PROTESTEZ – 22. Cultura protestului

PROTEST este un cuvînt (sărăcăcios) care încearcă să exprime o realitate amplă, profundă, semnificativă din istoria omenirii și a Bisericii.

Atunci cînd, anul trecut, au fost proteste publice de susținere a familiei Bodnariu, a fost evident că pocăiții români nu au cultura protestului și că, dintre participanții la protestele publice, nu puțini ar fi preferat ALTĂ modalitate de acțiune.

Rugăciunea, de pildă. Cum au zis și au făcut alții. 🙂

Într-un mod CU TOTUL surprinzător, evanghelicii din România au fost luați pe nepregătite de Cazul Bodnariu: Să participe la proteste sau doar să se roage pentru familia Bodnariu?, scriam acum 1 an:

Cazul Bodnariu: TREI direcții

Protestele de anul acesta au generat din nou dilema participării la acțiunile publice.

Să participe pocăiții la proteste sau doar să se roage pentru țară?

După cum știți, Alin Cristea are cultura protestului.

Iată ce am susţinut public la întrunirile din Piața Unirii în ianuarie 2017 și am scris apoi în Jurnal de Protest: Cultura protestului e mai importantă decît votul.

Ba, mai mult, am scris o Scrisoare de dispreț față de baptiștii și penticostalii orădeni, care se încheie cu un citat important. O redau mai jos.

Bă, pocăiților, nu e prima dată cînd mă uit cu dispreț la voi.

N-ați ieșit, în 4 ani, nici la Marșul pentru Viață, nici la protestul pentru familia Bodnariu (7.000 nu e o cifră mare pentru Oradea Evanghelică; în 1990, cînd a venit Luis Palau, ați fost 30.000 pe stadion), nici la întîlnirea publică pentru susținerea familiei tradiționale.

Sigur, unii ați fost la cel puțin unul dintre aceste evenimente publice, alții la toate.

Dar, în astfel de cazuri, urma scapă turma? NU!

În aceste zile decisive pentru viitorul țării noastre, opțiunea voastră pentru comoditate și lipsă de solidaritate cu protestatarii din întreaga țară și din diaspora este demnă de disprețul meu și al altora.

Stați în ghetourile voastre pocăiești, pieptănîndu-vă blana care v-a crescut pe toată epiderma spirituală.

Ați ajuns ființe grotești, cărora Isus le-ar fi adus aminte o chestiune care poate fi înțeleasă de oricine:

Cine este omul acela dintre voi care, dacă are o oaie, și-i cade într-o groapă, în ziua Sabatului, să n-o apuce și s-o scoată afară? (Matei 12:11)

Bă, pocăiților, TOATE oile ne-au căzut în groapă!…

Și voi stați cu mîinile în sîn?…

Pardon, le împreunați în rugăciune…

Mari oameni ai rugăciuni deveniți în astfel de momente, cînd oile ni-s TOATE în groapă…

„Cînd naziștii au venit să îi ia pe comuniști, n-am scos o vorbă. Nu eram comunist. Cînd i-au arestat pe social-democrați, am tăcut. Nu eram social-democrat. Cînd au venit să îi ia pe sindicaliști, nu am protestat. Nu eram sindicalist. Cînd au venit să îi ia pe evrei, nu m-am revoltat. Nu eram evreu. Cînd au venit să mă ia pe mine, nu mai rămăsese nimeni, care să-mi ia apărarea.” – Martin Niemöller

Iar dacă m-ați văzut și cu pancarta în fața Bisericii Providența, nu mai este nici o îndoială că Alin Cristea participă la proteste publice și îi încurajează pe alții să participe, ba chiar își și exprimă disprețul față de lenea creștinilor orădeni în a fi solidari cînd e vorba de ADEVĂRATELE provocări ale societății actuale.

Vezi și:

Alin Cristea – un protestatar orădean împotriva corupției din guvern, dar și împotriva corupției din instituțiile religioase

Sînt dezgustat și foarte îngrijorat cînd văd pe ce certuri mărunte își consumă energia o droaie de pocăiți. Mă îngrozesc cînd văd de cîtă bîrfă se ocupă și nu alocă resurse semnificative pentru polemici IMPORTANTE.

Oare Ioan Botezătorul de ce nu și-a văzut de botezurile și evanghelizările lui? Tocmai de împărat a trebuit să se lege?

Cui i-a folosit că i s-a tăiat capul? La doar 33 de ani. De mai trăia încă 33 de ani, cîte evanghelizări și botezuri n-ar mai fi făcut, nu?

Isus a spus că Ioan Botezătorul e cel mai mare om care a ieșit din femeie.

Asta nu înseamnă oare că nu contează cîți ani trăiești, ci CUM trăiești?

Asta nu înseamnă oare că trebuie să-ți dezvolți discernămîntul, ca să știi ce ai de făcut pe acest pămînt?

Să te duci duminică de duminică la biserică, că așa e… obiceiul, nu pare deloc a fi un obiectiv pentru o viață măreață…

Ah, dar voi nu vreți să trăiți o viață măreață…

Să mîncați lăcuste? Nicidecum!

Să fiți văzuți ca niște ciudați, Doamne ferește!

Tot baptistul orădean și tot penticostalul orădean e cu ochii pe… parvenire.

Vrea să acceadă în clasa de mijloc (albă, desigur) și atunci va contribui substanțial la progresul bisericii.

Doar trebuie orhidee în geam, ecrane pe coridul bisericii, plus resurse pentru sărbători și luni noi…

Protestele reprezintă cele mai incomode provocări pentru creștinii cu astfel de mentalitate mediocră.

Baptiștii au învățat să se relaționeze instituțional, în bisericile locale, ba chiar unii, în perioada postdecembristă, au reușit să contribuie la bunul mers al altor instituții confesionale.

Protestele deranjează starea oarecum stabilă pe care au dobîndit-o instituțiile eclesiale și confesionale.

Și nu e vorba doar de palierul instituțional, unde biserica ca instituție ia hotărîre pentru turma de umanoizi înregimentați confesional.

E vorba tocmai de conștiința fiecăruia. Să ia parte sau nu la proteste? La CARE proteste?

La protestele MARI? Sau și la alea mici? Dar protest individual există?

Hm…

Teofil Stanciu a scris un mesaj importat pe contul lui de Facebook (ah, unii aveți aroganța de a nu avea Facebook și vă credeți, totuși, informați și destul de buni gînditori ca să vă dați cu părerea despre REALITATE) în 4 mai 2017, intitulat De ce e important PROTESTUL, care se încheie astfel:

„Puterea nu stă atât în VOTUL ca atare, în mâna cetățeanului, ci în integritatea politicianului, pe de o parte, și în influența mai subtilă a jocului rezultatelor alegerilor politice, pe de alta.

Totuși, cetățeanul mai are o armă (pe lângă votul ce poate fi practic neutralizat politic sau întors exact împotriva interesului cetățenilor): protestul!

Acesta este motivul pentru care protestul trebuie să rămână un DREPT, pentru ca atunci când politicienii abuzează democrația prin însăși instituțiile ei fundamentale, să mai existe o cale de a îndrepta lucrurile sau măcar de a striga nemulțumirile, un loc în care cetățeanul să poată spune cu adevărat ce gândește.”

Dar se rezolvă ceva în stradă? Nu se rezolvă la masa negocierilor?

Și Da și Nu.

Este evident că se rezolvă ceva în stradă. Fie și numai dacă ne gîndim la marile proteste din februarie sau la micul mare protest de zilele trecute.

Dar, în cele din urmă, nu în stradă se negociază structurile de putere, deciziile majore, direcțiile de acțiune.

Marius Cruceru și-a exprimat anii trecuți rezerva față de rolul ultim al demonstațiilor de stradă, cred că era pe vremea manifestațiilor pro Iohannis din toamna anului 2014.

Dar tot Marius Cruceru a scris anul ăsta: Protestele trebuie să continue pînă la căderea Guvernului.

„De ce trebuie să cadă acest guvern, chiar dacă renunță la Ordonanța ghinionistului nr. 13? sau Post negru pentru o țară ghinionistă”, postarea lui Marius Cruceru din 4 februarie, nu mai e găsită la adresa iniţială, ci doar sub titlul „Post negru pentru o țară ghinionistă”, în care nu mai apare declarația pe care am citat-o în 4 februarie pe blogul RoEvanghelica.

Iată, așadar, 3 poziții în legătură cu rolul protestelor și participarea la proteste a creștinilor ziși pocăiți:

1. Alin Cristea, hotărît și deseori prezent la proteste
2. Teofil Stanciu, destul de hotărît și uneori prezent la proteste
3. Marius Cruceru, cam nehotărît și rareori prezent la proteste

Într-unul dintre mesajele pe care vi le-a adresat, pastorul Ștefa Iluțan scria: „Convingerea mea e că protestele sunt pentru stradă iar nu pentru biserică.”

De parcă biserica nu face din societate, din stradă…

Unde locuiţi, la biserică?

Unde vă duceți copiii la doctor, la biserică?

Unde vă obțineți drepturile, la biserică?

Aveți drepturi, da? CINE a obținut drepturile? CUM?

Chiar dacă pastorul Ștefan Iluțan a vrut să zică ceva, nu cred că i-a ieșit zicerea.

Îmi aduc aminte că m-am amuzat atunci văzînd așa o gîndire îngustă, a cuiva care face parte tocmai din… protestanți.

Dar și pentru că anul acesta este Anul Reformei, așa cum pînă și pe calendarul Bisericii Providența se menționează. 🙂

Păi Luther (precum Ioan Botezătorul) tocmai asta a făcut – a protestat. Și, aoleu, împotriva cui…

Unde? În biserică? NU! În stradă!

Acum vorbim de protestul INDIVIDUAL.

Așadar, nu există doar proteste de stradă, ci și protest individual.

Nu o să încep să înșir aici exemple cunoscute din istoria omenirii, cînd a contat ENORM că a fost măcar unul care a protestat, sau, cum mai zic românii, a luat atitudine.

Dar măcar despre Iosif Țon ar trebui să știți că a fost „cel mai vocal dintre evanghelicii români opozanți ai comunismului”, după cum menţioneză Dorin Dobrincu.

Iată cum sînt prezentați protestanții în Wikipedia:

„Protestantismul este unul dintre cele trei mari curente existente, în prezent, în creștinism.

Termenul „protestant” reprezintă o noțiune generică pentru diverse confesiuni, organizate după ideologii creștine și având structuri ecleziastice proprii. În general, prin confesiuni protestante se înțeleg acele culte care își au rădăcina istorică în reforma religiei romano-catolice, inițiată de Martin Luther, la începutul secolului al XVI-lea. Una din definițiile sale cel mai frecvent repetate este următoarea: „Protestantismul reprezintă toate confesiunile creștine care nu sunt nici catolice, nici creștin-ortodoxe”. Teologia protestantă a dus la importante diviziuni interne, caracterizate în comun prin separarea acestora de catolicism și Papalitate. În cadrul protestantismului există diferite biserici, printre care luteranismul, Anabaptismul, calvinismul, unitarianismul, anglicanismul, prezbiterianismul, , dar și bisericile neoprotestante cum sunt adventismul,baptismul penticostalismul și altele.

Denumirea protestantismului își are originea în acțiunea de frondă a unei facțiuni a Adunării Generale din Imperiul Germano-Roman. În anul 1529 Dieta de la Speyer a adoptat o serie de măsuri care discriminau adepții reformei lui Luther, în sensul că dispunea ca statele care au adoptat hotărârile de la Worms, să aibă dreptul de a-și menține confesiunea reformată, în timp ce statele ce nu adoptaseră aceste hotărâri până la 1529, să fie obligate să renunțe la orice formă de înnoire a religiei și să păstreze vechea liturghie catolică. Împotriva acestei hotărâri, Principele Elector Saxon, împreună cu alți cinci principi germani și delegațiile a 14 orașe imperiale au protestat solemn, solicitând convocarea unui Sinod Universal sau German care să dezbată cauza lor în fața unui judecător neutru. Actul solemn, adresat Împăratului, purta numele de „Protestatio”.

Odată cu evoluția istorică a curentelor reformatoare, sensul termenului de protestantism a fost extins la toate acele confesiuni care, într-o formă sau alta, împărtășeau principiile formale și materiale ale reformei lui Luther, adică au acceptat, pe de o parte, teza potrivit căreia unicul fundament al oricărei credințe creștine o reprezintă exclusiv interpretarea Sfintei Scripturi, independent de orice dogmă și autoritate, și, pe de altă parte, susțin teza mântuirii numai prin credință, adică ideea că izvorul mântuirii provine direct de la Dumnezeu, în afara oricărui merit, fără mijlocirea preotului și fără vreo condiționare materială.”

https://ro.wikipedia.org/wiki/Protestantism

Cel puţin un lucru trebuie precizat: baptiștii nu sînt neoprotestanți, baptiștii sînt protestanți (din Reforma radicală, care a practicat botezul adulților).

În treacăt, amintesc și următoarea chestiune: Sînt penticostalii evanghelici?

Avînd în vedere că apare formula „evanghelicii şi penticostalii” în cărţi şi pe Internet, ar trebui să ne punem această întrebare, observînd care sînt diferenţele fundamentale dintre evanghelici şi penticostali.

Acum însă subliniez faptul că baptiștii sînt protestanți și sînt… protestatari.

În acest sens, nu ar fi nici un impediment ca să iasă baptiștii la proteste.

Mă tem însă că problema e mult mai profundă și are de a face cu libertatea de conștiință, chestiune fundamentală în istoria baptiștilor.

Dacă nu ai încredințarea, măi femeie, că trebuie să ieși la proteste, atunci nu ieși. Dar să nu îndrăznești cumva să-ți manipulezi bărbatul care are încredințarea că ar trebui să iasă la proteste.

Sau invers.

Dacă pastorul are încredințarea că nu trebuie să iasă la proteste, atunci să nu iasă. Dar să nu îndrăznească cumva să manipuleze biserica în care sînt o droaie care au încredințarea că trebuie să iasă la proteste.

Nu avem toți aceeași măsură de libertate de conștiință și aceeași măsură de libertate de exprimare.

Dar dacă unora Dumnezeu le-a dat o consistentă libertate de conștiință și o consistentă libertate de exprimare, de ce, măi creștini mediocri, nu îi apreciați, ci, dimpotrivă, le creați atîtea dificultăți care vin din relaționarea specifică înregimentării confesionale?

Gîndiți ÎNAINTE de a vă lua după clișee!

Isus a depășit clișeele. La fel și Pavel, care la tăiat împrejur pe Timotei, dar nu și pe Tit. La fel și o droaie de creștini maturi de-a lungul secolelor, care au refuzat ghetoizaarea și au proclamat că instanța supremă conștiința, nu vreo organizație instituțională care le dictează ce să facă, atunci cînd vine vorba de conștiință. Și vine vorba zilnic…

Cît de puțin se vorbește de dimensiunea subiectivă a păcatului: „Cine știe să facă bine, și nu face, săvârșește un păcat!” (Iacov 4:17)

Aşadar, nu e vorba doar de liste de interdicții care definesc păcatul, ci şi de aspectul subiectiv – Biserica, ca instituție cu autoritate, nu are de unde să știe ce rateuri dă fiecare, zilnic, atunci cînd îi pune Dumnezeu ocazii de a face un bine.

Sigur, convingerile cu care trăim, în mediul religios – care este polemic prin excelență – nu sînt aceleași în cadrul unei confesiuni, nici în cadrul unei comunități locale, de cartier.

Dar învățăm să conviețuim împreună, cu convingerea că împreună, atîta timp cît Hristos este Capul bisericii și biserica este condusă prin IDEILE Lui – nu de clișeele ofilite ale pocăiților -, sîntem Templul Duhului Sfînt, nu fiecare e un mic altar al Duhului Sfînt și produce ce idei vrea, referitoare la tot felul de chestiuni secundare, distrăgînd atenția de la IDEILE lui Hristos, care au fost purtate de-a lungul secolelor de Biserică.

Nu baptiștii au dat gaură la macaroană, nici penticostalii.

Iar Luther nu a făcut altceva decît să-și asculte conștiința, căci citise suficient în Noul Testament ca să înțeleagă că Biserica oficială se abătuse de la adevărul bilic.

De ce nu au protestat și alți preoți?

De fapt, au protestat și alții, și înainte de Luther și după Luther.

Dar Luther e… clișeul. 🙂

Toată lumea știe de Luther. 🙂

Dar Dumnezeu vrea ca toată lumea să știe de… conștiință.

Conștiința face legătura cu Dumnezeu, cît timp e trează.

E cea mai năzdrăvană linie telefonică cu Cerul…

Prin conștiința sănătoasă ne vorbește Dumnezeu.

Nu mai citați în mod iresponsabil versete din Biblie, Biblia nu a fost scrisă pe versete și capitole, Biblia a fost scrisă pe cărți și IDEI.

Trăiți-vă viața în mod responsabil, răspunzînd la telefoanele pe care vi le dă Dumnezeu prin conștiință.

E o singură telefonistă de serviciu, dar e de ajuns: Duhul Sfînt.

În Anul Reformei, reformați-vă!

Orice reformă începe cu un protest, individual sau colectiv, dar care are de a face cu spațiul public, așa au făcut Isus, Ioan Botezătorul, Pavel, Luther, Wilberforce, Wurmbrand.

 

Din seria PROTESTEZ au apărut 22 postări:

1. PROTESTEZ (26.03.2017)
2. Minciuna pastorului Ștefan Iluțan (27.03.2017)
3. PROTESTEZ – Replică lui Ştefan Iluţan (27.03.2017)
4. PROTESTEZ – 1 aprilie 2017 (01.04.2017)
5. PROTESTEZ – Stop mersului la biserică (02.04.2017)
6. PROTESTEZ – 6. Discernămîntul (03.04.2017)
7. PROTESTEZ – 7. Comitetul (03.04.2017)
8. PROTESTEZ – 8. Avanpremieră (04.04.2017)
9. PROTESTEZ – 9. A fost ora 19.00 (04.04.2017)
10. PROTESTEZ – 10. Cazuri și necazuri cu baptiști orădeni în presă (05.04.2017)
11. PROTESTEZ – 11. Puterea cuvintelor sau puterea IDEILOR? (08.04.2017)
12. PROTESTEZ – 12. Adevărul. Introducere (09.04.2017)
13. PROTESTEZ – 13. Adevărul. Alin Cristea (10.04.2017)
14. PROTESTEZ – 14. Adevărul. Teofil Stanciu (11.04.2017)
15. PROTESTEZ – 15. Adevărul. Post-adevăr (12.04.2017)
16. PROTESTEZ – 16. Adevărul. Adevărul nu poate fi compromis (13.04.2017)
17. PROTESTEZ – 17. Joia Mare (14.04.2017)
18. PROTESTEZ – 18. Vinerea Mare. Ghetoizarea (14.04.2017)
19. PROTESTEZ – 19. Sîmbăta Mare. Glorioasa Tăcere (15.04.2017)
20. PROTESTEZ – 20. Învierea. Îngerii (16.04.2017)
21. PROTESTEZ – 21. Ziua Mondială a Libertății Presei (04.05.2017)
22. PROTESTEZ – 22. Cultura protestului (06.05.2017)

Reclame
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la PROTESTEZ – 22. Cultura protestului

  1. Alin Cristea zice:

    A republicat asta pe RoEvanghelica.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s