exemplu: Ionatan Piroșca, despre care am scris că este cel mai bun poet din istoria evanghelicilor români.

Era bolnav (scleroză în plăci, cred), tot timpul tremura, avea la el întotdeauna un pai, cu care mînca, căci nu putea cu lingura.

Într-una din dățile cînd se afla la tratament la Băile Felix l-am sunat să-l întreb ce mai face.

Bine, mi-a răspuns, mi-am terminat norma pe ziua de azi.

Ce normă?, am întrebat.

4 poezii.

Am rămas cu gura căscată.

Și am vorbit cu mine însumi: Dacă omul ăsta bolnav poate scrie 4 poeme pe zi, eu să nu pot să compun o piesă pe săptămînă?

Am compus 19 piese pe versurile lui Ionatan Piroșca.

Daniel Cristea și Ionatan Piroșca sînt, pentru mine, modele de trudă și dedicare.

Îmi pare bine că în culegerea Jubilate (2) apar versurile unora precum Costache Ioanid, Traian Dorz, Simion Cure, Petru Dugulescu, dar îmi pare rău că nu apar versuri de Ionatan Piroșca.

Daniel Cristea și Ionatan Piroșca ar trebui, de fapt, să fie modele pentru noi toți. Au pus în negoț ce au avut.

Nici nu se poate compara cu situația de acum, cînd bisericile evanghelice au dobîndit proprietăți, au renovat clădirile, au fondat instituții confesionale etc.

Ajung, astfel la un subiect delicat: Ce fac pocăiții cu resursele pe care Dumnezeu le-a dăruit?

Volumul al doilea Jubilate apare după 14 ani de la apariția celui de-al doilea volum.

Nu este acesta un punct slab, care trebuie menționat?

Dar nu despre Fundația Jubilate vreau să discut, ci despre Biserica Baptistă Providența din Oradea, unde – încă de pe vremea cînd se numea Credința și întrunirile aveau loc într-o casă și eram înghesuiți, dar ne era bine, înainte de 2004 – au fost cîntate, poate pentru prima oară, cîntările Jubilate.

Apoi s-a inaugurat clădirea nouă a bisericii Providența și, pentru o vreme, iar ne-a fost bine.

Anul trecut s-au aniversat 20 de ani ai Bisericii Providența, o istorie scurtă, dar zbuciumată.

Pentru a treia oară l-am auzit pe Emil Bartoș, cel mai cunoscut dintre pastorii care au fost la Providența, cum au venit banii pentru acoperișul clădirii. Era nevoie de 70.000 de euro. Un om de afaceri din Anglia a donat 100.000 de lire sterline.

Biserica Baptistă Providența din Oradea pare să aibă un destin special, mă refer la resursele pe care Dumnezeu le-a dat. Nu cunosc nici o biserică baptistă (sau penticostală) din România și diaspora care să fi primit atîtea resurse într-un timp așa de scurt.

Nu mă refer doar la resursele financiare și proprietățile dobîndite (teren și clădire), ci mai ales la resursele umane – cei mai buni studenți din cea mai bună perioadă din istoria Universității Emanuel, 1997-1998, șefi de grupă la teologie, Paulian Petric, Alin Cristea (1996), Lucian Ciupe, Dan Mierluț, au făcut parte din Biserica Providența.

Mai mult de jumătate din echipa Jubilate a făcut parte din Biserica Providența, care a fost un creuzet pentru lansarea cîntărilor.

Radu Gheorghiță, Emil Bartoș și Aurel Burtic au organizat, începînd cu 2005, la Biserica Baptistă Providența din Oradea, peste 10 ediții ale Colocviului Cornilescu, cu invitați de marcă precum Douglas Moo, Thomas Nettles, Scott Hafemann, Klyne Snodgrass, Beniamin Fărăgău, Octavian Baban.

Așadar, fenomenul Jubilate nu a fost patronat de Emanuel, cei mai buni studenți nu au fost la Emanuel, colocviul Cornilescu nu a fost organizat, atîția ani, la Emanuel.

Emanueliștii au ratat, rînd pe rînd, cele mai importante momente din secolul 21.

Ele au avut loc la Providența.

Din păcate, acum decandența Bisericii Providența e în serie cu decadența Bisericii Emanuel și, poate peste 10-15 ani, cu decadența BBSO.

Nu putem să echivalăm contextul spiritual actual cu cel de acum 13-15 ani.

Cîntările Jubilate nu mai au, în Biserica Providența, rezonanța pe care o aveau cîndva.

Unul dintre motive este de ordin tehnic: spațiul sonor este imens și nu poate fi completat precum se întîmpla cu ani în urmă.

Dar motivul principal este decadența.

În astfel de circumstanțe, are rost întrebarea: Ce fac pocăiții cu resursele pe care Dumnezeu le-a dăruit?

Am ales să deformez structura unei recenzii pentru a putea atinge chestiuni mult mai importante decît lansarea unei cărți.

Momentul acestal, al apariției volumului 2 Jubilate, ar pueta fi un moment de cotitură pentru Biserica Providența.

Mă tem însă că nu va fi.

Rutina duminicală a omorît spiritul Jubilate.

Dictatura mediocrităţii a înfrînt spiritul Jubilate.

E vremea insularității, cum zicea Teodor Baconschi referindu-se la situația cumplită din România, unde mediocritatea și corupția sufocă orice zvîcniri nobile.

Acesta este unul dintre motivele pentru care m-am grăbit să scriu această recenzie – să ne aducem aminte că există repere, există creativitate, există dinamică autentică (nu activism nonideatic), dar pot fi învinse, cel puțin pentru o perioadă, de tirania mediocrității și a corupției.

Un alt motiv pentru care m-am grăbit este că fiica mea, pe care am anunțat-o ieri (cînd am avut bani) că i-am cumpărat volumul 2 Jubilate, îl vrea cît mai repede, să se uite în el, să cînte la pian din el. Iar eu probabil vineri o să plec din localitate.

I-am cumpărat primul volum în iunie, cînd, la vîrsta de 14 și jumătate ani, s-a botezat la Providența.

Cum mult efort, i-am cumpărat și volumul 2. Azi, după ce termină școala, am chemat-o să vină să-l „mirosim”. Și să-l ducă la ea acasă.

Acum 14 ani, cînd locuiam cu familia într-un apartament cu o cameră, am cumpărat cel puțin 15 exemplare din Jubilate 1 și am trimis în țară și străinătate, în Austria și Suedia.

Acum sînt într-o cu totul altă situație (financiară). Locuiesc de aproape 5 ani în chirie, fără a avea un venit lunar. Supraviețuiesc din donațiile cititorilor, prietenilor, rudelor. Sînt în urmă cu chiria și întreținerea pe 4 luni.

Poate cineva vrea să-mi cumpere acest volum 2 Jubilate.

Pentru mine 53 de lei e o sumă imensă (am vîndut 10 cărți pentru 50 lei acum cîteva săptămîni).

Dar, după cum se poate lesne vedea, activitatea mea zilnică pe Internet, pentru beneficiul public, merge foarte bine – cam 20 de postări pe zi, uneori peste 50 sau 100.

Nu uitați, sînt singurul (din cîte știu) care am scris recenzii culegerea Jubilate.

De asemenea, am proiecte (în derulare) care sînt unice în mediul confesional evanghelic românesc.

Sper ca un astfel de articol să nu fie doar o recenzie sau doar o postare, sper să vă provoace să căutați excelența.

Ce lucruri neobișnuite faceți dacă doar vă duceți duminica la biserică și îngînați ce îngînă alții acolo?

Ce lucruri neobișnuite faceți dacă aruncați niște bani în perș, precum fac și alții?

Ba chiar dacă țineți post și vă rugați, ce lucruri neobișnuite faceți dacă nu sloboziți lanțurile răutății și nu vă însuflețește, zi de zi, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună și orice laudă?

Mă rog pentru fiica mea, Andreea, să nu devină precum bătuții în cap de la Providența, de la Emanuel, de la BBSO și din atîtea biserici baptistoide și penticostaloide.

I-am tot spus despre „ciudații” care au reformat creștinismul, de la Isus și Ioan Botezătorul la Luther și Wurmbrand.

Anul acesta se aniversează 500 de la Reformă, iar protestele din februarie completează contextul acestui an cu totul deosebit.

Un al treilea evenint important al acestui an este apariția volumului 2 Jubilate.

Încă un semnal pentru declanșarea reformei.

Dacă nu, încă o acuzație care va fi adusă în ziua judecății celor care și-au bătut joc de resursele pe care Dumnezeu le-a pus la dispoziție într-un mod minunat, miraculos, extra-terestru.

Deznădejdea sau durerea
să nu poată-a mă opri
Să-Ți cînt Ție, numai Ție
pînă-n veșnicii.

Reclame
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s