„Eliberarea pe care a produs-o secularizarea s-a dovedit a fi o eliberare întru neant, o eliberare ce împinge la o rătăcire aflată în căutarea unui temei existențial. Resurecția religioasă actuală, începută cam în deceniul al optulea al secolului trecut, e semn că, dezrădăcinat spiritual, acest om contemporan, adică noi, ar dori să se reînrădăcineze, și de aici scrutările unor căi, adesea exotice, cu speranța de a-și afla certitudini. Angoasat, el iscodește cu febrilitate pe tărâmuri livrești calea care pare a i se potrivi și poate rămâne în această căutare lecturală întreaga sa viață.”
„Un diagnostic lucid al situației noastre reale ar putea constata că, peste afirmația lui Nietzsche că „Dumnezeu a murit”, sacrul există, că el nu est o ficțiune, iar, atunci când se revelează direct, conduce spre logica divină pătrunsă de o iubire a tot și a toate, purtând în ele evidența Unului, în vreme ce sacrul surogat nu face decât să se fenomenalizeze prin specificitatea umorală a unor grupuri sociale ca dogmă impunându-și autoritatea prin tradiții ce se anchilozează și se alterează până la toxicitate.”
http://www.contributors.ro/cultura/penuria-de-sacru-și-neliniștea-omului-de-azi
