Noi încercări de depăşire a recordului josniciei în blogosfera evanghelică

Nu pot să spun că nimic nu mă mai miră.

Încă mai sînt lucruri, rele, josnice, care mă miră.

Sînt multe cazuri de josnicie în blogosfera evanghelică, o bună parte la adresa mea (ceea ce e de înțeles – avînd în vedere criticile pe care le exprim public -, dar nu de acceptat), care s-au adunat în ultimii 10 ani.

Sînt convins în continuare că forma deplină a josniciei e minciuna. Dar formulele verbale care izvorăsc din răutate, invidie și din reflexul resentimentar, din imaturitate spirituală, stau mărturie despre divertitatea uimitoare a formelor de josnicie în spațiul public.

Cum am menționat cu alte ocazii, recordul de josnicie în blogosfera evanghelică îi aparține lui Barthimeu:

Barthimeu despre Alin Cristea: Porc nerușinat, scroafă ordinară, papagal scrijilat, cîine de Oradea/Petroșani, lătrău, papagal neobrăzat și netrebnic, birjar spurcat, vidanjor ordinar, pervertitule, băiete-castravete, la troacă cu tine!

Azi am primit 3 comentarii, pe care nu le-am aprobat, care reprezintă încercări de depăşire a recordului josniciei în blogosfera evanghelică.

Redau mai jos doar doar o parte din fiecare (celelalte părți fiind și mai josnice):

– Mitocanule Alin Cristea, Obraznic, impertinent şi infect specimen a cărui dâră pestilențială mânjeşte imaginea creştinilor evanghelicilor, cine te crezi tu să vorbeşti aşa cu oameni care au suferit pentru Hristos? Nu ai pic de onoare! Eşti un gândac mizerabil, enervat şi enervant, care îşi aşteaptă sfârşitul fără demnitate. Toți vom ajunge acolo dar călătoria ta este o ruşine. În mediocritatea ce te-a caracterizat de mic, ai găsit soluția parvenirii: împroşcarea cu mizerii a pocăiților! (Pompiliu Sima, posima64@yahoo.com)

– Măi căcatule de Alin Cristea, De ce nu publici comentariul ratonului dungat? Te-a tăiat la ficat, ratatule? esti un infractor, numindu-ti scursura: Romania Evanghelica… numeste-o: rahatul unui creier mediocru sau Căcatul Alin Cristea… (Calin Popescu)

– Eşti îngânfat, iritant, recalcitrant şi incorigibil. (Pătrățelu Trist)

Observaţii şi comentarii

1. Cele 3 comentarii au în comun faptul că sînt făcute la postări în legătură cu Nicolae Rădoi.

Primele două la: Da’ cît de proști pot fi pocăiții?!… – Cazul Nicolae Rădoi

Al treilea la: Mahalaua Texanului – 25 august 2014

Cele două postări sînt vechi – prima din 2011, a doua din 2014.

2. Resping categoric formula conform căreia eu împroșc pocăiții cu mizerii.

O replică rapidă ar fi că nu puţini pocăiții sînt mînjiți cu mizerii.

Dar, la alt nivel de replică, precizez, cu dovezi, că nu mă ocup cu așa ceva. Ocupația mea e cu totul alta, iar proiectele mele pe care le derulez în spațiul public dezmint acuzele care mi se aduc.

Așa cum am menionat de mai mult ori de-a lungul anilor – căci aceste josnicii nu sînt nici primele și probabil nici ultimele, dar atrag atenția prin amploarea lor ignobilă -, mă ocup cu INFORMAREA și cu POLEMICĂ.

Blogul celebru România Evanghelică conține 49.000 de postări (în 8 ani). Blogul RoEvanghelică îl continuă, din 19 iulie 2016, cu încă 9.400 de postări.

Fie și numai din aceste 58.400 de postări se poate vedea că prioritatea activității mele publice pe Internet este INFORMAȚIA.

Din cînd în cînd, scriu și articole polemice, dar și alte articole. Unii aleg, din diverse motive, să-și aducă aminte, deseori obsesiv, de astfel de articole (și să nu beneficieze de URIAȘA cantitate de informație pe care am pus-o la dispoziția cititorilor).

Se poate observa că reproșurile care mi se fac în legătură cu astfel de articole polemice (a fi polemic nu înseamnă a împroșca cu noroi) apar de pe poziții agresiv-ideologice sau psiho-emoționale.

În cel mai bun caz, ele apar dintr-o jenă (hiper)pudică, morală sau spirituală, pe palierul clișeelor.

Cei care sînt jenați de unele formule pe care le avansez UNEORI în spațiul public (dovedind astfel că am reușit să le violentez urechile și creierul, și, sper, inima) aplică clișeul de genul „așa ceva nu se face” sau, mai personalizat, „aşa ceva EU n-aș face”.

În felul acesta, apare o amnezie bruscă a unei istorii milenare de depășire a clișeelor, din care fac parte multe figuri celebre precum Isus Însuși, Ioan Botezătorul, Luther, Wurmbrand.

Ceea ce scapă acestor cititori – mă refer la cazul cel mai bun, cînd rude, prieteni, oameni bine intenționați mă abordează – este faptul că eu nu le cer LOR să facă ca mine.

Așa că, punîndu-se, pentru o clipă, în locul meu, ei fac o confuzie între învățăturile generale pe care Biblia le oferă pentru creştin cu situaţiile concrete cu care creştinul se confruntă.

Unul dintre motivele pentru care ŞTIU aceste lucruri este că unii, după un timp, îmi dezvăluie faptul că, după ce au citit explicațiile mele (care sînt destul de sărace, întrucît, cum spuneam, energia mea și talentul meu se consumă cu INFORMAȚIA în primul rînd) și au apucat să mediteze puțin, nu m-au mai condamnat așa cum au făcut-o de prima dată.

Dorința multora – care mă cunosc şi ştiu că anumite formule nonconformiste nu fac parte din limbajul meu, a trebuit să le învăţ în ultimii ani – ar fi ca eu să renunț la ele.

De-a lungul anilor, însă, nu am găsit suficiente motive pentru a le îndeplini dorința.

Cum am spus de atîtea ori, nu vreau să fiu pocăit, vreau să fiu creștin. Și e a naibii de greu!

Dacă nu l-am ascultat, în această privință, pe Iosif Țon, nici pe mama mea, ambele persoane în vîrstă de peste 80 de ani, atunci n-ar trebui să nutriți astfel de dorințe. 🙂

Dacă am ajuns la 50 de ani și nu vreau nicicum să mă înregimentez în ghetourile pocăiești, poate ar fi mai bine să mă lăsați să îmi fac treaba, eventual să susțineți, într-un fel sau altul, activitatea mea publică pe Internet.

3. Ideea că eu aș avea de cîștigat (financiar sau în alt fel) din așa-zisa împroșcare cu mizerii a pocăiților este cu totul TÎMPITĂ și nu are de a face cu realitatea.

Dar pe detractorii mei nu-i interesează… realitatea.

Ei produc o realitatea alternativă în mintea lor, pe care o livrează în spațiul public, de obicei sub anonimat, dar evident determinați de răutate și reflex resentimentar.

De-a lungul anilor, am contribuit esențial la combaterea minciunilor, a dezinformărilor și a bădărăniilor în blogosfera evanghelică.

Din acest motiv, dar și din altele, sînt numeroși cititorii care mă respectă, iar unii mă susțin financiar.

Dar REALITATEA este că o duc greu. Plătesc un pre uriaș pentru aventura mea pe această planetă. Dar năzuiesc la o răsplată babană în Împărăția Cerurilor.

N-au trecut decît 3 zile de cît am făcut încă un apel către cititori, întrucît sînt în urmă cu 4 chirii și întreținerea pe 3 luni, iar urgențele sînt plata facturilor la curent, internet, telefon.

Viața mea poate fi urmărită, fie că e vorba de ultimele săptămîni, fie că e vorba de ultimii ani.

Cum spuneam zilele trecute, cele mai frumoase complimente din viața mea mi s-au făcut în ultimele 10 luni.

Așadar, încercarea unora de a-mi macula trecutul sau prezentul, cu intenția vădită de a-mi discredita viitorul, este contrară cu realitatea, cu adevărul și cu învățăturile Bibliei, care ne îndeamnă să fim loiali adevărul și… să o rupem cu păgînătatea.

4. Cel care se semnează Pompiliu Sima folosește, la adresa mea, sintagma „mediocritatea ce te-a caracterizat de mic”.

Ori e tîmpit, ori e… tîmpit.

Sau e doar ignorant?

Să nu fi aflat încă omul că Alin Cristea e inteligent? Mă rog, așa zic oamenii despre el…

Că are 2 facultăți (cursuri la zi la ambele), că știe să cînte la vioară, pian, chitară clasică (la ultimele două a învățat singur), că are peste 100 de bloguri, că a a editat 3 reviste electronice, că scrie poezii (dar mai multe catrene) și compune melodii?

De unde știe căcănarul asta că am fost mediocru „de mic”? :))))

Păi „de mic” am fost tot premiant, numai la liceu m-am lăsat puțin pe tînjeală.

Dar și dacă aș fi fost pușlama toată viața, tot nu era un argument pentru subiectul în discuție.

Dacă există așa ceva… 🙂

Ceea ce există e, de fapt, o atitudine REA, urîtă, josnică, prin care nu puțini pocăiți tîmpiți și aroganți arată că nu știu să discute în spațiul public.

Cultura dialogului ar trebui să fie o prioritate pentru orice creștin.

Iar cel care minte să nu mai mintă.

Și cel care e plin de invidie și de aroganță să nu mai bîrfească.

Degeaba nu beau și nu fumează pocăiții, dacă bîrfesc și nu caută adevărul în toate compartimentele vieții lor.

5. M-am plictisit. Mă întorc la… INFORMARE.

Dar și la POLEMICĂ.

Am numeroase restanțe de anul acesta și de anul trecut.

După cum știți, sînt în etapa scrisorilor deschise și a protestelor publice (anul acesta se împlinesc 500 de ani de la protestul public al lui Luther).

În cel mult 4 zile, ar trebui să afișez cel puțin două, adresate unor biserici din SUA.

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s