1.
Beniamin Roșu, ieri la biserică, agresîndu-mă verbal pe coridor: Ce, ai venit să arăți că ai aparat foto?
Astfel de replici (din curtea gimnaziului) sînt,din păcate, relevante pentru stilul pocăiesc de relaționare.
Aș fi putut să-i răspund: Nu, am venit să arăt că am pantaloni scurți.
Dar papagalii care dau din gușă fără să-și folosească creierul mai întîi (și inima, dar să nu vorbim de lucruri sfinte!) nu au simțul umorului…
2.
Vineri, la telefon, pastorul Ștefan Iluțan repeta, ca un pagal: Îmi asum… Îmi asum… Îmi asum…
Ce-ți asumi? Că nu-ți asumi nimic. – i-am răspuns.
Dacă ți-ai asuma ceva, atunci ar trebui să acționezi ca atare.
Exemplul pe care l-am dat eu în ultimii ani, în numeroase rînduri, în discuții particulare și pe Internet, a fost cel al lui Zacheu.
Ăsta da, și-a asumat greșelilele, și asta a însemnat nu doar că a fost gata să dea înapoi ce trebuia, dar și să acorde compensații.
Una dintre caracteristicile papagalilor – umanoizi care folosesc mult prea multe vorbe în raport cu săracele lor IDEI și fapte – e că nu își asumă greșelile conform eticii iudaic-creștine, care implică… COMPENSAȚII.
3.
Teofil Tășădan, în „celebra” convorbire telefonică din 25 martie, cînd i-am sunat pe cei din comitet înainte de a porni cruciada protestelor, bătea cîmpii cu voioșie.
Dacă nu în următoarea zi, atunci în a doua zi, pastorul mulțumea public lui Teofil Tășădan că l-a… informat pe Alin Cristea.
Papagalii tot papagali…
Ce papagalicesc ei li se pare demn de luat în seamă, nu adevărul, nu realitatea.
Papagalii pervertesc adevărul, propun o realitate alternativă și practică activismul non-ideatic.
RoEvanghelica 