Cică: O evanghelizare frumoasă cu oameni frumoși într-un oraș frumos
Titlul gonflat al bătrînelului Daniel Brânzei (ca și în alte dăți, mă refer la spiritul ofilit, nu la vîrstă) nu a făcut decît să-mi reactiveze cele mai urîte amintiri despre emanueliști:
1.
Cînd Teofil Stanciu a scris în 24 martie 2017: „UEO și BBEO și-au câștigat o nedorită reputație de locuri în care este apreciată obediența și în care se practică manipularea.”, nu afirma nimic nou, de fapt concluziona decisiv, înscriindu-se într-un lung șir de voci publice care, de-a lungul anilor, au criticat sistemul emanuelist: Dănuț Mănăstireanu, Alexandru Nădăban, Iulian Necea, Claudiu Dobra, Ciprian Sturz și, mai ales, Alin Cristea.
Vezi:
PROTESTEZ – 23. Vocile critice la adresa emanuelismului negruţian
2.
Dan Botică nu e decît ultimul, din panoplia mercenarilor lui Negruț Paul, care a primit recunoaștere oficială ȘI la Biserica Emanuel.
Vezi:
În obiectiv: Emanuelismul negruţian (9) – Mercenariatul lui Dan Botică
3.
N-au ieșit, în 4 ani, nici la Marșul pentru Viață, nici la protestul pentru familia Bodnariu (7.000 nu e o cifră mare pentru Oradea Evanghelică; în 1990, cînd a venit Luis Palau, au fost 30.000 pe stadion), nici la întîlnirea publică pentru susținerea familiei tradiționale.
Vezi:
Scrisoare de dispreț față de baptiștii și penticostalii orădeni
