Despre Cristian Ionescu – Scrisoare deschisă către Biserica Baptistă Betel din Timișoara

Domnilor, doamnelor,

Am citit cu neplăcută surprindere, pe site-ul Comunității Bisericilor Creștine Baptiste Timișoara, că joi, 25 mai 2017, la Biserica Baptistă Betel din Timișoara va predica pastorul penticostal Cristian Ionescu din Chicago, cunoscut impostor intelectual, leneș blogger și simbolul egoismului penticostalilor, care nu se implică public și în ALTE cazuri similare Cazului Bodnariu.

Consider invitația acestui pastor penticostal în Biserica Baptistă Betel din Timișoara ca fiind o gafă.

Dar, la cîte gafe a făcut chiar unul dintre pastorii voștri – Samy Tuțac, voivodul baptist de Banat, unul dintre baptiștii ofiliți ai patriei române, alături de Viorel Iuga, Paul Negruț și alții -, nu ar trebui să mă mir de încă o gafă, nu?

S-ar putea ca mulți dintre enoriașii baptiști timișoreni să nu cunoască suficiente informații despre cel care a fost invitat să predice în biserica voastră în 25 mai 2017.

Îmi fac datoria de a vă încunoștința public (și voi încerca și în privat, pe Facebook sau email) de următoarele chestiuni:

1.

Cristian Ionescu a fost (re)cunoscut ca fiind coordonatorul global al numeroaselor manifestări publice care au avut loc în țară și în diaspora, mai ales în prima parte a anului 2016, pentru familia Bodnariu.

O astfel de calitate (pe care nu o pun în discuție) nu poate compensa tîmpeniile pe care le-a scris de-a lungul anilor pe blogul său, unde a permis și dezvoltarea fenomenului pe care l-am numit Mahalaua Evanghelică.

Recent, Cristian Ionescu a devenit președintele “Coaliției pentru Familie, Credință și Viață a Românilor din America”.

Nici această calitate nu poate compensa numeroasele gafe pe care le-a făcut pînă acum în spațiul public pe Internet.

Nici alte poziții „politice” pe care le ocupă în organizaţiile penticostallor români nu pot compensa faptul că a contribuit semnificativ la conturarea unei proaste imagini publice a penticostalilor români şi, deci, a evanghelicilor români, din care fac parte şi baptiştii.

Aici trebuie să facem însă o distincţie: penticostalii nu sînt evanghelici.

În Istoria creştinimului, Diarmaid MacCulloch scrie:

„Deși rădăcinile penticostalismului erau evanghelice, în el se găseau și multe elemente care nu se asociau firesc cu protestantismul bazat pe Biblie, mai cu seamă pentru acei protestanți care țineau la cele cinci „reguli fundamentale”: infailibilitatea verbală, dumnezeirea lui Iisus Hristos, imaculata concepție, substituirea penală și învierea fizică a lui Hristos. În schimb, penticostalismul era înclinat să caute „noi revelații”: era intuitiv, spontan, în timp ce evanghelismul era raționalist, bazat pe cuvânt. Era în stare să dea un scop și conducerii feminine, într-o modalitate ce fusese obișnuită la începuturile radicale ale mișcărilor protestante din secolul al XIX-lea, dar care în penticostalism a prezentat toate semnele că mai degrabă va lua amploare decât că se va diminua.” (p. 861)

Penticostalii români profită de asocierea „politică” cu evanghelicii, în timp ce, teologic, se situează la distanță de ei.

Penticostalul Emanuel Conţac menţiona, în 2014, că „penticostalismul s-a dezvoltat în România erodând prezența baptistă (Gheorghe Bradin a fost el însuși baptist înainte de a experia prezența Duhului de o manieră care i-a schimbat teologia), fapt care a dat naștere unor polemici înverșunate.”

http://vaisamar.wordpress.com/2014/02/07/despre-virtutile-nebanuite-ale-ecumenismului-intraevanghelic

Actuala situaţie postdecembristă pare a fi erodat asperităţile dintre baptştii şi penticostalii români.

De fapt, putem vorbi chiar de o nouă etapă în istoria contemporană a confesiunilor în discuţie, o etapă post-postdecembristă, în care identitatea baptistă are mult de suferit, în condițiile în care o bună parte a baptiștilor dovedesc vectori identitari artificiali, avînd mai degrabă preferințe muzicale decît convingeri doctrinare.

Sînt prezent de peste 14 ani, în regim de voluntariat, pe Internet.

Mi-am exprimat public în mai multe rînduri convingerea că, într-o țară majoritar ortodoxă, evanghelicii nu pot avea o voce publică decît împreună.

Dar acum 10 ani nu mă gîndeam că penticostalii nu sînt… evanghelici.

Acum privesc cu mai multă rezervă includerea penticstalilor sub umbrela evanghelică.

Desigur, consider în continuare că baptiștii și penticostalii ar trebui să fie solidari în spațiul public în chestiuni importante legate de societate și libertatea de exprimare.

Cazul Bodnariu rămîne celebru pentru solidaritatea de care s-a bucurat.

Dar acum penticostalii nu se implică în ALTE cazuri similare.

Ieri am scris o scrisoare deschisă către conducerea Cultului Penticostal din România:

Egoismul penticostalilor – Scrisoare deschisă către conducerea Cultului Penticostal din România

De asemenea, zilele trecute am făcute două apeluri către Cristian Ionescu în modul cel mai dur de pînă acum:

Bă, Ionescule, dacă tot te crezi mare coordonator de acțiuni umanitare, pune măcar pe blog anunțul despre întrunirile publice de mîine, 21 mai 2017, de solidaritate cu Camelia Smicală: Bucureşti, Timişoara, Cluj, Braşov, Iaşi, Constanţa.

http:/roevanghelica.wordpress.com/2017/05/19/ba-ionescule-2

Evanghelicii și penticostalii sînt în cea mai proastă situație din perioada post-decembristă.

Într-un astfel de context, nu-și mai au rost politețuri ieftine, eufemisme des întîlnite în limbajul păsăresc al pocăiților, binecuvîntări doar din vîrful buzelor sau kitschuri numeroase pe Facebook.

Putem spune că s-a încheiat o etapă în istoria evanghelicilor și penticostalilor români. Confesiunile la care ne referim au dobîndit proprietăți, au construit și renovat clădiri, au înființat instituții confesionale și mulți dintre tineri au făcut studii și au diplome.

O dată cu încheierea acestei etape, evanghelicii și penticostalii români s-au trezit în fața unui hău, căruia nu par a fi în stare să-i facă față.

Nu e obiectivul acestei scrisori să abordeze pe larg activismul nonideatic din ghetoul evanghelic și penticostal.

Dar, fără îndoială, tocmai Cristian Ionescu e exponentul administrației penticostale despre care pot spune (parafrazîndu-l pe Andrei Pleșu, care scria: „Nu cunosc nimic mai exasperant decat harnicia unui prost.”) parafrazîndu-l pe Andrei Pleșu: Nu cunosc nimic mai exasperant decît activismul nonideatic al idioților bisericizați.

Accentul actual pe feeling în detrimentul argumentației teologice, precum și consumerismul de tip muzical în dauna învățăturii biblice – ÎNTOTDEAUNA însușită prin filtru confesional, nu există învățătură biblică pur și simplu, ci doar COMPLEXĂ și fundamentată – m-au făcut să scriu acum cîțiva ani:

Muzica a ajuns un teren minat pentru evanghelici, care îi acordă un spațiu imens, în detrimentul învățăturii creștine, al doctrinelor și dezbaterilor teologice. Creștinismul evanghelic a ajuns un casetofon uriaș, în detrimentul unei Biblii de buzunar…

Cristian Ionescu nu este cîntăreț, dar este exponentul administrației penticostale care exploatează structura muzicală și emoțională a contextului eclesial actual din mediul confesional evanghelic și penticostal.

Într-un mod similar, Cristian Ionescu a exploatat, în perimetrul blogului său, (re)sentimentele cititorilor și a manipulat dezbaterea publică în interes propriu.

2.

În 2013 Cristian Ionescu declara: “Fără să atac personal pe cineva, eu am denunțat curente și fapte, lucruri care se ridică împotriva credinței și Scripturilor. […] EU CONSIDER PREZENȚA MEA ÎN ACEST SPAȚIU O SLUJBĂ!”

Ei bine, Cristian Ionescu a lipsit de la slujba lui pe Internet peste 1.000 de zile în ultimii 5 ani!

Luptătorul Luminii a lipsit anul ăsta 100 de zile de la slujba lui de pe Internet

Recordul îl deține, desigur, bloggerul (sic!) Paul Negruț, care a postat articolul: BISERICA ȘI SUBVENŢIILE DE LA STAT, de peste 10 pagini, prima postare după 6 luni!

Articolul a fost publicat în ziua CongresuluiASTA trebuie să observăm, împreună cu lipsa de comunicare publică a conducerii Uniunii BCB.

Probabil le-a dat astfel unora… de lucru.

Mă tem să nu fie o situație similară cu cea din țară, pe care Cristian Tudor Popescu o exprima azi în următoarele cuvinte:

„OUG 13 a fost doar o șarjă diversionistă, menită parcă să consume forța de reacție a oamenilor. Atacul blindatelor și aviației hoților de partid și de stat e acum în plină desfășurare.”

În ultima perioadă, Paul Negruţ e cunoscut ca un exponent al campaniei Coaliţiei Naţionale pentru Familie, mulţi uitînd manipulările sale din ultimii 20 de ani şi că pe la Universitatea Emanuel au trecut în ultimii ani, cu încuviinţarea sa, personaje groteşti precum Victor Ponta – „simbolul a tot ce e mai corupt, mai mincinos și mai toxic în România de azi” (Mircea Cărtărescu), Ioan Mang, cunoscutul plagiator PSDist din Oradea, Tăriceanu zis „cinci soții”.

Umbra lui Negruţ. La Timişoara – sau Cum se fac că lucrează baptiștii la un Congres de lucru

Acest Ionescu de Oradea, păpușar-sef la Universitatea Emanuel, dar și în alte sfere regionale și (inter)naționale, e artizanul jocurilor „politice” care implică actanţi din lumea evanghelică, şi nu numai.

Am denunţat şi denunţ în continuare aceste jocuri „politice”, care ar avea semnificaţie nu prin prisma unor rezultate obținute mai degrabă pe palier politic decît spiritual, ci în tradițiile autentice ale mișcării baptiste mondiale. Mă refer la faptul că baptiștii au militat întotdeauna pentru libertatea de conștiință și pentru libertatea de exprimare.

Scrisoarea mea deschisă face parte din tradițiile baptiste autentice, nu și invitația lui Ionescu la amvonul Bisericii Baptiste Betel din Timișoara.

În 2017, după un început de an relativ dinamic, Cristian Ionescu, mahărul penticostalilor din Chicago, e absent de aproape o lună:

Mai – 0 postări
Aprilie – 4
Martie – 3
Februarie – 3
Ianuarie – 4

Despre Ionescu Viorel Dejeu (medic în Oradea) scria că e „scandalagiu şi oportunist”, iar Dionis Bodiu (unul dintre cei mai buni eseiști dintre bloggerii evanghelici) menționa următoarele: „Nici dragoste, nici pace, nici bunătate, nici răbdare, nici înfrânare nu se văd în comentariile de la postarea incendiară a lui Cristian Ionescu în care numeşte Penielul “festival al satanei”.”

Ipocrizia și lașitatea sînt cel puțin două caracteristici pe care le regăsim atît la pătrățosul baptist (Marius Cruceru) cît și la pătrățosul penticostal (Cristian Ionescu), scriam acum 2 ani:

Doi pătrăţoşi și nici un ziar. O analiză a emisiunii Credo TV realizate de Marius Cruceru avîndu-l ca invitat pe Cristian Ionescu.

3.

În numeroase rînduri am sancționat public gafele lui Ionescu. Nu-s puține…

Iată și ce zic alții:

Cum îi face de rîs Cristian Ionescu pe penticostali în spațiul public (10.12.2011)

Unul dintre cele mai evidente exemple în legătură cu faptul că Ionescu este un impostor intelectual, care nu reușește să stăpînească semnificația unor concepte, darămite să facă niscaiva clarificăr, este atunci cînd se apucă să citice liberalismul.

Care liberalism? Numai Ionescu știe…

Este scula lui de lucru, barosul lui, concasorul lui de fiecare zi în fălcile căruia bagă de toate, numai să-l audă duduind…

Sînt din ce în ce mai îngrijorat pentru penticostali…

Or fi proeminenți la penticostali, adică CUNOSCUŢI, în funcţii, proţăpiţi la amvon, nu cu articole în presa oraşelor, preocupaţi mai mult de cum cîntă fanfara decît dacă IDEILE purtate de Biserica de-a lungul secolelor ajung și la concitadinii lor.

Care aduc cu autobuzele mii de penticostali pe stadion să-și asculte, live, formația preferată – SPERANȚA, dar care nu au nici un cuvînt de spus în mijlocul cetățenilor care, după atît amar de ani sub comuniști (și ortodocși), de unde să aibă cultură biblică / creștină…

Creștini care vorbesc creștineza, pocăiți care vorbesc păsăreasca pocăiască, dar nu CONVERSEAZĂ pe limba patriei mumă cu oamenii din jurul lor…

Nu sînt sigur care aspect ar trebui să mă îngrozească mai tare – preschimbarea rapidă a societății, bisericilor, pastorilor, pocăiților SAU dobitocenia „cea mai fundamentalistă” de care dau dovadă Cristian Ionescu și ai săi „pastori proeminenți”.

E nevoie de articole despre liberalism, postmodernism, ecumenism, despre instituţiile denominaţionale de învăţămînt, dar nu scrise de Cristian Ionescu sau alţii ca el, ci de oameni competenţi sau (Doamne, pînă unde mă pui să cobor standardele?) măcar să nu fie fuduli, stupizi în încăpățînarea de a crede că sînt buricul pămîntului.

Cîți ani am mai luptat cu Pătrățosu pentru asta…

Dar măcar își revenea din cînd…

Ionescu excelează în neclaritate, pripeală, atitudine „patriarhală”, umblat prin State, dar nu și prin biblioteci (cu IDEI), mare amator de INSTITUȚIONALISM, căruia vrea să-i păstreze status quo-ul (oare de ce?), dar o penibilă variantă penticostală a „conservei” baptiste din Oradea cu care se înrudeşte în ceea ce priveşte registrul de atac şi sforăriile din culisele instituţionalismului confesional evanghelic.

Scriam anii trecuți: Nu există cazul Peniel sau cazul ITP, ci există… cazul Cristian Ionescu.

Iar începe Ionescu cu liberalismul…

Ionescu este un caz de iresponsabilitate, preferînd registrul agresiv în locul celui solidar, pseudosubiecte în loc de teme MAJORE.

Cînd scrian, acum cîţiva ani: Bă, penticostalilor, să nu fiți după chipul și asemănarea lui Ionescu!, nu mă gîndeam că o să ajung să vă avertizez și pe cei din Betel Timișoara: Bă, baptiștilor, să nu fiți după chipul și asemănarea lui Ionescu!

Ionescu de Chicago, Ionescu de Oradea, tot un drac pînă la urmă…

Ăștia sînt bîntuiți de demonii manipulării, dezinformării, imposturii…

PROTESTEZ față de prezența lui Ionescu la Biserica Betel Timișoara!

Alin Cristea, 49 de ani, Oradea

Nepotul lui Gligor Cristea, unul dintre pionierii credinţei baptiste în România

Editorul blogului România Evanghelică (49.000 de postări) și al altor 100 de bloguri

Editorul revistei electronice România Evanghelică

Editorul revistei Oradea Evanghelică

Mogulul blogosferei evanghelice

Licențiat în teologie baptistă (Institutul Biblic Emanuel Oradea, 1999, cursuri la zi)

Licențiat în topografie minieră (Institutul de Mine Petroșani, 1993, cursuri la zi)

Președintele Asociației Thymos – 10 ediții ale Premiilor Thymos pentru bloguri evanghelice

“Evanghelicul român cu cea mai mare vizibilitate pe Internet” (Răsvan Cristian Stoica, 2011)

„Patriarhul blogurilor evanghelice” (Corneliu Constantineanu, 2014)

„A guru of media” (Sebastian Văduva, 2015)

„Arhivarul evanghelicilor romani” (Cătălin Dupu, 2015)

„Cel mai bun jurnalist creştin al momentului în România (Mihai Chiriguţ, 2006)

“Cel mai cu vechime jurnalist evanghelic în spațiul virtual” (Daniel Bulzan, 2007)

„Merită cu prisos titlul de Evangelical Media Champion (Mihai Ciucă, 2007)

„Prin intermediul internetului a trimis mii de mesaje informative creştinătăţii române din întreaga lume (Caius Obeada, 2007)

„Alin Cristea are un stil aparte de a spune lucrurile, șocant pentru mintea noastră de evanghelici, neevlavios de multe ori, dar este unul dintre puținii oameni care au imaginea de ansamblu asupra mediului evanghelic online…” (Laurențiu Balcan, 2014)

http://romaniaevanghelica.wordpress.com/alin-cristea

http://asociatiathymos.wordpress.com/referinte

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s