Nu Mă rog ca să-i iei din lume, ci ca să-i păzeşti pe ei de cel viclean. (Ioan 17:15)
Oricat ne-ar place inchisoarea formala a conceptelor si judecatiilor epuizate de orice indoiala, foamea de transcendent este vizibila chiar si la devoratorii de explicatii pur naturaliste si contingente. Cultura contemporana explica lumea stiintific si o experimenteaza religios, instrumentalizand misterul si cauzalitatea ca pedagogii complementare: fiorul filmelor horror sunt vecine experientelor metafizice si religioase numite de R. Otto mysterium tremendum et fascinans; concepte precum trans/hyper sau orice prelungire a unei maini dincolo de ecranul pixelat si populat de algoritmi sunt de fapt rescrieri contemporane a unei epifanii ce facea obiectul de studiu al unui saman sau profet in lumea de demult, etc. Credinta lucrurilor nevazute dar gandite si, sporadic, traite prin mijloacele de simtire mundana, este „condamnata” a fi intr-un dialog continuu cu paienjenisul de optiuni cotidiene ce par a face…
Vezi articolul original 723 de cuvinte mai mult