Egoismul penticostalilor – Scrisoare deschisă către conducerea Cultului Penticostal din România

Domnule președinte Moise Ardelean, domnule vicepreședinte Aurel Moldovanu, domnule secretar general Romu Mocan,

Îmi revine sarcina neplăcută – dar, ca datorie de conștiință, un obiectiv important de realizat – de a încerca să vă conștientizez și, în același timp, de a conștientiza opinia publică (din mediul confesional evanghelic românesc) de fenomenul care dă titlul acestei scrisori deschise (care nu este prima pe care o adresez conducerii Cultului Penticostal): egoismul penticostalilor.

Cînd folosesc sintagma „egoismul penticostalilor” mă refer în mod specific la contextul actual, cînd există numeroase cazuri asemănătoare cu Cazul Bodnariu.

O imagine pe care am găsit-o pe Pro Reîntregirea Familiei vorbeşte de la sine:

În 6 mai 2017 au avut loc proteste publice de susţinere a cazului Camelia Smicală, la Piatra Neamț și Deva. La Deva a participat Ken Tucker, binecunoscută figură publică din mediul confesional evanghelic românesc, alături de George Alexander, cunoscut militant pentru apărarea copiilor.

În 21 mai 2017 au avut loc alte asemenea proteste în 6 orașe din România, printre care Cluj, unde au participat Ken Tucker și George Alexander.

Întrebarea pe care am pus-o public, cu aceste ocazii, la rubrica „Egoismul penticostalilor” a fost: De ce nu pun penticostalii anunțuri, știri despre ALTE familii care au nevoie de solidaritate și proteste de susţinere?

Cel mai cunoscut exemplu este Cristian Ionescu, pastorul din Chicago, care a coordonat anul trecut mişcarea transcontinentală în Cazul Bodnariu. Acesta nu a pus nici un anunț despre protestele din 6 mai și 21 mai, deși i le-am semnalat.

Acum mai bine de un an, în 26 ianuarie 2017, Florin Iaru – cunoscut poet român care a moderat finala Mari Români la televiziunea națioanlă în 2006 (la care am participat și eu în public, între cei care îl susțineam pe Richard Wurmbrand) – scria:

„Cazul Bodnariu demonstrează două lucruri: ni s-a dat, pe de o parte, măsura forţei şi solidarităţii cultului penticostal din România şi, pe de alta, a deschis o rană tainică, naţională, niciodată închisă – bătaia copiilor în familie.”

http://adevarul.ro/news/societate/croitorasii-cei-nepriceputi-1_56a78e6f37115986c6eadee6/index.html

Nu o să deschid acum o discuţie despre cît datorează penticostalii baptiștilor români care s-au solidarizat cu ei în Cazul Bodnariu. Ba chiar ortodocșilor și celorlalte biserici istorice.

ACUM e vorba de rolul pe care penticostalii români din țară și diaspora ar trebui să-l aibă ȘI în alte cazuri similare Cazului Bodnariu, cel mai mediatizat.

Din nefericire, ultimii ani au arătat un cult penticostal dezorientat (ca și cultul baptist, de altfel) în relația cu spațiul public.

Marile adunări publice de la Oradea – care, de fapt, nu au fost așa de mari, 7.000 de oameni fiind un număr mic în comparație cu 10.000, cînd a venit Iosif Țon la Sala Sporturilor în decembrie 1989, sau cu 30.000, cînd a predicat Luis Palau pe stadion în 1990, numărul de 7.000 e mic și pentru că au participat nu doar evanghelici, ci și ortodocși și enoriași din celelalte biserici istorice – nu au cum să șteargă reputația proastă pe care conducerea cultului penticostal și conducerea cultului baptist o au în memoria colectivă (evanghelic-confesională), dacă e vorba fie și numai de faptul că în ultimii ani penticostalii i-au pierdut pe Vladimir Pustan și Florin Ianovici, iar baptiștii i-au pierdut pe Iosif Ton și Cristian Barbosu.

Dar în afară de aceste momente, care au generat proteste publice vehemente pe Internet, sînt și alte argumente care indică corupția din mediul confesional evanghelic românesc, de la nivelul eclesial local la palierul regional și exponenții naționali (reprezentați de conducerile cultelor).

Bunăoară, în 24 martie 2017, Teofil Stanciu – cel mai bun eseist dintre bloggerii evanghelici români (în ultimii 10 ani am identificat peste 1.000 de bloguri ale evanghelicilor români, eu am 100) – scria:

Din păcate, UEO și BBEO și-au câștigat o nedorită reputație de locuri în care este apreciată obediența și în care se practică manipularea. Or acceptarea unor puncte de vedere diferite, critice, antipatice este un semn de normalitate, care ar putea dovedi că adevărul este mai prețuit decât supușenia slugarnică.” (sublinierea mea)

UEO – Universitatea Emanuel Oradea
BBEO – Biserica Baptistă Emanuel Oradea

Teofil Stanciu nu afirmă nimic nou, de fapt concluzionează decisiv, înscriindu-se într-un lung șir de voci publice care, de-a lungul anilor, au criticat sistemul emanuelist: Dănuț Mănăstireanu, Alexandru Nădăban, Iulian Necea, Claudiu Dobra, Ciprian Sturz și, mai ales, Alin Cristea.

Vezi:

PROTESTEZ – 23. Vocile critice la adresa emanuelismului negruţian

Îmi aduc aminte, cu neplăcere, contextul din 2014 în care Corneliu Constantineanu a trebuit să renunţe la poziţia sa de rector a Institutului Teologic Penticostal din București.

În manipularea acelor evenimente din 2014, cînd a venit Miroslav Volf la Bucureşti, Cristian Ionescu a avut un rol nefast.

Aşadar, Cristian Ionescu a folosit Internetul şi relaţiile cu coreligionarii pentru a obține un astfel de rezultat – care e, de fapt, un pas înapoi, pentru istoria postdecembristă a penticostalilor români -, dar nu folosește Internetul și relațiile cu coreligionarii pentru continuarea implicării penticostalilor români în proteste publice de susținere a altor cazuri similare Cazului Bodnariu.

Spre deosebire de baptiști, care au voci publice, credibile, care critică corupția din instituțiile confesionale, penticostalii nu au astfel de voci publice, care să articuleze „puncte de vedere diferite, critice, antipatice”, ceea ce ar fi, în opinia lui Teofil Stanciu, şi în opinia mea, un SEMN DE NORMALITATE.

Scrisoarea mea deschisă denunţă, aşadar, anormalitatea în care se află Cultul Penticostal (și Cultul Baptist), pentru care vă acuz în primul rînd pe cei din conducerea instituției confesionale la nivel național.

Faptul că ați primit mandat nu mă convinge, în astfel de condiții. Și Hitler a primit mandat…

Anul acesta am afirmat în mai multe rînduri ceea ce ar trebui să fie o axiomă pentru urmașii Reformei: Cultura protestului e mai importantă decît votul.

Vezi:

PROTESTEZ – 22. Cultura protestului

Alin Cristea – un protestatar orădean împotriva corupției din guvern, dar și împotriva corupției din instituțiile religioase

Desigur, se ridică întrebarea: Sînt penticostalii urmașii Reformei?

Au cultura protestului, sau doar reflexe religios-segregaționiste?

În România cică sînt 3 culte evanghelice: baptiștii, penticostali și creștini după Evanghelie.

Dar penticostalii nu sînt… evanghelici!

În România cică sînt 4 culte neo-protestante: adventiștii, baptiștii, creștinii după Evanghelie și penticostalii.

Dar baptiștii nu sînt neo-protestanți, ci… protestanți!

De ce spun că penticostalii nu sînt evanghelici? Pentru că ASTA o spun alții, cînd folosesc expresia „evanghelicii și penticostalii”.

În Istoria creştinimului, Diarmaid MacCulloch scrie:

„Deși rădăcinile penticostalismului erau evanghelice, în el se găseau și multe elemente care nu se asociau firesc cu protestantismul bazat pe Biblie, mai cu seamă pentru acei protestanți care țineau la cele cinci „reguli fundamentale”: infailibilitatea verbală, dumnezeirea lui Iisus Hristos, imaculata concepție, substituirea penală și învierea fizică a lui Hristos. În schimb, penticostalismul era înclinat să caute „noi revelații”: era intuitiv, spontan, în timp ce evanghelismul era raționalist, bazat pe cuvânt. Era în stare să dea un scop și conducerii feminine, într-o modalitate ce fusese obișnuită la începuturile radicale ale mișcărilor protestante din secolul al XIX-lea, dar care în penticostalism a prezentat toate semnele că mai degrabă va lua amploare decât că se va diminua.” (p. 861)

Vezi:

Evanghelicii şi penticostalii se aşteaptă şi sunt pregătiţi să îndure persecuţia

Evangelicals and Pentecostal Christians expect – and are prepared to endure – persecution

Evangelical and Pentecostal: what is the difference?

Aşadar, penticostalii români profită de asocierea „politică” cu evanghelicii, în timp ce, teologic, se situează la distanță de ei.

Ionescu de Oradea, păpușar-sef la Universitatea Emanuel, dar și în alte sfere regionale și (inter)naționale, Paul Negruț e artizanul jocurilor „politice” care implică actanţi din lumea evanghelică, şi nu numai.

Am denunţat şi denunţ în continuare aceste jocuri „politice”, care ar avea semnificaţie nu prin prisma unor rezultate obținute mai degrabă pe palier politic decît spiritual, ci în tradițiile autentice ale mișcării baptiste mondiale. Mă refer la faptul că baptiștii au militat întotdeauna pentru libertatea de conștiință și pentru libertatea de exprimare.

Din acest punct de vedere, i-am numit, în mai multe rînduri, „baptiști ofiliți” pe mahării actuali: Viorel Iuga, Samy Tuţac, Paul Negruț.

La penticostali situația e și mai dramatică.

Lipsa de viziune comunicațională, în secolul al 21-lea, atît a penticostalilor, cît și a baptiștilor, este cu totul îngrijorătoare.

Probabil că, tehnic vorbind, dacă ar fi existat mijloace de comunicare FUNCȚIONALE, s-ar fi răspîndit acum știrile despre cazurile de tip Bodnariu.

Pe site-ul Comunității Penticostale Regionale Oradea nu am mai apărut știri din… 9 februarie!

Ca să dau un singur exemplu…

Iar site-ul Cultului Penticostal nu avea nici un comunicat în perioada februarie-mai 2015, cum am semnalat, atunci, de 4 ori.

Comunicatele actuale ale Cultului Penticostal, fie că au de a face cu luptele intestine din organizații, fie că sînt vocalize la adresa unor instituții ale statului, sînt, de fapt, exemple de cum NU trebuie să fie comunicatele unei instituții care îi reprezintă pe enoriașii penticostali. Nu e prima oară cînd scriu acest lucru.

Neputința pe care o vădește conducerea Cultului Penticostal (și conducerea Cultului Baptist) este un fenomen care ar trebui să fie criticat public și mediul confesional evanghelic românesc ar trebui să producă anticorpi în fața invaziei incompetenței și corupției care au cuprins conducerile cultelor penticostal și baptist.

Din nefericire, cum e turcu și pistolul.

Masele de enoriași penticostali (și baptiști) sînt pătrunse de mediocritate și activism nonideatic.

Cît de idioți sînt pocăiții români?, aduceam interogația în spațiul public acum cîteva zile.

Precum societatea românească. Antena 3 și România TV sînt cunoscute pentru producția de gunoi, minciuni, dezinformări, bădărănii. Iar cetățenii români le ascultă gură cască și sînt idioți, trangenerațional.

În mod similar, frecventarea unor tabloide din blogosfera evanghelică reprezintă un indice ridicat de idioțenie, care e confirmat și de alte statistici, precum cele care indică preferințele pocăiților pe YouTube, foarte multă muzică (de calitate îndoielnică) și puține predici interesante sau conferințe inteligente.

Cei mai buni eseiști din blogosfera evanghelică au cele mai puține vizualizări, în comparație cu Taboidele (Creştin Total, NewsNet Creștin, Agnus Dei) și cu Mogulii (Marius Cruceru, Daniel Brânzei, Alin Cristea).

Cele 23 de milioane ale Creștinului Total nu fac cît cele 8 milioane ale lui Marius Cruceru. Dar nici cele 8 milioane ale lui Marius Cruceru nu fac cît jumătate de milion al lui Teofil Stanciu.

Trăim într-o societate cu valori răsturnate. Ceea ce nu e de mirare.

Dar trăim în culte religiose cu valori răsturnate. Și ASTA e de mirare!

Dacă nu sînteți în stare să purtați un dialog în spațiul public pe chestiunile ridicate în această scrisoare publică, atunci prezența voastră în pozițiile cele mai înalte ale organizației naționale a penticostalilor români este o impostură.

Nu vă aflați într-o postură, ci vă aflați într-o im-postură.

Chestiunea care a generat această intervenție publică a mea este una IMPORTANTĂ și URGENTĂ.

A oferi solidaritate categoriilor defavorizate de umanoizi are de a face cu esența convingerilor creștine.

Sînteți creștini?

Nu vă burzuluiți, că o astfel de întrebare nu e niciodată de prisos.

Dacă sînteți creștini, măi penticostalilor (din toată România și diaspora), de ce nu sînteți solidari cu cei care se află în situații similare familiei Bodnariu de acum un an?

Puneți atîtea imagini kitsch pe Facebook, cîntați atîtea manele penticostaloide, vă dați ochii peste cap și cînd trebuie și cînd nu trebuie, dar vă doare mîna să puneți anunțuri despre cazurile care au nevoie de mediatizare, și au nevoie de mediatizare ACUM.

Vă certați pe Facebook pe subiecte precum baticul, dar nu vă mișcați fundul la vreo manifestare publică, în folosul patriei sau în al celor care au nevoie de susținerea voastră.

Vezi:

Scrisoare de dispreț față de baptiștii și penticostalii orădeni

Nu mă prea impresionează adunările voastre de duminică în ghetourile pocăiești.

„Calendarul cerului are şapte duminici pe săptămână. Dumnezeu sfinţeşte fiecare zi. El organizează treburi sfinte la orice oră şi în orice loc. El transformă obişnuitul în neobişnuit, prefăcând chiuvetele bucătăriilor în sanctuare, cafenelele în mănăstiri şi zilele obişnuite de lucru în aventuri spirituale.” (Max Lucado)

Nu mă prea impresionează nici adunările voastre publice, unde mahării confesionali se înșiră (neapărat în negru?) ca la poză…

Biblia menționează o droaie de gesturi mărunte: văduva din Sarepta, cei doi bănuți, ultimii!, ai văduvei sărace, băiețelul cu cinci pîini și doi pești.

Avem o vorbă în limba română: Gestul contează.

Păi tocmai GESTUL vă lipsește!

Iar în limba Cerului vorba asta valorează și mai mult: GESTUL contează!

Un pahar cu apă, în glorioasa economie a Cerului, contează!

Camelia Smicală însetează după copiii ei. Iar voi nu vă deranjați să-i oferiți un pahar cu apă!

La fel cum cum însetează și alte mame, în situația ei, după copiii lor!

Nu v-ați săturat să vă tot zbuciumați pentru mîncare și haine? Pentru casă și mașină? Pentru concedii la mare și tabere la munte?

Nu v-ați săturat de atîtea conferințe și concerte?

Nu vreți răsplată MARE în Cer?

Idioți bisericizați, treziți-vă din confortul vostru iluzoriu și schimbați-vă modul de a gîndi!

Dumnezeu vrea să facă mari isprăvi, noi vrem aer condiționat în auditorium!…

Dumnezeu vrea ca noi să facem lucruri NEOBIȘNUITE (să-i iubim ȘI pe dușmani), noi nu ne obișnuim nici măcar cu a fi criticați PE DREPT!…

Dumnezeu vrea să fim în lume, dar ALTFEL decît lumea, noi încercăm să aflăm, discret, cîtă „LUME” poate fi în noi în timp ce beneficiem de neprihănirea, bucuria şi pacea Împărăţiei lui Dumnezeu!

Sînteți creștini?

Și ce dacă?

Măi penticostalilor, de ce sînteți EGO-iști?

De ce nu vă solidarizați cu cazurile dramatice precum cel al Cameliei Smicală și al altora?

De ce a trebuit să împartă pancarte Ken Tucker la Cluj? Nu puteau niște tineri să facă treaba asta?

Cum se poate ca în celebrul oraș al pocăiților, Oradea, în 25 decembrie 2016, împreună cu omul în vîrstă de vreo 70 de ani de la Biserica Baptistă Emanuel – care merge, duminică de duminică, la penitenciar, de 11 ani – nu a fost nici un predicator, nici un pastor, nici un prezbiter, nici un diacon, nici un tînăr, nici un bătrîn.

A fost doar… Alin Cristea.

La fel și în 26 decembrie 2016.

La penitenciarul din Oradea, de Crăciun și a doua zi, nu a predicat vreun baptist sau penticostal din Oradea sau Bihor (ca în alte duminici), ci… Alin Cristea.

La plecare, ne-am întîlnit cu episcopul romano-catolic, care ne-a întrebat de unde sîntem? De la baptiști (și penticostali), am răspuns.

Acum am însă ocazia să precizez: Alin Cristea nu e de la baptiști și nu e de la penticostali.

Cum am menționat și cu alte ocazii, eu nu vreau să fiu pocăit (pocăiții și-au ratat menirea în societatea românească), eu vreau să fiu creștin.

Vreau să fiu urmaș al lui Hristos, nu urmaș al vreunei biserici sau al unei confesiuni.

Vezi:

Azi la penitenciar – 26 decembrie 2016

Și, dacă îmi aduc bine aminte, Alin Cristea a fost primul care a făcut o înregistrare (pentru spațiul public) la Medgidia, acum cîțiva ani, în cartierul Ali Baba (cartier foarte sărac de turci, unde nu este nici măcar moschee), unde activează, neobosit, inconfundabilul Sali Sabri, biserica baptistă din Medgidia e prima biserica baptistă de români care are un pastor turc.

Cum se poate ca Viorel Pașca, celebrul „om simplu” (cum se prezintă el) de la Dumbrava, anul ăsta, într-un interviu, la întrebarea „Vă vizitează slujitori ai Evangheliei, încearcă să stea de vorbă cu astfel de oameni [ai străzii, 230 îngrijiţi în cele 10 case de la Dumbrava, Tinca, Râpa]” să fie nevoit să răspundă… NU.

Vezi minutul 12.10.

Nu e Evanghelia pentru orice faptură?

E doar pentru pentru cei din clasa de mijloc, care cotizează la biserică?

Idioți bisericizați, treziți-vă!

Nu vreau să minimalizez cu nimic eforturile pe care le fac penticostalii români, nici activitatea, necesară, a conducerii Cultului Penticostal.

Dar am scris suficiente lucruri (și aș mai avea multe de scris) încît să citiți aceste rînduri nu doar cu ochii (minții), ci, MAI ALES, cu inima.

N-are rost să vă legați de mine. Nu piedeți timpul și resursele psihice și spirituale cu atitudini resentimentare.

Dacă Alin Cristea moarte la noapte, după un sforăit grosolan, sau ziua, într-un accident, voi rămîneți cu probleme astea.

Și problemele astea nu se rezolvă într-o zi, nici într-o săptămînă.

Nu se rezolvă cu o colectă sau cu o seară prelungită de rugăciune.

FENOMENELE din mediul confesional evanghelic românesc trebuie identificate. Și trebuie înțelese… semnele vremurilor.

Clișeele trebuie depășite. Isus, Ioan Botezatorul, Pavel (care l-a tăiat împrejur pe Timotei dar nu și pe Tit), Luther, Wurmbrand – toți au folosit clișee, dar le-au depașit.

Domnilor penticostaloizi, fac apel la conștiința voastră.

Citiți de 3 ori ce am scris ÎNAINTE de a da mărunt din buze.

Nu vă lăsați copleșiți de mentalitatea administrativă care v-a încețoșat mintea și vă pune în pericol vlaga spirituală.

Fiți lideri autentenci, adică… SLUJITORI, nu mahări cu reflexe dictatoriale!

Căutați mai întîi Împărăția lui Dumnezeu și apoi veți vedea ce se va întîmpla cu toate celelalte… Dacă se va mai întîmpla ceva…

Ciudatul ăla de Ioan Botezătorul a fost descăpățînat la 33 de ani. O fi fost în concediu Dumnezeu, de n-a intervenit…

Luther, sărmanul, a trebuit să scrie 95 de fraze și apoi, dacă tot a făcut exerciții de scriere, l-a pus Dumnezeu să traducă Noul Testament pentru nemți.

Wurmbrand, ce să mai zicem, făcu 14 ani de închisoare…

Fata mea, de 14 ani, se botează peste două săptămîni.

De cîteva luni încerc să-i schimb direcția gîndirii – care e, evident, în legătură cu Biserica Baptistă Providența -, pe direcția Împărăției lui Dumnezeu. Îi tot dau exemplu pe Ioan Botezătorul, pe Luther, pe Wurmbrand. Ăsta e creștinismul, nu blegeala actualilor baptiști și penticostali.

Nu am de ce să fiu mulțumit cu o mentalitate mediocră pentru care contează betoane și orhidee (la ferestre).

Idioți bisericizați, nu vă potriviți chipului veacului acestuia!

Măi penticostalilor, nu-i lăsați pe pastorii voștri, care s-au clericizat (în contrast cu tradițiile penticostale autentice), să vă ducă de nas!

Andrei Pleșu scria: „Nu cunosc nimic mai exasperant decat harnicia unui prost.”

Îl parafrazez: Nu cunosc nimic mai exasperant decît activismul nonideatic al idioților bisericizați.

Spre deosebire de proști, care sînt așa datorită unor circumstanțe ale vieții, idioții sau tîmpiții sînt cei care ALEG să fie așa, în urma deciziilor pe care le iau în fața circumstanțelor vieții.

Din motive obiective (trebuie să fac mîncare și să mă duc cu fata mea la comitete, bătuții în cap de la Providența au anunțat botezul ÎNAINTE de a vorbi cu mine, tatăl fetei), trebuie să mă opresc.

O avertizare pentru domnii pastori din conducerea Cultului Penticostali (pe care îi consider lași, nu sînt în stare să mă polemizeze cu mine în public, măcar ca reprezentanți ai enoriașilor penticostali, la adresa cărora am scris aceste lucruri incomode):

Nu vă puneți cu mine!

Adevărul este unicul teren stabil pe care putem să pășim. – Elisabeth Candy Staton

Puneți-vă mai bine voi cu voi înșivă!

Cei care au putere nu înseamnă neapărat că au și adevărul de partea lor.

Puneți-vă, și mai bine, fiecare cu sine însuși! Recîştigaţi-vă libertatea interioară!

Libertatea nu ne dă dreptul de a face ceea ce vrem, ci puterea de a face ce trebuie. – Bill Gothard

După cum se știe (și se vede), Dumnezeu mi-a dat inteligență.

Dumnezeu mi-a dat și talente, și relații, și, mai ales, tenacitate.

Pînă și faptul că locuiesc de 4 ani și jumătate în chirie, fără să am un venit lunar – supraviețuiesc din donațiile cititorilor mei, cunoscuți și necunoscuți -, este încă un paramentru „interesant” al vieţii mele, care se apropie de 50 de ani (6 iulie).

Dar, așa cum scriam pe Facebook (am mulți cititori) în 6 februarie, nu inteligența este caracteristica mea principală.

Inteligența nu este o virtute în sine.

N-ar trebui să remarcăm în primul rînd inteligența cuiva, ci modul în care o folosește – iată unde apare virtutea.

În 2010, Marius Cruceru (cu care am fost și sînt în relații deloc apropiate) scria despre mine: „Alin are o inimă mare, dacă este nevoie să ajute, merge unde este nevoie, nu se dă în lături să sară în ajutor, fie că asta înseamnă să doneze sînge, fie că trebuie echipă de lucru la vreo ajutorare.”

Reiau un citat care reflectă perfect concepția mea despre entuziasm ca fundament al existenței umane. Anii trecuți am și înregistrat un blog cu numele Pilula de entuziasm. Iar acum un an, la București, cînd am stat în picioare 6 ore într-o zi să fotografiez materiale din reviste vechi, am și comunicat unora din preajmă că (în lipsa unor alte proceduri la îndemînă mai puțin dureroase pentru tălpi și spate) mă bazez pe entuziasm.

„Cînd entuziasmul este inspirat de rațiune, controlat de prudență, susținut de o teorie solidă, beneficiind de aplicații practice, reflectând încredere, aducînd veselie, ridicînd moralul, generînd asociații, inspirând loialitate și rîzînd de dificultăți, este inestimabil.” – Coleman Cox

ENTUZIASMUL este, în cazul meu, principul vector de identitate și acțiune.

Iată ce îmi scria în 22 iulie 2016 Ștefan Iluțan, pastorul Bisericii Baptiste Providența (cu care nu am cum să fiu în relații bune întrucît are relații evident prea strînse cu emanueliștii, cunoscuți agenți ai corupției precum Paul Negruț, Doru Hnatius, Marius Cruceru):

„Alin, de o bună bucată de vreme citesc aproape toate postările tale și chiar și din arhivă. 1. Ai mare dreptate că nu suntem (baptiștii cel puțin) pregătiți pentru mediul online, la ce comentarii jenante lasă unii cu vază sau pur și simplu băgători de seamă. 2. Mă tot mir de (era să zic curajul tău ?? dar ar fi prea puțin) resursele de energie și sper să rămână mereu proaspete. Avem nevoie. Știi ce am realizat? Adevărul dă energie, claritate, putere și curaj. Faptul că nu te lași dus de unul sau altul e de admirat și e tot mai rar… Excelsoir!”

Sînt expert în (sub)cultura evanghelicilor români – mai exact competența mea în acest domeniu nu are contracandidat, eu ocup primele 3 locuri, dacă s-ar face, totuși, o listă.

Nu îmi pot permite să stau confortabil, în banca mea. Sînt dator în primul rînd față de Dumnezeu, apoi față de evanghelicii români (baptiștii m-au format și m-au deformat) și față de patria mea.

Cît voi avea posibilitate, voi aborda, cu discernămînt, FENOMENELE din mediul confesional evanghelic românesc, cu speranța că, cercetînd toate lucrurile și păstrînd ce e bun, pocăiții români, nu puțini tîmpiți și aroganți, își vor recalibra perspectiva și acțiunea.

Alin Cristea, 49 de ani, Oradea

Nepotul lui Gligor Cristea, unul dintre pionierii credinţei baptiste în România

Editorul blogului România Evanghelică (49.000 de postări) și al altor 100 de bloguri

Editorul revistei electronice România Evanghelică

Editorul revistei Oradea Evanghelică

Mogulul blogosferei evanghelice

Licențiat în teologie baptistă (Institutul Biblic Emanuel Oradea, 1999, cursuri la zi)

Licențiat în topografie minieră (Institutul de Mine Petroșani, 1993, cursuri la zi)

Președintele Asociației Thymos – 10 ediții ale Premiilor Thymos pentru bloguri evanghelice

“Evanghelicul român cu cea mai mare vizibilitate pe Internet” (Răsvan Cristian Stoica, 2011)

„Patriarhul blogurilor evanghelice” (Corneliu Constantineanu, 2014)

„A guru of media” (Sebastian Văduva, 2015)

„Arhivarul evanghelicilor romani” (Cătălin Dupu, 2015)

„Cel mai bun jurnalist creştin al momentului în România (Mihai Chiriguţ, 2006)

“Cel mai cu vechime jurnalist evanghelic în spațiul virtual” (Daniel Bulzan, 2007)

„Merită cu prisos titlul de Evangelical Media Champion (Mihai Ciucă, 2007)

„Prin intermediul internetului a trimis mii de mesaje informative creştinătăţii române din întreaga lume (Caius Obeada, 2007)

„Alin Cristea are un stil aparte de a spune lucrurile, șocant pentru mintea noastră de evanghelici, neevlavios de multe ori, dar este unul dintre puținii oameni care au imaginea de ansamblu asupra mediului evanghelic online…” (Laurențiu Balcan, 2014)

http://romaniaevanghelica.wordpress.com/alin-cristea

http://asociatiathymos.wordpress.com/referinte
Iosif Ton și Cristian Barbosu

Reclame
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Egoismul penticostalilor – Scrisoare deschisă către conducerea Cultului Penticostal din România

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s