PROTESTEZ – 15. Adevărul. Post-adevăr

„Tu ceri ca adevărul să fie în adîncul inimii.” (Psalmul 51:6)

„Post-adevăr a fost declarat cuvântul anului, miercuri, de către Dicționarul Oxford, decizia fiind motivată prin faptul că acesta a fost intens utilizat în dezbaterile politice pe tema Brexit și în timpul recentei campanii prezidențiale din Statele Unite. […]

Editorii celebrului dicționar au definit post-adevărul drept o „referire la sau în circumstanțe în care fapte obiective sunt mai puțin influente în formarea opiniei publice decât apelarea la emoție și la convingerile personale”.”

http://www.agerpres.ro/cultura/2016/11/16/-post-adevar-declarat-cuvantul-anului-2016-de-oxford-dictionaries-18-07-29

„Politica determină cine are puterea, nu cine deține adevărul.” – Paul Krugman

Cum spuneam într-un mesaj, chestiunea adevărului este de importanță vitală pentru orice persoană, pentru orice familie, pentru orice instituție religioasă sau seculară, pentru orice țară, pentru economia cosmosului.

Iată că ne-am pricopsit, în vremurile noastre postmoderne, cu post-adevărul, un concept extrem de pervers, dar un fenomen prezent pînă și în biserici.

În loc ca liderii creștini să fie loiali adevărului, cu orice preț, se întîmplă de atîtea ori ca tocmai ei, întrucît au ajuns pe poziții care le conferă influență și pîrghii de manipulare, să renunțe la cea mai importantă datorie a lor: adevărul.

Isus a spus: „Eu pentru aceasta M-am născut şi am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr.” (Ioan 18:37)

Nu la fel de interesată de adevăr pare a fi Biserica Emanuel, care reprezintă un caz vizual de post-adevăr – sus pe frontispiciu, cu litere mari și care ies în evidență, scrie: Dumnezeu este dragoste. Iar pe amvon, cu litere mici, care nu ies în evidență, scrie: Cuvîntul tău este adevărul.

Accentul pus pe dragoste, în detrimentul adevărului, este un reflex al creștinilor evanghelici, ale căror ghetouri confesionale put de mediocritate și lipsă de apetit pentru adevăr.

Nu a spus Isus: „Eu sînt calea, adevărul și viața.”?

Nici pe pereţii Bisericii Providenţa nu se menţionează adevărul.

Cum nu este menționată credința.

Salutul Bisericii Providența – din Romani 1:16,17 – indică neprihanirea pe care o dă Dumnezeu, prin credință și care duce la credință.

De ce vorbesc atîta pocăiții de dragoste și pace, cînd ar trebui să vorbească, în primul rînd, de adevăr și credință?

Cînd am predicat, în mai multe rînduri, anul trecut și acum doi ani, la penitenciar, le-am spus infractorilor și criminalilor că nu există vestea bună fără vestea proastă.

ÎNTÎI e vestea proastă – toți oamenii sînt păcătoși și lipsiți de slava lui Dumnezeu. APOI vine vestea bună – cine crede în Isus Hristos, Mielul care ridică păcatele omenirii, are viață veșnică.

Le-am spus că Hristos nu i-a dus cu zăhărelul pe oameni (cum, adesea, fac bisericile neoprotestante).

Fără adevăr nu avem lumină, nu avem mîntuire, nu avem viață veșnică.

Nu se poate trăi în adevăr fără… adevăr.

Am vrut să dau cîteva exemple din istoria Bisericii Providența, dar renunț.

Mai bine dau un exemplu legat de post-adevărul practicat de emanuelismul negruțian.

Pe site-ul Universității Emanuel – http://www.emanuel.ro/despre-ueo/istoria-noastra – nu este menționat… fondatorul instituției, Iosif Țon.

Nu doar că Iosif Țon (pe care Dorin Dobrincu, fost director al Ahivelor Naționale, îl consideră “cel mai vocal dintre evanghelicii români opozanți ai comunismului”) a fost fondatorul Universității, dar și al altor instituții importante din istoria postdecembristă a evanghelicilor din România, precum Radio Vocea Evangheliei, Editura Cartea Creștină, Alianța Evanghelică din România.

Cele două momente importante din secolul XX pentru România și pentru evanghelicii români, Unirea și Revoluția, au produs două figuri importante pentru baptiști: Constantin Adorian și Iosif Țon.

Dintre aceștia, Iosif Țon, ultimul mare mit al baptiștilor români, rămâne cea mai cea mai notorie instituție a baptiștilor români.

Dar, și mai important, Țon rămâne cea mai importantă figură din istoria evanghelicilor români – baptiștii au apărut în România pe la 1856, creștinii după Evanghelie pe la 1899, penticostalii pe la 1922.

Un alt exemplu e în legătură cu Samy Tuțac – președintele Comunității Bisericilor Creștine Baptiste Timișoara și unul dintre vicepreședinții Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România –, care, anul trecut, a modificat un document oficial:

Scrisoare deschisă către Consiliul Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România

Față de aceste manipulări grosolane, minciunile și dezinformările pastorului Ștefan Iluțan la adresa lui Alin Cristea par floare la ureche.

Oare așa să fie?

Adevărul nu este CEVA în legătură doar cu viața veșnică, cu lumea îngerilor, ci în legătură cu viața terestră, de zi cu zi.

V-ați întrebat vreodată (sau, mai bine, de mai multe ori) de ce Zacheu, cînd a primit mîntuirea, s-a apucat de calcule și promisiuni?

Sîntem în Săptămîna Mare, cînd un politician a întrebat: Ce este adevărul?

Au trecut aproape 2.000 de ani și chestiunea adevărului a rămas FUNDAMENTALĂ pentru omenire.

Comuniștii au practicat din plin post-adevărul, au rescris istoria. Dar a venit libertatea…

Adevărul ne facee liberi!

De fapt, din punct de vedere spiritual, nu există libertate.

Cum le spuneam infractorilor și criminalilor, ori ești robul lui Dumnezeu, ori ești robul diavolului.

Adevărul ne face liberi ȘI NE RESPONSABILIZEAZĂ!

Din responsabilitate am ținut spatele acum 11 ani pentru Biserica Providența în fața emanuelismului negruțian, din responsabilitate o fac și acum.

Am fost un erou acum 11 ani, se pare că voi fi și acum.

„A avea curaj înseamnă să te ridici şi să vorbeşti. Tot de curaj însă ai nevoie ca să stai şi să asculţi.” – Winston Churchill

„Nu fiindcă lucrurile sunt grele nu avem curaj, ci fiindcă nu avem curaj ele sunt grele.” – Seneca

„Curajul înseamnă să înfrunţi opinia majorităţii în numele adevărului.” – Vaclav Havel

„Adevărul ne va face liberi, dar doar cînd avem curajul să slujim adevărul chiar şi atunci cînd asta înseamnă să fim expuşi dispreţului public.” – Miroslav Volf

„Curajul nu este doar una dintre virtu?i, ci testul suprem al oricărei virtuți.” – C.S. Lewis

Vă urez Sărbători ferite!

Ferite de minciună, de post-adevăr, de ipocrizie, de lașitate.

Săptămîna Mare e un timp potrivit să medităm la binefacerile nedreptăților.

Din seria PROTESTEZ au apărut 15 postări:

1. PROTESTEZ (26.03.2017)
2. Minciuna pastorului Ștefan Iluțan (27.03.2017)
3. PROTESTEZ – Replică lui Ştefan Iluţan (27.03.2017)
4. PROTESTEZ – 1 aprilie 2017 (01.04.2017)
5. PROTESTEZ – Stop mersului la biserică (02.04.2017)
6. PROTESTEZ – 6. Discernămîntul (03.04.2017)
7. PROTESTEZ – 7. Comitetul (03.04.2017)
8. PROTESTEZ – 8. Avanpremieră (04.04.2017)
9. PROTESTEZ – 9. A fost ora 19.00 (04.04.2017)
10. PROTESTEZ – 10. Cazuri și necazuri cu baptiști orădeni în presă (05.04.2017)
11. PROTESTEZ – 11. Puterea cuvintelor sau puterea IDEILOR? (08.04.2017)
12. PROTESTEZ – 12. Adevărul. Introducere (09.04.2017)
13. PROTESTEZ – 13. Adevărul. Alin Cristea (10.04.2017)
14. PROTESTEZ – 14. Adevărul. Teofil Stanciu (11.04.2017)
15. PROTESTEZ – 15. Adevărul. Post-adevăr (12.04.2017)

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la PROTESTEZ – 15. Adevărul. Post-adevăr

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s