PROTESTEZ – 17. Joia Mare

Ce zi glorioasă! Ce zi dureroasă! Ce zi glorioasă!

Ce săptămînă glorioasă! Ce săptămînă dureroasă! Ce săptămînă glorioasă!

Săptămîna Patimilor?

Sau Săptămîna Mare?

Patimile să fie ceea ce ne tulbură peste măsură? Sau ÎNVIEREA ar trebui să ne atragă atenția în primul rînd, Învierea care răscumpără toate pătimirile? Ale lui Isus sau ale noastre…

Cineva a întrebat pe Facebook:

Pentru o clarificare personală în contextul limbii române moderne, cum e mai corect: Saptămâna Patimilor sau Pătimirilor ?

Iată ce am răspuns:

Fie patimi, fie pătimiri, dar nu e… o săptămînă. E un clișeu, ca și cu confuzia Paște – Înviere. Vineri e Paștele (Mielul jertfit), duminică e Învierea. Săptămîna Mare e denumirea de preferat. Sărbătorile pascale e o sintagmă, iarăși, de preferat, dar sună prea catolic, nu? 🙂 Oricum, rămîne întrebarea de ce așa obsesie pe patimi în detrimentul Învierii.

AZI, în Vinerea Mare, e Paștele. Duminică e Învierea.

„Iisus a fost crucificat de Paște, ziua în care era sacrificat în mod tradițional mielul pascal, de aici și referințele existente în mitologia creștină la „Mielul lui Dumnezeu”: Iisus a fost mielul sacrificat. Pilat a fost surprins când i s-a spus că Iisus murise după ce stătuse pe cruce numai câteva ore, dar a permis să fie coborât și îngropat.” (p. 84)

Evenimente care au schimbat lumea – Rodney Castleden, Meteor Press, București, 2012, 496 p.

Aseară a fost Joia Mare. Și la Biserica Providența. Pastorul Ștefan Iluțan a ținut probabil cea mai bună predică din viața lui… după încheierea slujbei.

S-a spus că a fost o slujbă anemică.

Eu i-am spus fiicei mele, de 14 ani, care era lîngă mine: Praștie! Seara e praștie!…

Dar dinamica anemică ține, cum am spus cu alte ocazii, de spațiul sonor imens, care nu poate fi umplut ușor, și de lipsa de experiență a tinerilor puși să conducă o biserică în închinare.

Tinerii sînt pregătiți să facă față într-un sistem, dar cînd sistemul, din diverse motive, nu funcționează ca de obicei, tinerii fără experiență (relațională, nu și muzicală) nu pot suplini lipsa unor parametri funcționali ai organismului eclesial.

I-am spus fiicei mele că măcar am scăpat doar cu o poezie recitată de o femeie, care nu a și cîntat, precum în alte dăți, o baladă / romanță.

V-am spus că pastorul Ștefan Iluțan a ținut probabil cea mai bună predică din viața lui… după încheierea slujbei?

Nu-i nimic, vă mai spun. 🙂

La așa Joie Mare, e nevoie de cuvinte mari.

Seara, cînd am venit acasă, am aflat că pastorul Florin Ianovici (Biserica Penticostală Betel București) și-a anunțat retragerea din Cultul Penticostal.

Dar am aflat și că transmisia Prodocens Media de la Lugoj a Drumului Crucii a avut… 90.000 de vizualizări.

L-am întrebat pe director dacă o să dea un comunicat. A spus că o să dea.

I-am scris:

A dat comunicat Ianovici, dă și Prodocens Media, eu nici nu mai încap de voi.

Am luat Cina după 11 ani.

Nu am spus că mi-au dat-o, am spus că am luat-o.

Ah, și ce mai discuții apar pe contul Facebook al lui Florin Ianovici, vineri la ora 11.00 sînt aproapee 400 de comentarii și 1.400 de Like-uri la postarea lui Floin Ianovici în care își anunță retragerea.

Bineînțeles că m-am băgat și eu în discuții. 🙂

Sper că e clar DE CE.

Cornel Mester: Atâția pastori sunt pe fb, nimeni nu își da cu părerea toți sunt no coment?

Alin Cristea: Asta e treaba pastorilor (acum)? Să comenteze pe Facebook? De cind a inlocuit Facebook lumea reala? Si de ce sa acordam ACUM, in Saptamina Mare, atentie vreunui om, cind trebuie sa acordam atentie Fiului Omului? Cind i-a murit sotia, Ezechiel nu a avut ragaz de jelit, a trebuit sa-L slujeasca pe Dumnezeu.

Mary Cioc: Dar cine va pune sa participati la discutii pe Fb daca nu prezintă un interes pt d-voastra ?!
Daca urmărim subiectul si dicutam este pt ca ne pasa de un om nedreptățit ….

Alin Cristea: 1. Nu am spus ca nu ma intereseaza subiectul. Dimpotriva. 2. ACUM nu e momentul sa discutati. ACUM e Saptamina Mare. Ciocu mic si cascati mintea si inima. 3. Nu va pasa de un om nedreptit. Va pasa de un ANUME om nedreptatit. Mai sint si altii. Eu am luat Cina aseara dupa 11 ani. Nu am spus ca mi-au dat-o, am spus ca am luat-o… De citit un text important: Binefacerile nedreptatilor.

Aseară, de Joia Mare, am luat Cina. După 11 ani.

Am luat-o doar de 2-3 ori la penitenciar, cu cei botezați dintre dintre deținuți, cînd am fost sa cînt / predic.

I-am spus aseară lucrul acesta fiicei mele.

M-a întrebat nedumerită: Cum, se fac botezuri în penitenciar? CUM se fac?

Da, i-am raspuns, acolo au fost 3 botezuri.

Am folosit pretextul pentru o discuție despre creștinism, botez, Cina Domnului.

Fiica mea urmează de cîteva luni cursurile de caticheză, pentru a se boteza.

În aceste ultime luni, am folosit orice ocazie ca să îi săun lucruri importante despre credința creștină, despre biserică, despre Dumnezeu.

I-am amintit aseară că creștinismul nu a avut clădiri 300 de ani. Creștinii se adunau pe ascuns.

Mulți dintre cei care acceptau credința creștină și erau botezați se pregăteau să fiți dați la fiare sau arși.

Creștinismul LOR e reperul, nu creștinismul nostru.

Martirii nu au murit ca să obțină creștinismul dreptul de a-și exercita cultul.

Și am discutat, acolo, la biserică, cu fiica mea despre botezuri care au fost făcute la rîu (în anii dictaturii antonesciene, cînd bisericile baptiste au fost închise, o mătușă a mea a fost botezată seara, la rîu).

Și i-am spus fiicei mele că Cina Domnului avea rolul și de a-i face pe creștinii certați între ei să se împace ÎNAINTE de Cină.

I-am spus că pastorul Ștefan Iluțan nu ar fi trebuit să dea Cina ÎNAINTE de a discuta / împăca cu mine.

Dar a dat-o…

Nu și mie…

Așa că am luat-o eu…

Iată cum s-a întîmplat:

Venisem hotărît să iau Cina.

M-am așezat mai în față, pe centru, fiica mea a venit lîngă mine, spre satisfacția mea.

M-am gîndit că atunci cînd se va împărți Cina, voi participa și eu.

Dar de data asta s-a făcut altfel, pastorul Ștefan Iluțan a invitat sî vină, pe rînd, cu familiile, cei ce se împărtășesc.

Hm… Am fost puțin descumpănit…

Dar, cînd mi-a venit rîndul, m-am dus și eu.

Pastorul Ștefan Iluțan a ezitat…

Așa că am întins eu mîna spre masă și am luat bucățica de pîine și paharul cu vin…

Cum Cina a durat mult, am avut timp să discut cu fiica mea…

Cînd s-a încheiat slujba, pastorul Ștefan Iluțan a venit imediat la mine și și-a cerut iertare pentru că a ezitat (și pentru tot din aceste zile, dacă am reținut bine).

ASTA a fost probabil cea mai bună predică din viața lui. Gestul lui public a vorbit mai mult decît predicile lui.

Imediat i-am întins mîna și l-am întrebat dacă vrea să ne îmbrățișăm.

Ne-am îmbrățișat – partea a doua a predicii.

Am spus că ar trebui să ne întîlnim, a fost de acord (întîlnirea ar putea fi punctul 3 al predicii lui vii).

Avînd în vedere această glorioasă / dureroasă / glorioasă zi, m-am gîndit să suspend mesajele mele pe perioada sărbătorilor pascale.

Azi dimineață m-am gîndit, totuși, să vă semnalez cîteva citate, despre Fiul Omului, din cartea „Dezamăgit de creștinism?”, de Ravi Zacharias.

Apoi am vizionat pe YouTube momentele în care Florin Ianovici își anunță public retragerea sa.

Vă recomand să umăriți măcar minutele 13.00-17.00.

N-am putut să nu mă gîndesc la cele două situații din Joia Mare – la Oradea o seară anemică se încheie, totuși, cu un gest public de relaționare, acesta este una dintre semnificațiile Cinei Domnului, să ne așteptăm unii pe alții, iar la București, o seară de sărbătoare este transformată, de actorul principal, într-un moment de despărțire și, astfel, focalizarea în aceste zile suferă, penticostalii sînt acum prea interesați de Cazul Florin Ianovici, în loc să intre în dinamica spcifică a sărbătoilor pascale.

Dar ce este important în ce spune și face pastorul Florin Ianovici e tocmai ce a lipsit pastorului Ștefan Iluțan, pînă l-am confruntat eu – dinamica Cinei Domnului implică o relaționare autentică, înaintea lui Dumnezeu, care ne vede, ne cunoaște inima și știe dacă și cum ne-am pregătit pentru Cina Domnului – nu doar printr-o poziție publică aparent pioasă, ci, ca și în cazul postului plăcut lui Dumnezeu, dezlegînd lanțurile răutății.

În aceste zile, să ne gîndim la Fiul Omului și la lucrarea sa glorioasă / dureroasă / gorioasă.

Dezamăgit de creștinism? – Ravi Zacharias, Neword Press, Arad, 2012, 285 p.

“Dintre toate denumirile pe care Și le-ar fi putut alege, cea pe care a folosit-o cel mai mult cu privire la Sine a fost “Fiul Omului” (de optzeci și două de ori în Noul Testament). Toate aceste cazuri (cu o singură excepție) se regăsesc în Evanghelicii și, cu excepția a doua dintre ele, toate sunt rostite de Isus Însuși. […]

Este evident că Isus a considerat acest titlu ca având mare însemnătate. Prin urmare, înțelegerea expresiei ar trebui luată în serios și separată de definiția dată de umanismul laic asupra semnificației termenului “uman”. În secțiunea anterioară, am discutat modul în care Persoana lui Isus (Fiul lui David) transcende obstacolele culturale și etnice pentru a scoate în evidență existența noastră de copii ai lui Dumnezeu. În numele “Fiului Omului”, putem vedea atât gloria, cât și căderea Universului, precum și întreaga unicitate transcendentală care evidențiază esența fiecărei fiinșe umane, indiferent de gen. Conceput de Duhul Sfânt și născut din femeie, Isus nu are de fapt nicio moștenire masculină și totuși este numit “Fiul Omului”. (p. 39)

“Fiul Omului a venit însă să sufere și să fie răstignit. Atât Marcu cât și Luca Îl citează pe Isus, care spune că acesta este motivul pentru care a venit pe pământ în chip de om (Marcu 8:31; Luca 9:22). El a iubit fiecare om de pe acest pământ, mai ales pe cei năpăstuiți; însă mai presus de acest lucru, esența mesajului Său este că El a întruchipat respingerea și suferințele tuturor oamenilor care au trăit vreodată. […]

În încercarea noastră de a-L înțelege, El ne dezvăluie mișcările lăuntrice ale inimii noastre. El Însuși a suferit pentru a scoate în evidență propria noastră tragedie interioară. Nu avem nevoie doar de o schimbare politică; avem nevoie de o schimbare a inimii noastre – și doar Fiul Omului, care S-a pus în locul nostru, personificând atât gloria, cât și rușinea noastră, poate face ca acest lucru să devină realitate.” (p. 44-45)

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s