PROTESTEZ – 24. La Clubul Baptist Providenţa nu e voie în pantaloni scurţi

Atenționarea de mai sus nu se află la Biserica Providența din Oradea, ci într-o altă biserică din vestul țării.

Am remarcat această atenționare anii trecuți și am cugetat la această chestiune.

În scurta vizită pe care am făcut-o atunci la biserica respectivă am dat de cineva care nu era de acord cu această atenționare.

În cele din urmă, o astfel de atenționare te face să reevaluezi definiția bisericii. 🙂

În mod fericit, în biserică – și nu mă refer la organizația confesională ci la organismul eclesial – n-ar trebui să fie ca la Partid și n-ar trebui să fie ca la… Club.

Nu respecți regulile Partidului sau regulile Clubului, nu ai ce căuta „acolo”.

La sfîrşitul slujbei de azi dimineață, cineva din comitetul bisericii a refuzat să dea mîna cu mine și a zis că, dacă mai fac așa ceva, cheamă… SMURD-ul! 🙂

Adică ce-am făcut?

Am fost în pantaloni scurți, am intrat, pentru 5 minute, la 11.40, și am făcut poze (iar) la scaunele goale din cele 4 tronsoane. Cred că peste 100 de scaune erau goale. În afară de cele aproximativ 75 de scaune goale care pot fi numărate în poza de mai jos, mai erau scaune goale în față și în al 4-lea tronson, care nu e prins în imagine.

Dar nu despre scaunele goale vreau să discut acuma.

Ci despre cum am fost agresat verbal pe coridor.

Înainte de a prezenta chestiunea, pe care nu au cum să o știe cei mai mulți, deoarece erau în biserică – ați observat cîte chestiuni știe Alin Cristea despre care VOI nu știți? Păi dacă sînteți mobilă umană, duminică după duminică, și dacă practicați bîrfa și nu faceți efortul de a afla adevărul, tot mai fraieri sînteți, de la o lună la alta, de la un an la altul – așadar, înainte de a prezenta chestiunea, menționez că înainte de acest număr 24 din seria PROTESTEZ aș fi avut încă 3 mesaje. Din mai multe motive, am fost nevoit să le amîn.

Cel mai important mesaj ar fi avut titlul: Betoane și orhidee.

După cum am scris în 19 mai, în ultimul mesaj: Prioritățile Bisericii Providența nu ar trebui să fie betoanele, nici orhideele la ferestre. Despre betoane și orhidee va fi vorba, însă, într-un alt mesaj.

Azi însă e necesar să vă comunic următoarele:

Am fost agresat verbal pe coridor de Beniamin Roșu. (Cel cu SMURD-ul e altul din comitet.)

Sub pretextul că vrea să discute cu mine în privat („ca bărbații”, „5 minute”), m-a agresat verbal.

Partea cea mai rea nu e că m-a agresat verbal (că doar se știe că Alin Cristea face față agresărilor verbale, și asta de mulți ani, atît în spații mai mici cît și pe internet), ci că nu își dă seama (sau nu vrea să recunoască) că m-a agresat verbal.

În astfel de cazuri, procedura mea e deja stabilită de mulți ani: lansez antitorpile și stabilesc rapid gradul de nemernicie.

Mai exact, în prima fază am refuzat să stau de vorbă, inclusiv deplasîndu-mă cîțiva metri, apoi, fiind urmărit de acest membru al comitetului, am ridicat vocea și i-am adus niște contraargumente și, inevitabil, l-am făcut nemernic.

Oricine zice ceva de familia mea – FĂRĂ să știe care e situația, ci doar vorbește ca un papagal – primește din partea mea acest epitet: NEMERNIC.

Așa am scris și despre pastorul Petrică Vidu, că e nemernic, din acest motiv.

Sigur, există și alte motive pentru care Petrică Vidu merită cu prisosință epitetul de nemernic.

La fel, există și alte motive pentru care Beniamin Roșu merită epitetul de nemernic.

I-am sugerat să facă ce a făcut… Marius Cruceru.

A stat înaintea Domnului și, cică, l-a pus Domnul să scrie niște lucruri bune despre Alin Cristea (explicațiunea asta se află la comentarii):

Alin Cristea bine-cuvîntat (13 mai 2010)

Eram convins că nu „5 minute” durează vreun schimb de cuvinte cu Beniamin Roșu… 🙂

Acum un an m-a prins (doar știți ce rar apar la Clubul Baptist Providența) la un schimb de cuvinte care a durat mult… O ora? Sau mai mult? Și cînd respira el, altul din comitet intervenea rapid, și mai era încă unul, nu din comitet, care avea și el ceva completări.

Nici nu știu ei ce rău mi-au făcut atunci, cît m-au obosit, noaptea am dormit două-trei ore și am plecat la Timișoara la Marșul pentru Isus, m-am agitat și acolo, am venit acasă cu glicemia ridicată și a trebuit să fac iar o perioadă de detă (de amator).

Nu spun că ei au avut intenția să-mi facă rău.

Dar așa se întîmplă uneori. Și trebuie să fiu atent cum îmi gestionez energia fizică, psihică, spirituală, timpul, avîntul conversațional ș.a.m.d.

Anul trecut le-am spus clar celor doi din comitet că nu am de gînd să negociez ceva și că o să-i tratez de sus la o viitoare discuție, întrucît ei sînt pe un palier de mediocritate și de irosire a resurselor, pe cînd eu sînt mult mai sus, chiar pe un palier de excepționalitate și nu intenționez să consum resursele pe un alt palier inferior.

AZI am fost și mai tranșant cu Beniamin Roșu.

L-am contrazis că ar vrea să discute „ca bărbații”…

I-am spus: Cît timp VOI (B.R. era un reprezentant al unui grup de reprezentanți…) credeți că discutați „ca bărbați” în perimetrul VOSTRU, vă înşelaţi.

În numeroase rînduri, i-am atras atenția lui Beniamin Roșu că, dacă vrea să discutăm ceva, să îmi dea un telefon și să stabilim o întîlnire.

Dar i-am atras atenția că o să și-l întreb despre ce vrea să discutăm.

Cît timp el discută despre familia mea (FĂRĂ să știe, de fapt, realitatea, nu o știe nimeni din afara familiei mele), nu am de gînd să discut ceva cu el în particular.

Cît timp nu are altă tonalitate de conversație, decît de pițigoi și de papagal, eu pot să fac oareșce eforturi, dar n-o să-i convină ce și cum îi spun.

Cît timp nu renunță la tonul ăla patriarhal, cu care se urechiază un adolescent sau un preopinent obraznic, nu am nici cea mai mică intenție să consum timp și energie în discuții care nu au finalitate.

Prima mea discuție cu Marius Cruceru a durat peste 6 ore. Ca să nu mai vorbesc de alte întîlniri.

Iată una dintre ele:

La băute cu Marius Cruceru

Și, totuși, nu sînt în relații nicidecum bune cu Marius Cruceru.

Nu avem o relație. Dar avem o… nonrelație.

Încă ceva se poate construi, la o adică, pe baza unei… nonrelații.

Cum scriam acum cîțiva ani: Polemica are potențial relațional.

Beniamin Roșu, papagal, a trîntit clișee și bădărănii.

Dar, totuși, a zis ceva memorabil: Alin, de ce îi faci pe oameni să se înstrăineze de tine?

Unii ar trebui să știți DE CE.

Alții, care nu știți, puteți citi, cu atenție însă!, în mesajele mele.

Mai ofer o posibilitate, pentru cei care vor să se întîlnească cu mine să le explic: 3 întîlniri de cîte cel puțin 30 de minute. E nevoie de TIMP între întîlniri, pentru ca cel care dorește să cunoască adevărul, teologia și teleologia demersurilor mele publice să apuce să mediteze la contextul chestiunii în discuție.

Niciunul dintre cei din comitet nu pot să stea cu capul sus în fața mea și să zică ceva despre „a fi bărbat”.

Eu am fost BĂRBAT!

Şi acum 11 ani, cînd am ţinut spatele, pentru Biserica Providenţa, în faţa invaziei emanuelismului negruțian, și în multe alte situații, în legătură cu Biserica Providența, cu alte biserici, cu alte instituții confesionale.

Da, Marius Cruceru, cel care a stat să discute cu mine peste 6 ore, prima dată, și alte ore în alte dăți, și cu care am fost cu mașină pînă la Iași și înapoi, apoi pînă la Târgu Mureș și înapoi, da, Marius Cruceru ar putea, oarecum, să pretindă că a fost bărbat.

Dar nici lui nu-i recunosc… bărbăția.

În mai multe rînduri am scris pe Internet că e laș.

Alo, ăștia care sînteți la subsolul clasamentului bărbăției, nu mai face zgomote, că puteți fi confundați cu… șobolanii.

Cînd am anunțat că vin la comitet, să discut cu voi, v-ați căcat pe voi de de cît de bărbți erați. Ați anulat ședința!

Și de atunci nici un semn că ați avea ceva semnificativ de spus, ca să apelați la… bărbăția voastră.

E adevărat, pastorul Ștefan Iluțan mi-a acordat suficiente ore de discuție.

Din păcate, ultima discuție, la telefon, de vineri, mi-a confirmat că e… papagal.

Tășădan, Roșu, Iluțan – a tunat și i-a adunat…

Papagalii… providențiali.

N-are rost să vă indignați la adresa mea.

Cum am spus și cu alte ocazii, dacă mor la noapte (n-aș vrea să mor mai repede, că mă duc diseară la operă cu Andreea, pentru prima dată, ăsta a fost unul dintre motivele pentru care am venit azi la biserică doar la 11.40), VOI rămîneți cu aceleași probleme – 100 de scaune goale în primele rînduri, Doamne ferește să vă mișcați curul cîțiva metri mai în față, betoane și orhidee, deși Împărăția lui Dumnezeu înseamnă cu totul altceva, bucurie, pace și neprihănire în Duhul Sfînt, relaționări artificiale, de Club sau de Partid, nu frățești, consumul resurselor pe paliere mediocre ș.a.m.d.

Aș putea să scriu 10 sau 20 de mesaje numai pe aceste subiecte.

Există resurse în limba engleză cu duiumul. Ceea ce se întîmplă în cluburile baptiste și penticostaloide din România s-a întîmplat deja în Occident acum 40 sau 50 de ani.

Nu am mari uimiri pentru ceea ce se întîmplă acum…

Dar vreau să folosesc ORICE mijloace să smulg pe cît mai mulți din somnul comodității și al iresponsabilității, din blegeala ipocriziei de Partid și din marasmul de Club în care înotați ca niște girafe călare niște elefanți care circulă cu viteza de 5 km/h.

Dacă prețul pe care trebuie să-l plătesc e să vă înstrăinez de mine, sînt gata să-l plătesc.

M-a trecut Dumnezeu prin destule, ca să-mi dau seama că plătesc ratele astea de mulți ani.

Dar oare șțiți cît de milos a fost Dumnezeu cu mine în ultimii 5 ani? Nu știți! Nu puteți decît să presupuneți.

La cîte minciuni și bîrfe ați produs, mai bine feriți-vă de orice fel de presupuneri.

Ore știți cît de milos a fost Dumnezeu cu mine în ultimele 5 săptămîni?

Peste vreo 10 zile, în 6 iulie, împlinesc 50 de ani.

Cei ce mă cunosc știu că folosesc astfel de momente pentru tot felul de comunicări interesante.

Dați-mi și mie 5 minute (știți că aș putea să mi le iau eu!)…

Nu știu ce voi face – poate voi cînta, poate voi tăcea (gîndindu-mă cîte aș putea să vă spun în 5 minute), dar cel puțin vom sta față în față.

Cînd anul acesta am deconspirat (din rațiuni înalte) că Marius Cruceru m-a invitat la un prînz la Ziga Zaga, se putea vedea lesne că eu voiam, de fapt, nu cei 11 lei, ci să stau față în față cu el, o oră, de exemplu.

Mi-a dat două ore!… 🙂

ASTA e unul dintre lucrurile cele mai importante, care stau la baza instituției pe care o numim BISERICĂ: să stăm unul în față altuia, nu să ne bîrfim și să mințim.

Dați-mi timpul ăsta pînă după ziua mea de naștere – adică: încercați 10-11 zile să gîndiți mai altfel despre mine, poate găsiți să ziceți, chiar public, ceva bun despre mine, cum l-a pus Dumnezeu, cică, pe Marius Cruceru, să o facă.

Faceți un post de răutate de 11 zile!

Lăsați-mă pe mine să fiu rău în aceste 11 zile. FIȚI VOI BUNI!

După ce voi muri, gîndiți-vă la ce am spus: FIȚI VOI BUNI!

Răul se biruiește prin BINE. Nu prin bîrfă, nu prin indignare inutilă, nu prin vorbe de clacă rostite fără responsabilitate.

Mai lăsați-mi mie 11 zile, în care să mă desfășor cum știu eu să o fac. Dar fiți voi altfel decît v-a învățat Clubul, Partidul!

Cum ar fi dacă duminica viitoare (ah, e Cina!) să vină vreo 5-6 în pantaloni scurți, în felul acesta urînd public „La mulţi ani!” lui Alin Cristea?

WOW! Cred că aș încremeni!…

Cred că cei doi îngeri, Gavril și Alinache, de deasupra cartierului Nufărului, s-ar dezechilibra și poate ar cădea pe acoperișul bisericii Providența. Strică, Doamne, odată Crucea aia de pe perete, că baptistioizii nu cred în Cruce…

Cum se poate ca doar 5 minute de prezență a mea în public să-l facă pe pastor să treacă exact prin fața mea și să nu mă salute, la fel și alții din comitet, la fel și alții din biserică?

Atitudinea VOASTRĂ e… creștinească?

Sau e o atitudine de Club, de Partid?

V-am dat demult soluția: Declarați-mă dușmanul vostru și iubiți-mă!

Căci asta vă cere… Șeful!

Nu puteți face Club sau Partid cum vreți sau cum votați!

Nu puteți să vă indignați oricum!

Pînă și indignarea nostră trebuie să fie spre slava lui Dumnezeu!

Nu are rost să încercați să pasați chestiunea asupra mea.

Dacă eu mor, VOI rămîneți tot la fel de… copilași! MATURIZAȚI-VĂ!

Ce fac eu e să vă provoc să mai renunțați la laptele duhovnicesc și să luați ARMURA și să luptați.

Nu împotriva mea aveți de luptat!

Bă, pocăiților, treziți-vă!

Nu consumați resursele pe un palier de mediocritate.

Dumnezeu vrea să facă mari isprăvi, vrea să dea mari izbînzi!

Ce lucru neobișnuit faceți dacă nu vă înstrăinați de cei care sînt ca voi?

Iubiți-i pe cei care nu sînt ca voi.

Dacă toți au cravată, căutați-l pe cel care nu are. Nu ca să-i puneți cravată la gît, ci ca să-l păstrați în Împărăția lui Dumnezeu.

Dacă nimeni nu are cravată, bă!, măcar unul să aibă curajul să-și pună cravată!

Tulburare?

Păi tulburare e atunci cînd sînt alte… învățături!

Nu confundați merele cu pere!

Ar trebui să fiți mulțumiți că n-am intrat cu bicicleta în biserică! :)))))

PROTESTEZ împotriva corupției din guvern, dar și împotriva corupției din instituțiile religioase.

Alin Cristea, 49 de ani, Oradea

Nepotul lui Gligor Cristea, unul dintre pionierii credinţei baptiste în România

Editorul blogului România Evanghelică (49.000 de postări) și al altor 100 de bloguri

Editorul revistei electronice România Evanghelică

Editorul revistei Oradea Evanghelică

Mogulul blogosferei evanghelice

Licențiat în teologie baptistă (Institutul Biblic Emanuel Oradea, 1999, cursuri la zi)

Licențiat în topografie minieră (Institutul de Mine Petroșani, 1993, cursuri la zi)

Președintele Asociației Thymos – 10 ediții ale Premiilor Thymos pentru bloguri evanghelice

“Evanghelicul român cu cea mai mare vizibilitate pe Internet” (Răsvan Cristian Stoica, 2011)

„Patriarhul blogurilor evanghelice” (Corneliu Constantineanu, 2014)

„A guru of media” (Sebastian Văduva, 2015)

„Arhivarul evanghelicilor romani” (Cătălin Dupu, 2015)

„Cel mai bun jurnalist creştin al momentului în România (Mihai Chiriguţ, 2006)

“Cel mai cu vechime jurnalist evanghelic în spațiul virtual” (Daniel Bulzan, 2007)

„Merită cu prisos titlul de Evangelical Media Champion (Mihai Ciucă, 2007)

„Prin intermediul internetului a trimis mii de mesaje informative creştinătăţii române din întreaga lume (Caius Obeada, 2007)

„Alin Cristea are un stil aparte de a spune lucrurile, șocant pentru mintea noastră de evanghelici, neevlavios de multe ori, dar este unul dintre puținii oameni care au imaginea de ansamblu asupra mediului evanghelic online…” (Laurențiu Balcan, 2014)

„Alin Cristea a stârnit (mereu) mai mult interes decât toți politicienii care au trecut (sau nu) prin UEO [Universitatea Emanuel Oradea]” (Marius Teodoru, 22 octombrie 2014)

http://romaniaevanghelica.wordpress.com/alin-cristea

http://asociatiathymos.wordpress.com/referinte

Alin Cristea – un protestatar orădean împotriva corupției din guvern, dar și împotriva corupției din instituțiile religioase

Din seria SCRISORI DESCHISE

Scrisoare deschisă către Biserica Baptistă Emanuel din Oradea (01.06.2017)
Scrisoare deschisă către Consiliul Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România – 30 mai 2017
Ionescu la Capitală – Scrisoare deschisă către Biserica Penticostală Betel din București (30.05.2017)
Ionescu în deplasare – Scrisoare deschisă către Biserica Penticostală Poarta Cerului din Timișoara (27.05.2017)
Despre Cristian Ionescu – Scrisoare deschisă către Biserica Baptistă Betel din Timișoara (24.05.2017)
Egoismul penticostalilor – Scrisoare deschisă către conducerea Cultului Penticostal din România (23.05.2017)
Scrisoare deschisă către Ben-Oni Ardelean și ceilalți parlamentari evanghelici prezenți duminică, 26 februarie 2017, la Biserica Penticostală „Sfânta Treime” din Bistriţa (27.02.2017)
Scrisoare de dispreț față de baptiștii și penticostalii orădeni (11.02.2017)
Scrisoare deschisă către Consiliul Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România (07.07.2016)
Scrisoare deschisă către Biserica Baptistă Betel din Timișoara – 25 aprilie 2016
Scrisoare deschisă către Biserica Baptistă Betel din Timișoara (04.02.2016)
Scrisoare deschisă către Uniunea Bisericilor Creștine Baptiste din România (29.04.2015)
Scrisoare deschisă către Biserica Baptistă Golgota din Arad (17.02.2015)
Scrisoare deschisă către conducerea Cultului Penticostal din România (13.11.2014)
Scrisoare deschisă către Federaţia Baptistă Europeană (24.09.2013)
Scrisoare deschisă către pastorul Petrică Vidu (17.03.2012)

 

Din seria PROTESTEZ au apărut 24 de postări:

1. PROTESTEZ (26.03.2017)
2. Minciuna pastorului Ștefan Iluțan (27.03.2017)
3. PROTESTEZ – Replică lui Ştefan Iluţan (27.03.2017)
4. PROTESTEZ – 1 aprilie 2017 (01.04.2017)
5. PROTESTEZ – Stop mersului la biserică (02.04.2017)
6. PROTESTEZ – 6. Discernămîntul (03.04.2017)
7. PROTESTEZ – 7. Comitetul (03.04.2017)
8. PROTESTEZ – 8. Avanpremieră (04.04.2017)
9. PROTESTEZ – 9. A fost ora 19.00 (04.04.2017)
10. PROTESTEZ – 10. Cazuri și necazuri cu baptiști orădeni în presă (05.04.2017)
11. PROTESTEZ – 11. Puterea cuvintelor sau puterea IDEILOR? (08.04.2017)
12. PROTESTEZ – 12. Adevărul. Introducere (09.04.2017)
13. PROTESTEZ – 13. Adevărul. Alin Cristea (10.04.2017)
14. PROTESTEZ – 14. Adevărul. Teofil Stanciu (11.04.2017)
15. PROTESTEZ – 15. Adevărul. Post-adevăr (12.04.2017)
16. PROTESTEZ – 16. Adevărul. Adevărul nu poate fi compromis (13.04.2017)
17. PROTESTEZ – 17. Joia Mare (14.04.2017)
18. PROTESTEZ – 18. Vinerea Mare. Ghetoizarea (14.04.2017)
19. PROTESTEZ – 19. Sîmbăta Mare. Glorioasa Tăcere (15.04.2017)
20. PROTESTEZ – 20. Învierea. Îngerii (16.04.2017)
21. PROTESTEZ – 21. Ziua Mondială a Libertății Presei (04.05.2017)
22. PROTESTEZ – 22. Cultura protestului (06.05.2017)
23. PROTESTEZ – 23. Vocile critice la adresa emanuelismului negruţian (19.05.2017)
24. PROTESTEZ – 24. La Clubul Baptist Providenţa nu e voie în pantaloni scurţi

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s