S-ar putea să fie cel mai important mesaj din cele 26 din seria PROTESTEZ.
Din mai multe motive.
Unul e că am meditat mult la acest subiect.
Altul ar fi că are o miză înaltă, atît pentru că e legată de chestiuni concrete pe care le poate înțelege oricine în vîrstă de cel puțin 14 ani și de cel mult 100 de ani, cît și pentru că e vorba de chestiuni care sînt actuale, dar și care au fost prezente tot timpul în istoria de secole a Bisericii.
De asemenea, şi pentru că am pus o fundaţie pînă acum, pentru un astfel de subiect important, vorbind despre adevăr, discernămînt, puterea IDEILOR etc.
Într-o formă generală, chestiunea în discuție ar putea fi formulată astfel:
Cîtă maturitate avem să gestionăm, ca Biserică, dar și fiecare creştin, resursele pe care ni le pune Dumnezeu la dispoziție?
Aş putea să vă spun multe despre resursele pe care Dumnezeu mi le-a pus la dispoziție de-a lungul vieții şi mai ales în ultimii 5 ani.
Dar nu despre mine e vorba.
Peste o săptămînă împlinesc 50 de ani (și, dacă va vrea Dumnezeu, voi intra într-o nouă etapă a vieții mele, abia aștept să scriu scrisori deschise către cel puțin două biserici românești, una din Los Angeles și una din Chicago) și o să vă scriu cîteva lucruri despre mine, cum am promis într-un alt mesaj, despre cum am fost gazat la mină în Valea Jiului și altele.
ACUM subiectul meditațiilor mele protestatare (în al 500 an de la protestul public al lui Luther) este în legătură cu Biserica Providența, mai exact cu modul în care folosește resursele pe care i le-a dat Dumnezeu.
Cineva a spus: „Nu există o altă instituţie pe pămînt care să aibă atît de mult de făcut şi să facă atît de puţin ca Biserica.”
Cunosc Biserica Providența mai bine ca oricine. Am fost prezent în toate etapele ei, într-un mod mai mult sau mai puțin implicat. Cînd se aniversa un număr de ani, pastorul Emil Bartoș, pe vremea cînd biserica se numea Credința, îmi rostea în public numele, ca fiind cel care putea da anumite referințe despre Biserica Providența.
Pe vremea lui pastoratului lui Lucian Ciupe (pe care eu l-am recomandat, în scris, Lucian a fost cu mine în grupa de teologie 1995-1999), el și Silviu Tatu au apelat la mine, cel puțin într-o întîlnire, pentru a afla detalii despre perioada de acum 11-12 ani, cînd ei nu fuseseră prezenți.
Fără să-mi fi dorit lucrul acesta, se poate spune că Alin Cristea reprezintă memoria colectivă a Bisericii Providența.
Mai mult, exact acum 5 ani, un cunoscut baptist scria:
„De ani buni, evanghelicii romani au langa ei si… pentru ei un arhivar, gasit in indexuri cu numele Alin Cristea. Cu o tenacitate olimpica, acesta arhiveaza tot ce prinde, bun sau rau, din mijlocul crestinilor evanghelici de la noi spre folosul comunitatii.”
Arhivarul evanghelicilor romani, Alin Cristea
Aşadar, fără să-mi fi dorit, dar asumîndu-mi cele două roluri, sînt cel care dau referințe despre 1) Biserica Providența și 2) baptiștii români.
În ambele cazuri, am la îndemînă numeroase informații și am capacitate de sinteză, dovedită în mulți ani de prezență pe Internet.
În repetate rînduri, mi-am exprimat îngrijorarea față de situația din mediul confesional evanghelic românesc.
În mesajul 23 din 19 mai am scris: Prioritățile Bisericii Providența nu ar trebui să fie betoanele, nici orhideele la ferestre.
Acest lucru e valabil despre multe biserici baptiste și penticostale, care, în perioada postdecembristă, au consumat atîtea resurse în domeniul construcțiilor, renovărilor, instituțiilor, conferințelor, dar mult mai puțin pentru a-și îndeplini menirea.
Amîn deocamdată subiectul important: CE ESTE BISERICA.
Am insistat destul pe caracterul de CLUB (sau PARTID) pe care l-a dobîndit Biserica Providența și alte biserici.
Acțiunile și mai ales reacțiunile conducerii Bisericii Providența mi-au întărit convingerea că tocmai liderii eclesiali, care ar trebui să dea o direcție bună bisericii, distrag atenția bisericii de la menirea ei.
Unul dintre aspectele care definesc această ratare are de a face cu modul de administrare al resurselor – mă refer în primul rînd la resursele spirituale, umane, relaționale, și apoi la alte tipuri de resurse, precum cele financiare.
Pastorul Emil Bartoș a spus, în mai multe rînduri, că fiecare biserică are un anumit fel, al ei, de a fi.
Noile biserici, din perioada postdecembristă, se confruntă (și) cu alte feluri de provocări – precum ritmul vieți, mult mai alert (și, aș zice, mult mai dur) și migrația amplă care are loc, mulți baptiști și penticostali fiind, într-un timp relativ scurt, membri în 2-3 biserici, dacă nu mai mult, în țară și/sau străinătate.
Din păcate, nu s-au scris articole pe acest subiect.
Și Biserica Providența a fost atinsă de flagelul migrației, mulți membri plecînd, iar alții venind în ultimii ani.
Ca să se complice lucrurile și mai mult, în calendarul Bisericii Providența DIN ORADEA apar figuri care locuiesc în alte orașe (precum Emil Bartoș și soția sa) sau în alte țări (Radu Gheorghiță, însă nu și soția sa).
Nici despre subiectul membralității nu s-au scris articole.
Care este menirea Bisericii Providența? – Acest gînd trebuie să fie prezent tot timpul, cel puțin în mintea conducătorilor bisericii.
Dacă direcția nu este clară (și nu este, în mod evident, cel puțin pentru mine), atunci membrii bisericii ar trebui să se roage ca Dumnezeu să le descopere direcția și vectorul, teologia și teleologia acțiunilor viitoare ale bisericii.
În același timp, membrii bisericii, indiferent de cît timp sînt în Biserica Providența, ar trebui să ia aminte la modul în care a lucrat Dumnezeu pînă acum.
Am iubit două Femei, amîndouă m-au trădat: Soția și Biserica.
În ultimii 11 ani, și Soția și Biserica și-au bătut joc de mine.
Unul dintre modurile în care pot să vă atrag atenția asupra situației grave în care în află Biserica Providența e să folosesc anumite comparații.
Reiau ce am scris acum 4 ani:
Divorțul soției mele o transformă într-o persoană parvenită – care a ajuns, fără merite deosebite, prin mijloace neoneste sau printr-un concurs favorabil de împrejurări, la o bună situație materială (DEX) -, faptul că are o firmă de contabilitate cu venit lunar (pe care nu îl cunosc de ani de zile) neputînd contrabalansa alte aspecte din viața ei, reușita ei (dacă, în condițiile actuale, îi mai putem spune reușită) bazîndu-se pe două resurse UMANE de calitate: pocăiții, respectiv, dintre ei, familia Cristea.
Vezi:
DEZ-MINȚIRI (12.03.2013) – Divorțul lui Alin Cristea
În mod similar, Biserica Providența este o FEMEIE parvenită. Cei mai mulți care sînt în Biserica Providența au beneficiat atît de sume IMENSE provenite din străinătate (prin intermediul pastorului Emil Bartoș), cît și de o moștenire social-spirituală pe care au lăsat-o ALȚII – precum stilul de închinare (mișcarea Jubilate a pornit în Biserica Providența) sau cele peste 10 ediții ale Colocviului Cornilescu (organizat de Aurel Burtic, Radu Gheorghiță, Emil Bartoș), la care au participar probabil sute de pastori și lideri din vestul țării. Cele două aspecte menționate sînt de ajuns ca să argumenteze de ce Biserica Providența are un anumnit renume în vestul țării, și nu numai.
Venitul lunar pe care îl realizează fosta mea soție are la bază un anumit capital, care nu a fost al ei.
În mod similar, Providența ACTUALĂ are la bază un anumit capital, care nu a fost al ei, al celor care acum formează Biserica Providența.
Să torni betoane și să pui orhidee la ferestre sînt acțiuni SECUNDARE, nu primare, precum cumpărarea terenului și construcția clădirii.
Dar nici măcar astea nu sînt acțiuni primare.
Într-o lume a lucrurilor care se văd, Biserica trebuie să vorbească despre lucrurile care NU se văd.
Din păcate, Biserica ajunge deseori să se ocupe de lucruri care se văd: betoane și orhidee.
Ah, știu prea bine replica: Trebuie și astea…
Da, trebuie și astea, dar CÎND și CUM? Cu ce preț?
Cum știm cînd și cum să acționăm, ca Biserică?
Cu ajutorul DISCERNĂMÎNTULUI.
Un cunoscut exemplu de discernămînt este cel al lui Pavel – pe Timotei l-a tăiat împrejur, dar pe Tit nu l-a tăiat împrejur.
Cum de eu sînt sigur că Biserica Providența nu practică discernămîntul într-un mod adecvat cu condițiile actuale?
Iată cum:
1.
Ați avut timp și și ați cheltuit resurse IMPORTANTE pentru betoane și orhidee la ferestre, dar nu v-ați făcut timp și nu ați cheltuit resurse IMPORTANTE pentru site-ul bisericii, care nu e funcțional de cel puțin 1 an.
Aș putea scrie foarte multe despre ce importanță are site-ul unei bisericii în condițiile actuale, din secolul 21.
Oricum, mult mai multă importanță decît betoane și orhidee. Cu condiția, desigur, ca să fie folosit, nu doar să existe ca o anexă virtuală a unei instituții leneșe.
În mai 2016, l-am întrebat pe pastorul Ștefan Iluțan dacă o să fie funcțional site-ul cu ocazia aniversării a 20 de ani ai Bisericii Providența. Răspunsul său lăsa să se înțeleagă că da.
Apoi, cred că în iunie, a fost un botez. L-am întrebat dacă cu ocazia botezului o să fie funcțional site-ul. Din nou, răspunsul său părea să releve intenții bune.
În iarnă, cînd am adus vorba de site, a zis că deja îi este rușine.
Acum sîntem iarăși în vară.
Și Biserica Providența se ocupă cu orice altceva dar mai puțin cu răspîndirea IDEILOR lui Dumnezeu.
2.
Ați avut timp de betoane și orhidee, dar nu v-ați făcut timp să discutați cu mine.
Ați anunțat botezul înainte de a discuta cu părinții fetelor care s-au botezat.
Ați botezat-o pe fiica mea FĂRĂ să discutați măcar o dată, deși mi s-a spus că se va discuta cu mine.
A trebuit să semnez un act că sînt de acord, dar actul conținea chestiuni ciudate.
În primul rînd, DE CE ar trebui să semneze cineva care se botează ceva?
Nu intru în discuție acum.
În al doilea rînd, aceste chestiuni pe care trebuia să le asume candidații la botez, în cazul minorilor, apăreau pe aceeași pagină unde a trebuit să semnez.
În al treilea rînd, i-am semnalat pastorului, la telefon, aceste chestiuni ciudate.
Ce crez au baptiștii?
De ce este menționată chestiunea „Autoritatea și Disciplina Bisericii”, cînd e menţionată şi Mărturisirea de Credinţă şi Statutul Uniunii, documente este vorba de… autoritatea şi disciplina Bisericii.
Oare ce înţeleg cei care au făcut acest document de cerere membralitate prin… „Autoritatea și Disciplina Bisericii”?
Adaug acum: De ce nu se face distincție între botez și cererea de membralitate?
Cei care se botează la Sala Cireșarii din Beiuș sînt și din localități, așadar vor trebui să facă cerere de membralitate în alte biserici, separat de momentul botezului.
După ce am discutat recent cu cineva, nu din Biserica Providența, despre chestiunea acordului părintelui pentru candidații la botez care sînt minori, am primit următoarea precizare:
Noul Cod Civil Art. 491
Religia copilului
(1) Părinţii îndrumă copilul, potrivit propriilor convingeri, în alegerea unei religii, în condiţiile legii, ţinând seama de opinia, vârsta şi de gradul de maturitate ale acestuia, fără a-l putea obliga să adere la o anumită religie sau la un anumit cult religios.
(2) Copilul care a împlinit vârsta de 14 ani are dreptul să îşi aleagă liber confesiunea religioasă.
Detalii: http://legeaz.net/noul-cod-civil/art-491-religia-copilului-drepturile-si-indatoririle-parintesti
Atunci de ce a mai trebuit să semnez că sînt de acord, dacă fiica mea avea deja 14 ani?
Sigur, ar fi fost frumos ca liderii Bisericii Providența să mă întrebe dacă nu am ceva de transmis public cu ocazia botezului fiicei mele.
Dimpotrivă, au fost nesimțiți și, mai ales, ne-simțiți.
A trebuit eu să forțez un astfel de moment.
Păi o dată se botează fiica mea și să nu cînt cu ocazia unui astfel de moment unic?
Zeci de ani am cîntat la vioară, la harmon, la orgă, pian, la chitară!…
Cum am spus, Biserica Providența e o FEMEIE parvenită.
Se comportă conform unei ideologii prezenteiste. Dar IDENTITATEA unei FEMEI / BISERICI nu e dată de ce face în prezent, ci de faptul dacă și-a uitat sau nu viitorul. Dacă și-a uitat viitorul, nu-și merita trecutul!
NICIODATĂ nu e vorba de prezent, ci de trecut și mai ales de viitor ÎN LUMINA TRECUTULUI!
Fraierilor, nu vă mai consolați cu prezența duminica la biserică sau cu alte gesturi care au o formă de evlavie.
Sîntem angrenați într-un plan URIAȘ și glorios al Divinității, așa că trebuie să facem trecerea de la trecut la viitor într-un mod nonprezenteistic!
Nu ce faci acum, cînd citești ce scriu, contează. Mă piș pe indignarea ta și pe mediocritatea ta!
Ceea ce contează e dacă ceea ce citești și gîndești acum face legătura între trecutul și viitorul tău.
Biserică Providența, dacă nu-ți iei în seamă menirea ta, atunci nu-ți meriți trecutul. Îți merge doar numele că trăiești, dar orice ființă umană CARE TRĂIEȘTE, nu doar viețuiește, are IDENTITATEA bazată pe un trecut!
Nu faptul că mă cheamă Alin e important, ci faptul că mă cheamă Cristea, că sînt fiul cuiva, nepotul altcuiva ș.a.m.d.
Nu faptul că sînt păcătos e cel mai important, ci dacă trecutul meu păcătos are legătură cu viitorul mîntuitor și glorios pe care mi-l oferă Dumnezeu.
Botezul e doar un eveniment care reflectă tocmai IDENTITATEA nouă dobîndită în Cristos.
Unde ați fost, cei din comitet, cînd a început botezul? De a trebuit Alin Cristea să aprindă lumina în baptisteriu…
Unde ați fost, cei din comitet, cînd s-au înghesuit copiii în față? De a trebuit Alin Cristea să dea la o parte copiii…
Unde ați fost, cei din comitet într-o zi cu 3 sărbători – Pogorîrea Duhului, Botez, Cina? Dacă nu mă îșel, cel puțin 3 au lipsit?
Unde ați fost, cei din comitet, să îi îndemnați pe membrii bisericii să vină mai în față, mai ales că era o triplă sărbătoare? Le-ați pus pe cele două fete de 14 ani și o femeie tînără, care s-au botezat, să stea stinghere într-o parte mult laterală, la distanță de zeci de scaune goale de membrii bisericii…
Ne-simțiților!
3.
Ați avut timp de betoane și orhidee, dar n-ați venit, măcar o dată, să vă rugați cu mine, acasă la mine. Sau în altă parte.
Ce ipocrizie e la momentul de rugăciune!…
Cică vă rugați ÎMPREUNĂ! Da de unde! Doar cînd vă interesează unul de altul abia atunci apare rugăciunea aia ÎMPREUNĂ!
Să vă dau texte din Biblie?
Am evitat pînă acum să apelez la texte din Biblie
Peste o săptămînă, cînd împlinesc 50 de ani, poate că o să o fac.
Îmi aduc aminte cînd, anul trecut parcă, vine la mine (eram în primele rînduri) cel care a dat îndemn la rugăciune și mă întreabă dacă vreau să ne rugăm împreună.
NU!, am răspuns.
Anul ăsta se repetă episodul, cu altcineva.
De ce m-aș ruga cu cineva care nu mă bagă în seamă de ani de zile?
Doar pentru că așa e… obiceiul?
Mi s-a întîmplat anul ăsta așa ceva și la București, la cea mai mare biserică baptistă, eram în primele rînduri, am făcut poze cu pastorii, cu biserica.
Și vine tînărul de la momentul de (închinare și) rugăciune și mă întreabă dacă vreau să mă rog cu el.
NU!, am răspuns.
Măcar acesta a petrecut cu mine cîteva minute și a manifestat un minim interes, chiar dacă nu am răspuns invitației sale.
4.
Ați avut timp de betoane și orhidee, dar nu ați ieșit la protestele pentru familia Bodnariu (decît cîțiva), nici la Marșul pentru Viață (decît cîțiva), nici la protestele din ianuarie-februarie (decît cîțiva).
Cu alte cuvinte, ratați marile momente ale societății în care trăiți.
Nici nu ați fost prezenți, luna asta, la inaugurarea celei de-a 10 case la Dumbrava, unde Viorel Pașca, împreună cu familia și cu susținerea a sute de oameni din țară și străinătate, are grijă de 230 de oameni ai străzii, mulți cu picioare amputate sau su probleme psihice avansate.
V-ați făcut timp să invitați astfel de oameni la Providența, să vă împărtășească din aventura vieții lor împreună cu Dumnezeu?
Aș putea să vă fac multe reproșuri. Cum am mai menționat, intenția mea nu este aceasta.
A vă accepta vinovăția FĂRĂ să acționați într-o altă direcție nu înseamnă POCĂINȚĂ.
Înseamnă IDIOȚENIE.
Vă scriu pentru a vă provoca să ieșiți din starea de letargie SPIRITUALĂ în care vă complaceți.
Cît încă sînteți o biserică nu prea mare, poate că mai sînt șanse.
Ceea ce se întîmplă, de atîția ani!, la Emanuel, marea biserică a baptiștilor ofiliți din Oradea, e cumplit.
Acolo nu văd cum s-ar putea porni Reforma.
Poate doar în urma unei mari tragedii sau unei mari tulburări DIVINE.
Rugăciunea mea este ca Dumnezeu să nu vă lase să vă bisericizați!
„Calendarul cerului are şapte duminici pe săptămână. Dumnezeu sfinţeşte fiecare zi. El organizează treburi sfinte la orice oră şi în orice loc. El transformă obişnuitul în neobişnuit, prefăcând chiuvetele bucătăriilor în sanctuare, cafenelele în mănăstiri şi zilele obişnuite de lucru în aventuri spirituale.” (Max Lucado)
Alin Cristea, 49 de ani, Oradea
Nepotul lui Gligor Cristea, unul dintre pionierii credinţei baptiste în România
Editorul blogului România Evanghelică (49.000 de postări) și al altor 100 de bloguri
Editorul revistei electronice România Evanghelică
Editorul revistei Oradea Evanghelică
Mogulul blogosferei evanghelice
Licențiat în teologie baptistă (Institutul Biblic Emanuel Oradea, 1999, cursuri la zi)
Licențiat în topografie minieră (Institutul de Mine Petroșani, 1993, cursuri la zi)
Președintele Asociației Thymos – 10 ediții ale Premiilor Thymos pentru bloguri evanghelice
“Evanghelicul român cu cea mai mare vizibilitate pe Internet” (Răsvan Cristian Stoica, 2011)
„Patriarhul blogurilor evanghelice” (Corneliu Constantineanu, 2014)
„A guru of media” (Sebastian Văduva, 2015)
„Arhivarul evanghelicilor romani” (Cătălin Dupu, 2015)
„Cel mai bun jurnalist creştin al momentului în România (Mihai Chiriguţ, 2006)
“Cel mai cu vechime jurnalist evanghelic în spațiul virtual” (Daniel Bulzan, 2007)
„Merită cu prisos titlul de Evangelical Media Champion (Mihai Ciucă, 2007)
„Prin intermediul internetului a trimis mii de mesaje informative creştinătăţii române din întreaga lume (Caius Obeada, 2007)
„Alin Cristea are un stil aparte de a spune lucrurile, șocant pentru mintea noastră de evanghelici, neevlavios de multe ori, dar este unul dintre puținii oameni care au imaginea de ansamblu asupra mediului evanghelic online…” (Laurențiu Balcan, 2014)
„Alin Cristea a stârnit (mereu) mai mult interes decât toți politicienii care au trecut (sau nu) prin UEO [Universitatea Emanuel Oradea]” (Marius Teodoru, 22 octombrie 2014)
http://romaniaevanghelica.wordpress.com/alin-cristea
http://asociatiathymos.wordpress.com/referinte
Din seria SCRISORI DESCHISE
Scrisoare deschisă către Biserica Baptistă Emanuel din Oradea (01.06.2017)
Scrisoare deschisă către Consiliul Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România – 30 mai 2017
Ionescu la Capitală – Scrisoare deschisă către Biserica Penticostală Betel din București (30.05.2017)
Ionescu în deplasare – Scrisoare deschisă către Biserica Penticostală Poarta Cerului din Timișoara (27.05.2017)
Despre Cristian Ionescu – Scrisoare deschisă către Biserica Baptistă Betel din Timișoara (24.05.2017)
Egoismul penticostalilor – Scrisoare deschisă către conducerea Cultului Penticostal din România (23.05.2017)
Scrisoare deschisă către Ben-Oni Ardelean și ceilalți parlamentari evanghelici prezenți duminică, 26 februarie 2017, la Biserica Penticostală „Sfânta Treime” din Bistriţa (27.02.2017)
Scrisoare de dispreț față de baptiștii și penticostalii orădeni (11.02.2017)
Scrisoare deschisă către Consiliul Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România (07.07.2016)
Scrisoare deschisă către Biserica Baptistă Betel din Timișoara – 25 aprilie 2016
Scrisoare deschisă către Biserica Baptistă Betel din Timișoara (04.02.2016)
Scrisoare deschisă către Uniunea Bisericilor Creștine Baptiste din România (29.04.2015)
Scrisoare deschisă către Biserica Baptistă Golgota din Arad (17.02.2015)
Scrisoare deschisă către conducerea Cultului Penticostal din România (13.11.2014)
Scrisoare deschisă către Federaţia Baptistă Europeană (24.09.2013)
Scrisoare deschisă către pastorul Petrică Vidu (17.03.2012)
Din seria PROTESTEZ au apărut 26 de postări:
1. PROTESTEZ (26.03.2017)
2. Minciuna pastorului Ștefan Iluțan (27.03.2017)
3. PROTESTEZ – Replică lui Ştefan Iluţan (27.03.2017)
4. PROTESTEZ – 1 aprilie 2017 (01.04.2017)
5. PROTESTEZ – Stop mersului la biserică (02.04.2017)
6. PROTESTEZ – 6. Discernămîntul (03.04.2017)
7. PROTESTEZ – 7. Comitetul (03.04.2017)
8. PROTESTEZ – 8. Avanpremieră (04.04.2017)
9. PROTESTEZ – 9. A fost ora 19.00 (04.04.2017)
10. PROTESTEZ – 10. Cazuri și necazuri cu baptiști orădeni în presă (05.04.2017)
11. PROTESTEZ – 11. Puterea cuvintelor sau puterea IDEILOR? (08.04.2017)
12. PROTESTEZ – 12. Adevărul. Introducere (09.04.2017)
13. PROTESTEZ – 13. Adevărul. Alin Cristea (10.04.2017)
14. PROTESTEZ – 14. Adevărul. Teofil Stanciu (11.04.2017)
15. PROTESTEZ – 15. Adevărul. Post-adevăr (12.04.2017)
16. PROTESTEZ – 16. Adevărul. Adevărul nu poate fi compromis (13.04.2017)
17. PROTESTEZ – 17. Joia Mare (14.04.2017)
18. PROTESTEZ – 18. Vinerea Mare. Ghetoizarea (14.04.2017)
19. PROTESTEZ – 19. Sîmbăta Mare. Glorioasa Tăcere (15.04.2017)
20. PROTESTEZ – 20. Învierea. Îngerii (16.04.2017)
21. PROTESTEZ – 21. Ziua Mondială a Libertății Presei (04.05.2017)
22. PROTESTEZ – 22. Cultura protestului (06.05.2017)
23. PROTESTEZ – 23. Vocile critice la adresa emanuelismului negruţian (19.05.2017)
24. PROTESTEZ – 24. La Clubul Baptist Providenţa nu e voie în pantaloni scurţi (25.06.2017)
25. PROTESTEZ – 25. Scurte, despre papagali
26. PROTESTEZ – 26. Betoane și orhidee
RoEvanghelica 
A republicat asta pe RoEvanghelica.
ApreciazăApreciază