Fundamentele Bisericii – Replică lui Luigi Mițoi

Apreciez apelul pe care l-a făcut pastorul Luigi Mițoi din Chicago pentru o viață dedicată lucrurilor SFINTE.

Apelul, care durează circa 9 minute, ar trebui reluat în cît mai multe duminici și în cît mai multe biserici evanghelice și penticostale.

Apelul pastorului Luigi Mițoi se referă la cîteva chestiuni importante din viața ghetourilor pocăiești și conține formule inspirate, livrate comunității cu o retorică moderată, dar cu pasiune și simț bun.

Cuvintele adresate generației tinere începînd cu min. 4.58 sînt foarte importante:

„Generație tînără, ascultați-mă: Nu cumva să faceți greșeala să vă placă mai mult muzica decît rugăciunea. Lucrul acesta este un mare pericol pentru generația voastră – să credeți că închinare este muzică. Să nu uitați că este absolut nesănătos să credeți că puteți înlocui rugăciunea cu muzica. Rugăciunea rămîne o practică spirituală care nu poate fi înlocuită cu muzica niciodată.”

De asemenea, ceea ce spune spre finalul apelului, min. 7.98, este extrem de important pentru sănătatea organismului eclesial:

„Vă rog, feriți-vă să transformați biserica aceasta în cler și laici… Toată biserica trebuie să postească, trebuie să se roage și să accentueze lucrurile sfinte. În felul acesta, copiii noștri vor crește într-o biserică pe care o vor pomeni cînd noi nu vom mai fi aici. Altfel, va rămîne doar numele de noi și ne vom duce și ne vom duce din ce în ce mai în jos, obosind și saturîndu-ne cu programele noastre.”

Sînt nevoit însă să aduc completări ESENŢIALE apelului făcut de pastorul Luigi Mițoi.

Formula pe care o folosește pastorul Luigi Mițoi – postul, rugăciunea şi lucrurile sfinte – seamănă foarte mult cu formula vînturată în bisericile pocăiților, mai ales la penticostali: „post şi rugăciune”.

Ea este o formulă populară, dar asta nu înseamnă neapărat că este o formulă corectă.

Conform Isaia 58, adevăratul post nu constă în… post.

Dar, mai important, accentul pe post și rugăciune – care par a fi la îndemîna oricui, oare așa să fie? – distrage atenția de la Fundamentele Bisericii, așa cum sînt ele menționate în Fapte 2:42:

– învățătura apostolilor
– legătura frățească
– frîngerea pîinii
– rugăciuni

Exact cum pastorul Luigi Mițoi observă că exagerarea accentului pus pe închinarea prin muzică duce la neglijarea rugăciunii, tot astfel putem observa că exagerarea accentului pus pe post și rugăciune duce la neglijarea Fundamentelor Bisericii.

Sînt de acord că „rugăciunea dă putere predicii, dă putere cîntării, dă putere conducătorilor, dă putere sfințirii bisericii Domnului” (Min. 4.16), dar rămîne întrebarea: Ce dă putere rugăciunii?

Ne putem ruga oricum, oricînd, pentru orice?

În ultimii ani am ridicat această chestiune – lipsa unei teologii a rugăciunii la evanghelicii și penticostalii români.

Sînt de acord cu atenționarea pastorului Luigi Mițoi – „Să nu cumva să rămînem repetenți la lecția istoriei… Dacă rămînem repetenți la lecția lui Dumnezeu, atunci lucrul acesta se va reflecta în viitorul nostru veșnic.” (Min. 4.33)

Dar asta înseamnă, în primul rînd, că trebuie să nu uităm lecția istoriei primilor creștini, a căror comunitate (ekklesia) avea ca fundamente cele patru practici în care stăruiau.

Pastorul Luigi Mițoi și-a construit apelul pornind de la versetul din 2 Cronici 7:14.

Dar a folosit doar una dintre practicile spiritule menţionate acolo, întrucît în apelul său reproşa, pe bună dreptate, lipsa credincioşilor la rugăciune în sîmbăta dinaintea euharistiei:

„Dumnezeu va binecuvînta poporul doar DACĂ ne vom ruga. Această condiție nu o pot evita nici eu, nici dumneavoastră. nu o pot evita programele noastre, școlile noastre, coalițiile noastre, uniunile noastre, convențiile noastre, sărbătorile noastre. Trebuie neapărat să ne rugăm.” (Min. 6.22)

Da, trebuie neapărat să ne rugăm, dar ce e rugăciunea? Știu penticostalii să se roage? Știu baptiștii să se roage? Conform cărora învățături biblice / teologice?

Iată ce citim în 2 Cronici 7:14:

„Dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga şi va căuta faţa Mea, şi se va abate de la căile lui rele – îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul şi-i voi tămădui ţara.”

Aşadar, înainte de a fi menţionată practica rugăciunii este menţionată virtutea smereniei. De asemenea, împreună cu practica rugăciunii sînt menţionate două atitudini / acțiuni: căutarea feței lui Dumnezeu și abaterea de la căile rele.

N-ar trebui să observăm că rugăciunea, în Fundamentele Bisericii din Fapte 2:42 apare la sfîrșitul formulei, iar în versetul din 2 Cronici 7:14 apare după ce este menționată smerenia?

Iar dacă parafrazăm Isaia 58, am putea spune că lui Dumnezeu nu îi place rugăciunea unită cu nelegiuirea.

Cu alte cuvinte, rugăciunea nu e o practică magică care ne ridică automat din mediul nostru „gravitațional”, ci reprezintă unul dintre mijloacele harului care ne conectează la Împărăția lui Dumnezeu – neprihănire, pace și bucurie în Duhul Sfînt – astfel încît să învingem forța gravitațională (a firii).

La fel cum muzica, în anumite condiții, ne poate înălța sufletul, dar în alte condiții este o im-postură, tot la fel rugăciunea, în anumite condiții, ne poate înălța sufletul, dar în alte condiții este o im-postură.

Fără echilibrul pe care îl oferă Fundamentele Bisericii, rugăciunea, muzica, predica, dărnicia sau orice alte discipline spirituale devin o povară, în cel mai bun caz, sau o im-postură, în cel mai rău caz.

Gîndiți-vă cît s-a rugat Isus și cît a cîntat Isus – iată un argument subțire pe care îl folosește pastorul Luigi Mițoi.

Dar s-a potrivit, nu? 🙂

Din seria REPLICI

Despre practica excomunicării – Replică lui Vasile Filat
Postmodernism – Replică lui Iosif Țon
Atenție la lipsa de mînie – Replică unui articol apărut pe blogul lui Daniel Brânzei
Behăitul evanghelicilor români – Replică lui Samy Tuțac
Despre conflict – Replică lui Andrei Jurescu
Amabilitatea, un concept ambiguu – Replică lui Mihai Huşanu
Tolba cu tîmpenii (000088) – Replică lui Chris
Zeciuiala – Replică lui Vladimir Pustan
Templul Duhului Sfînt – Replică lui Marius Cruceru
Patologie baptistă – Replică la articolul lui Marius Cruceru despre provocările baptiștilor din acești ani
Despre Biserica Providența Oradea – Replică lui Iosif Țon
De ce să (NU) mergem la biserică – Replică lui Peter Rong și lui Samy Tuțac
Despre curaj, adevăr și responsabilitate – Replică lui Samy Tuțac
Să nu fim doar morali, ci spirituali – Replică lui Florin Ianovici
Biserica nu este NICIODATĂ un loc – Replică lui Viorel Iuga
Biserica nu este NICIODATĂ un loc – Replică lui Alex Neagoe

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s