PROTESTEZ – 7. Comitetul

Din seria PROTESTEZ au apărut 6 postări:

1. PROTESTEZ (26.03.2017)
2. Minciuna pastorului Ștefan Iluțan (27.03.2017)
3. PROTESTEZ – Replică lui Ştefan Iluţan (27.03.2017)
4. PROTESTEZ – 1 aprilie 2017 (01.04.2017)
5. PROTESTEZ – Stop mersului la biserică (02.04.2017)
6. PROTESTEZ – 6. Discernămîntul (03.04.2017)

Am încheiat ultima postare – unde focalizarea era pe DISCERNĂMÎNT, nu pe vreo persoană (sau instituție) – astfel:

Folosindu-mi discernămîntul, am luat următoarea hotărîre: intenționez ca mîine să mă duc la întîlnirea comitetului, avînd cel puțin două obiective:

1) Să le atrag atenția „aleșilor” Bisericii Providenţa că lucrurile care ajung pe Internet pot să ajungă şi în ziare, cum s-a întîmplat anii trecut în legătură cu Paul Negruț și Iosif Țon. Chestiunile acestea trebuie tratate cu DISCERNĂMÎNT, nu cu o mentalitate de cartier / mahala.

2) Să propun următoarea variantă de „armistițiu” pentru perioada sărbătorilor pascale:

Dacă pastorul Ştefan Iluţan îmi va înmîna o hîrtie, semnată în faţa comitetului, pe care scrie „Îmi cer scuze publice pentru minciunile, dezinformările și bădărăniile pe care le-am scris la adresa lui Alin Cristea.” (atît și nimic altceva), voi suspenda mesajele mele publice pînă în 18 aprilie 2017.

Oferta mea e valabilă doar pînă la încheierea prezenței mele la întîlnirea comitetului și, în cazul acceptării ei, doar dacă nu apar alte elemente în perioada sărbătorilor pascale care vor determina suspendarea automată a „armistițiului”.

După 50 de minute de la afișarea (și trimiterea) postării, am primit următorul SMS din partea pastorului Ștefan Iluțan:

„Alin, nu vei participa la nici o întâlnire de comitet și implicit cad toate celelalte pretenții.”

Un astfel de mesaj mă obligă să fac mai multe precizări, subiectul central fiind de data aceasta COMITETUL.

UNU

Faptul că pastorul Ştefan Iluţan mi se adresează direct, la fel ca în mesajul public către membrii Bisericii Providența pe email (în 29 martie 2017) nu înseamnă că port vreo discuție cu el.

După primul mesaj PROTESTEZ (26 martie 2017), nu m-am adresat niciodată direct pastorului Ștefan Iluțan.

La fel ca și în alte cazuri (Marius Cruceru, Gheorghe Pădure), voi solicita o întîlnire personală în care îi voi spune, ca persoană, dacă îmi permite, ce am împotriva lui. Abia după aceea voi da mîna cu el, în anumite condiții.

Acum cîțiva ani, prima mea întîlnire cu Marius Cruceru a durat peste 6 ore. Presupun că, dacă este vreun pentru care să mă respecte acesta este – că m-am dus, ca persoană, să îi spun ce am împotriva lui.

Omul a observat, de-a lungul anilor, că obișnuiesc să acționez pe față. Așa că, atunci cînd Paul Negruț a fost acuzat de plagiat într-un de către un grup de baptiști, Marius Cruceru le-a zis celor din jurul lui care mă bănuiau: Nu, nu e Alin Cristea. (Nu e stilul lui.)

Non-relația mea cu Marius Cruceru a cunoscut și momente frumoase, precum alte vizite pe care i le-am făcut – el m-a vizitat o singură dată, cînd m-a înregistrat cu reportofonul lui, ca să mă pot înscrie, cu două compoziții, la Atelierul de creație 2009-, dar mai ales invitația lui, pe care am onorat-o, de a călători împreună pînă la Iași și înapoi la Oradea. Apoi o altă călătorie împreună la Târgu Mureș, la cel care face lăute, și înapoi la Oradea.

În acest moment al lecturii puteți citi articolul meu:

La băute cu Marius Cruceru

Ceea ce numesc non-relația mea cu Marius Cruceru este o chestiune definitorie pentru personalitatea mea (poate și pentru personalitatea cruceriană) și pentru viața mea – relaționările mele cu diferite persoane și cu instituții confesionale, printre care și Biserica Providența.

Am scriu multe lucruri dure la adresa lui Marius Cruceru și el a scris multe lucruri dure la adresa mea, dar asta nu ne-a făcut să fim TOTAL indiferenți / separați unul de altul.

Acum 1 an și jumătate am explicat De ce nu am dat mîna cu Marius Cruceru, cu care dădusem mîna înainte și cu care am dat mîna anul ăsta.

În discuție nu e simplul gest, ci semnificația acelui gest, care ține de context.

Ștefan Iluțan e departe de o non-relație cu mine, deși ne-am întîlnit de două ori, o dată în biroul lui și o dată la mine.

DOI

Pastorul Ștefan Iluțan mi s-a adresat în următorul mod: „nu vei participa la nici o întâlnire de comitet”.

Eu nu am scris că voi participa la întîlnirea comitetului.

Eu am scris că intenționez ca mîine să mă duc la întîlnirea comitetului.

Așadar, eu nu m-am adresat pastorului, ba chiar nici comitetului, ci BISERICII Providența.

Biserica locală este autoritatea finală, nu comitetul, nici pastorul.

Eu vreau să comunic cu Biserica Providența (și, după cum vedeți, o fac), nu cu comitetul sau cu pastorul ei.

TREI

Pastorul Ștefan Iluțan și-a depășit atribuțiunile atunci cînd a vorbit în numele COMITETULUI, în legătură cu o viitoare întîlnire.

Am cele mai mari îndoieli că în 50 de minute pastorul a vorbit cu cei din comitet și că a vorbit în numele lor.

Dar chiar dacă ar fi primit acordul lor în această privință, hotărîrile se iau la ACEA ședință.

Pînă atunci pot să apară noi informaţii care să schimbe percepţia de azi.

Conform art. 34 din Statut, Comitetul bisericii reprezintă organul colectiv de conducere și administrare a activității bisericii între adunările generale.

„Pentru a lua hotărîri valabile trebuie să participe la întâlnire cel puţin două treimi din numărul membrilor comitetului.”

Aşadar, abia mîine, DACĂ vor fi două treimi din numărul membrilor comitetului, se va stabili dacă pot să mă adresez Comitetului la acea întîlnire.

Primul punct pe care l-am menționat e foarte important pentru biserică (nu pentru mine): să le arăt ziare orădene în care au apărut cazuri cu pastori baptiști implicați în certuri publice.

Poate, astfel, cei din comitet ar fi mult mai atenți la situația actuală, în care circulă în public informații despre Biserica Providența.

PATRU

Nu este adevărat ce a scris pastorul Ștefan Iluțan: „implicit cad toate celelalte pretenții”.

Comitetul poate solicita pastorului să îşi recunoască minciunile, pe care le-am dovedit deja și să fie găsită o soluție de relaxare, cel puțin în perioada săbătorilor pascale, a conflictului iscat pe multiple paliere.

BISERICA ar putea solicita acest lucru.

În ACEA perioadă grea, de acum 11 ani, cînd am ținut spatele pentru Biserica Providența în fața atacului emanuelismului negruțian (un amețit din comitet chiar înmînase Comunității Oradea ștampilele bisericii și autorizația de funcționare), biserica a reușit să facă față FĂRĂ ca eu (care organizasem un grup de inițiativă de 6 oameni cu vîrsta de circa 30 de ani) să fiu prezent la toate adunările generale. Într-o după-masă, un frate mai în vîrstă m-a și felicitat că nu venisem dimineață la adunarea generală, spunîndu-mi: Felicitări, ai cîștigat fără să fi prezent.

Așadar, încă o dată: faptul că nu particip la ședințele comitetului (și la adunările generale) nu implică și dispariția „pretenţiilor”, cum numeşte pastorul Ştefan Iluţan chestiunile extrem de importante pe care le-am semnalat în ultima săptămînă.

CINCI

Chiar dacă ar cădea unele pretenții, nu ar cădea TOATE, cum se exprima, patetic, pastorul Ștefan Iluțan.

Pretenția la adevăr nu dispare. NICIODATĂ. Indiferent de cine e exprimată – o persoană, un grup de persoane, o instituție confesională sau un organ de control din partea statului.

Pretenția la discernămînt nu dispare. Toți se așteaptă ca biserica să dea sancțiuni în mod treptat și în funcție de gravitatea situației.

Conform articolului 13 din Statut, măsurile disciplinare se aplică în scopul îndreptării celui vinovat, avându-se în vedere gradul de vinovăție, impactul asupra mărturiei bisericii și atitudinea persoanei în cauză.

„Disciplinarea se aplică, de regulă, gradual, potrivit procedurii stabilite de adunarea generală a bisericii.”

În cazul meu de acum 11 ani, nu s-a stabilit vinovăția. Atunci cum s-a stabilit disciplinarea, dacă nu s-a stabilit în ce constă vinovăția?

Cît despre disciplinare graduală, e clar că nu a fost vorba despre așa ceva.

Pretenția la lucrul neobișnuit nu dispare.

„Dacă îmbrăţişaţi cu dragoste numai pe fraţii voştri, ce lucru neobişnuit faceţi? Oare păgînii nu fac la fel?” (Matei 5:47)

Am scris într-unul dintre mesajele anterioare: Declarați-mă dușmanul vostru și… iubiți-mă.

Dacă nu mă considerați fratele vostru.

Dar după modul în care mă salutați, vorbiți cu mine, sau chiar vă certați cu mine, e evident că mă considerați mai degrabă frate decît dușman.

Un frate tare incomod…

Un ornitoric… O făptură ciudată.

Renunțați odată la ipocrizia voastră!

Nu e de ajuns cîtă suferință mi-ați provocat (cu voie sau involuntar) 11 ani?

Cîtă nedreptate și cîtă bîrfă?…

ȘASE

Avînd în vedere reacția meschină a pastorului Ștefan Iluțan, renunț la oferta de „armistiţiu” pe perioada sărbătorilor pascale pe care intenţionam să i-o fac mîine, în fața comitetului.

Dacă voi fi primit mîine la întîlnirea comitetului, după ce le arăt ziarele, le voi face următoarea ofertă, dacă îmi vor permite:

Dacă un singur membru al comitetului își va exprima verbal, în mod public, regretul pentru atitudinea urîtă, nicidecum pastorală, din aceste zile, a pastorului Ștefan Iluțan, voi suspenda mesajele mele publice pînă în 18 aprilie 2017.

Oferta mea e valabilă doar pînă la încheierea prezenței mele la întîlnirea comitetului și, în cazul acceptării ei, doar dacă nu apar alte elemente în perioada sărbătorilor pascale care vor determina suspendarea automată a „armistițiului”.

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s