“La un moment dat, în anturajul nostru s-a aflat o persoană care ne-a stresat mult pe mine și pe Denalyn. Ne trezea în miezul nopții. Pretindea mult de la noi și era nemiloasă. Se manifesta gălăgios în public. Când voia ceva, trebuia să primească imediat și voia lucrul respectiv exclusiv de la noi.
Dar noi nu i-am spus niciodată să ne lase în pace. Nu i-am spus niciodată să bată pe altcineva la cap. Nu am încercat niciodată să îi plătim cu aceeași monedă.
La urma urmei, avea doar câteva luni.
Ne-a fost ușor să iertăm comportamentul fetiței noastre pentru că eram conștienți că ea nu știe să se poarte altfel.
Acum, diferența dintre un copil inocent și un adult care te distruge cu bună știință este ca distanța de la cer la pământ. Dar motivul pentru care am dat exemplul cu fiica mea este următorul: modul în care poți gestiona comportamentul cuiva depinde mult de înțelegerea cauzelor care îl determină să se comporte astfel. Un mod de a putea gestiona ciudățeniile cuiva este de a încerca să înțelegi de ce este persoana respectivă ciudată.
Isus știa că Iuda fusese biruit de un dușman puternic. El era conștient de șoaptele diabolicele ale Satanei (El Însuși le auzise). Știa cât de greu pentru Iuda să facă alegerea corectă.
Isus nu a justificat, nici nu a minimalizat faptul lui Iuda. Nici măcar nu l-a eliberat pe Iuda de alegerea care îi stătea în față. Dar l-a privit în ochi p0e trădător și a încercat să-l înțeleagă.” (p. 82)
RoEvanghelica 
A republicat asta pe RoEvanghelica.
ApreciazăApreciază