Pavel Lucescu: „În realitate, România a adoptat, ușor-ușor și încă destul de inconsistent, modelul să-i zicem european. După o scurtă tranziție, din 1990 până prin 1996, în care țara se zbătea încă să înțeleagă ce-i cu democrația și cu capitalismul, am intrat în siajul Uniunii Europene, aceasta impunându-ne practic modelul de țară pe care urma să-l construim (nici nu aveam de ales, deși o parte din clasa politică de-atunci mai visa și la alternative gen modelul chinez, numit și „o țară, două sisteme”, adică ceva capitalism cu voie și sub coordonarea partidul unic).
Prin urmare, oricât am mai visat noi în ăștia aproape 28 de ani la tot felul de modele, suntem europeni și nimic mai mult. Europeni cu ingrediente balcanice care uneori ne mai dau coșmaruri, dar în esență europeni.”
