PROTESTEZ – 21. Ziua Mondială a Libertății Presei

Aseară, o tinerică țîfnoasă dintre cele 6-7 persoane care continuă, de peste 90 de zile, să protesteze în Piața Unirii, a intervenit într-un dialog public pe care îl aveam cu unul dintre protestatari – în momentul în care aminteam de cît ne-am chinuit, pînă anul acesta, să organizăm Marșul pentru Viață, contextul discuției fiind dificultatea românilor de a fi solidari.

Pînă acasă m-am gîndit la conflictul iscat – nu era de ajuns că eram doar cîteva persoane, două ne-am certat, eu, cu gura mare, am dominat polemica, desigur -, și abia la finalul zilei mi-am dat seama de ce eram așa absorbit de chestiune.

Era, pentru mine, o ilustrare în plus a unei mentalități mediocre pe care am regăsit-o în Biserica Providența și în mediul confesional evanghelic românesc: înregimentarea.

După cum tinerica s-a rățoit la mine: Dar tu vorbești, că n-ai fost aici zi de zi…, aceeași tîmpenie se regăsește în căpșorul multor lideri evanghelici, care sînt mai mult lideri formali, instituționali, decît lideri autentici, spirituali.

Nu m-am apucat rapid să-i dau replica la această obrăznicie inutilă – am fost prezent în mod activ la protestele din Oradea, am mers 27 de zile consecutiv, pînă 26 februarie, am făcut 4 numere Jurnal de Protest, am fost la București etc. -, nu replicile sînt punctul forte al românilor, e clar.

Dar am subliniat că nu este informată.

De obicei folosesc cuvîntul… ignorant. 🙂

Liderii eclesiali, de la Providența de exemplu, care sînt interesați de prezența enoriașilor într-un anumit loc într-o anumită zi la o anumită oră, îmbrăcați într-un anumit fel și dispuși să dea mîna într-un ANUMIT fel, ei bine, aceiași lideri eclesili nu par a fi deranjați prea mult de multele zeci de scaune din față care nu sînt ocupate în multe duminici.

La Biserica din Petroșani, unde am ținut studiul biblic (Istoria binecuvîntării, al lui Beniamin Fărăgău), cu 70-80 de membri activi, într-o clădire lungă de 3 camere, îi chemam pe oameni mai în față. Dacă nu veneau, mă duceam eu pînă la prima bancă unde era prezentă o persoană și de acolo conduceam studiul biblic.

Așadar, revenind la chestiunea ghetoizării și înregimentării, nu am de ce să fiu de acord cu această mentalitate prostească a conformismului social-confesional.

Isus, Ioan Botezătorul, Pavel – toți au fost nonconformiști și toți au avut de a face cu spațiul public.

Ca să nu mai vorbim de faptul că 300 de ani nu au existat clădiri pentru exercitarea cultului creștin.

În spațiul public contează INFORMAȚIA.

Dacă mai e cineva care nu știe cu ce mă ocup, să bage la cap că mă ocup cu informația, mai exact cu circulația informației.

Vă consider, pe cei de la Providența, ca și pe alții din multe biserici baptiste (și penticostale) ca fiind ignoranți, lipsiți de interes pentru chestiuni legate de spațul public și leneși în ceea ce privește rîvna pentru adevăr.

În ultimele săptămîni, în urma unui context care s-a creat, epistolele mele v-au oferit o droaie de informații și, sper, v-au subminat clișeele în care mustește mediocritatea voastră.

Cum e posibil ca în duminica Învierii, cea mai importantă sărbătoare a creștinătății, să fie vreo 15 oameni la cor care conduc închinarea, iar în următoarea duminică, la nuntă, să fie… 35?

Ca să nu mai vorbesc de amețitele seri din Joia Mare și Vinerea Mare…

Am multe exemple să dau, dar nu e intenția mea să vă îngrop sub un maldăr de reproșuri și critici.

Ca întotdeauna, intenția mea e să vă provoc să reveniți la IDEILE lui Dumnenzeu și să vă dedicați unor standarde înalte.

Ignoranța se poate remedia într-o oarecare măsură. Aroganța mai greu!…

Spiritual Maturity Can’t Be Measured by Church Attendance

Ca întotdeauna, intenția mea e să comunic.

Nu mă interesează opiniile voastre sau ale altor oameni. Mă interesează IDEILE lui Dumnezeu.

Ieri am făcut al doilea apel din acest an către cititori. S-a nimerit să fie în Ziua Mondială a Libertății Presei.

Îl atașez mai jos, adăugînd că azi, 4 mai 2017, la ora 23.00, cînd finalizez acest acest mesaj, mai am 1 leu și 20 de bani.

APEL către cititori – 3 mai 2017

Acesta este al doilea apel din acest an, după cel din 22 februarie.

Anii trecuți am făcut alte asemenea apeluri, în care solicit susținere financiară (și/sau de alt fel) pentru proiectele mele publice aflate în derulare.

De fiecare dată mă întreb dacă n-ar trebui să fac apelul DOAR înaintea lui Dumnezeu, în rugăciune.

Din mai multe motive, am ales să mă adresez public cititorilor mei.

Sînt pe Internet, în regim de voluntariat, de peste 14 ani. Mulți mă cunoașteți deja, în diferite măsuri.

Am intenționat să transmit si mesaje video, să compensez psihologic și uman perceptia multora conform căreia severitatea ar fi caracteristica de bază a lui Alin Cristea. Aveţi puţintică răbdare! 🙂

Cum am spus cu altă ocazie, nu e vorba de Alin războinicul, ci de Alin polemistul. 🙂

Există motive întemeiate pentru care am ales polemica ca palier principal de acțiune.

Dar nu este singurul palier de comunicare publică al meu.

Principala preocupare a mea din acești ultimi 14 ani a fost circulația informației, din mediul confesional evanghelic, (neo)protestant, și din mediul cultural.

Produc informație, dar sînt mai preocupat de circulația informației.

Consider că există nu puține depozite de informație, dar trebuie găsite și folosite cu spirit critic.

Acest apel, din 3 mai 2017, coincide, în mod fericit, cu Ziua Mondială a Libertății Presei.

Sînt cunoscut ca jurnalist evanghelic independent (adică nu sînt înregimentat confesional, nici politic, financiar sau în vreun alt fel), dar mă prezint de obicei ca blogger – pe România Evanghelică am afișat 49.000 de postări în 8 ani, iar din 19 iulie 2016 am continuat cu același tip de postări pe RoEvanghelica (și mai am 100 de bloguri, niște rafturi pe care așez informație).

Vă propun, ca și în alte dăți, să susțineți jurnalismul evanghelic independent (care nu trebuie confundat cu tabloide isterice și impotente precum NewsNet Creștin, Agnus Dei, Creștin Total).

Pe site-ul Religion News Service ni se atrage atenţia, chiar la sfîrşitul paginii de întîmpinare: Responsible reporting on religion needs your support.

Tot acolo am întîlnit următoarea precizare: The truth will set you free, but it costs money to report it!

Vă atrag atenția și asupra unui punct de vedere exprimat de cineva pe site-ul Republic.ro, intitulat „Fă-te micro-mogul de presă” și alte 3 soluții prin care poți apăra democrația de minciună, manipulare, propagandă:

„Pe la începutul lui 2016, pentru prima oară, am făcut o donaţie pentru un jurnalist independent. I-am descoperit articolele şi povestea personală impresionantă în mod întâmplător şi m-am simţit jenată să nu contribui cu nimic, după ce am sorbit o jumătate de duzină de articole, toate scrise cu zvâc, inteligenţă şi sensibilitate. Pe la finele anului, am făcut şi prima donaţie pentru o organizaţie a jurnalismului independent.”

Am avut şi am pretenţia că activitatea mea pe Internet este de utilitate publică.

Proiectele mele din ultimii 14 ani şi unele dintre aprecierile primite le puteţi vedea la următoarele adrese:

http://romaniaevanghelica.wordpress.com/alin-cristea

http://asociatiathymos.wordpress.com/referinte

https://roevanghelica.wordpress.com/2017/05/01/alin-cristea-pe-internet-01-05-2017

Sînt FOARTE motivat, după cum se poate lesne vedea, şi sînt consecvent pe termen lung.

Am un tip de libertate pe care mulţi nu o au, care implică avantaje şi dezavantaje.

Am ales să fac apeluri publice, chiar dacă pot părea, cel puțin pentru unii, umilitoare.

Vă asigur că nu sînt atît de umilitoare precum cred UNII. 🙂

M-am definit și mă definesc în continuare ca fiind relațional și polemic.

Ambele valențe ale perimetrului meu identitar mi-au conferit consistență în ceea ce privește atît persoana mea cît și figura publică Alin Cristea.

Fie că vă raportați la mine în mod relațional, ca la o persoană, fie că mă aveți pe radar (pe Facebook mai ales), fie că apreciați jurnalismul meu independent (cu accent pe mediul confesional evanghelic – baptiști, penticostali, creștini după Evanghelie etc.) ori ați devenit „dependenți” de postările mele zilnice pe RoEvanghelica sau în diverse locuri pe Facebook (contul Alin Cristea în special), fie că vă delectați cu polemicile mele publice (pe care le piperez uneori cu limbaj nonconformist, cel puțin pentru pocăiți), ori că așteptați cu nerăbdare pozele pe care le afișez de la diverse evenimente evanghelice (peste 100) sau culturale (multe zeci), ori că pe unii vă apucă mila cînd anunț că vînd aspiratorul nou, bicicleta veche, bocancii noi sau o droaie de cărți, ori că țineți cont că în 6 iulie împlinesc 50 de ani, eu știu una și bună – intenționez să continui modul acesta de activitate și modul acesta de viață (cu riscurile lor cotidiene), iar unii din cititorii mei sînt dispuși să susțină activitatea mea publică.

Mulțumesc celor care ați făcut-o pînă acum, o dată sau de mai multe multe, și mulțumesc ÎNTOTDEAUNA lui Dumnezeu că v-a sensibilizat într-un mod sau într-altul.

Nu am nici o îndoială că, dacă numărul celor care contribuie la susținerea activității mele ar crește, și eficiența proiectelor mele ar crește și mai mult.

Bunăoară, aș putea merge la mai multe evenimente, cel puțin în vestul țării. Obișnuiesc însă să fac cel puțin o călătorie pe an la București, așa că aș putea participa și la alte evenimente din țară.

Am beneficiat, de-a lungul anilor, de numeroase ocazii cînd unii m-au găzduit, la București, Medgidia, Timișoara sau în alte localități.

În nu puține ocazii, unii m-au luat cu mașina dintr-o localitate într-alta.

Am trecut iarna asta cu niște ghete pe care le-am primit.

Nu de puține ori am primit plase consistente cu mîncare (dar nu pot mînca orice oricît, întrucît am probleme cu glicemia).

Cea mai apăsătoare problemă rămîne însă chestiunea financiară.

Stau în chirie de peste 4 ani, fără să am o sursă lunară de venit, supravieţuiesc din donaţiile unor persoane cunoscute şi necunoscute.

Ca şi acum un an, ca şi acum 2 ani, (după lunile de iarnă) am 2 chirii neplătite, anul ăsta chiar 3 chirii, plus întreţinerea pe ultimele 2 luni.

Dar, vestea bună, ca şi acum un an, ca şi acum 2 ani, nu am datorii mai mari de 1.000 de dolari, printre care şi datorii, pe termen lung, cuprinse între 50 lei şi 200 lei la mai mulţi amici.

Apelul meu se adresează în primul rînd celor din mediul confesional evanghelic, care beneficiază de truda mea zilnică.

Dar timp de cîțiva ani am primit lunar sume consistente de la o persoană din București, extrem de discretă, despre care am aflat întîmplător pe Internet că e de religie romano-catolică.

Cel puțin o persoană de religie ortodoxă m-a ajutat financiar în cîteva momente importante ale vieții mele din ultimii ani.

Așadar, nu este intenția mea să îngustez în vreun fel segmentul de cititori cărora le adresez apelul meu.

Acum 2 zile mîncam, seara, pîine cu lapte.

Ieri am primit 100 de lei și mi-am cumparat mîncare de 50 de lei.

Pentru cei care doresc să contribuie la… supraviețuirea mea :)))) și/sau la susținerea financiară a activității publice pe Internet a lui Alin Cristea dau mai jos datele mele, inclusiv contul bancar personal:

Card Bancpost Cristea Alin (Oradea):
5487 0000 0498 4929
Valabil 08/17

Dacă mi se trimit bani din străinătate prin Western Union sau MoneyGram, atunci primul prenume trebuie să fie Daniel:

Cristea Daniel Alin

Vodafone: 0722-205367

alinpm@yahoo.com

http://www.facebook.com/alin.cristea.9

Mulțumesc!

Nihil Sine Deo!

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la PROTESTEZ – 21. Ziua Mondială a Libertății Presei

  1. Alin Cristea zice:

    A republicat asta pe RoEvanghelica.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s