„O şcoală nu este bună sau rea în sine. Este bună atunci când răspunde eficient nevoilor şi cerinţelor societăţii la o etapă dată a evoluţiei sale. La etapa actuală şcoala românească nu se pliază pe intereselor elevilor, părinţilor, societăţii. Este exact invers. Şcoala funcţionează ca un Pat al lui Procust, îşi apără, prin sindicate, propriile interese, sub privirile îngăduitoare ale miniştrilor, premierilor şi conducerii statului.
Şcoala românească este acum încremenită în tiparele şcolii din regimul comunist. Aceeaşi arhitectură instituţională, curriculară, managerială, acelaşi traseu al carierei didactice. […]
În Polonia, Canada şi în alte ţări nu există un Curriculum Naţional, cum există în România. Şi nu se poate spune că nu ne-au întrecut în zona economică şi a nivelului de trai. Fiecare şcoală îşi defineşte propria identitate educaţională, legată de contextul economic, social, cultural în care funcţionează.”
RoEvanghelica 