„Nucleul noii Uniuni Europene se regrupează și va reclădi, la început în interiorul actualelor tratate, apoi în afara lor, dar niciodată împotriva lor, o nouă Uniune. La început, vor întreba: „Cine vrea să meargă cu noi?“ România, nu mă îndoiesc, o să strige imediat, din toți bojocii: „Prezent! Ia-mă, nu mă lăsa! Fac ce vrei, numai să nu mă lași!“ Apoi, pe noi, ăștia care vom vrea, o să ne întrebe: „Dar puteți?“ Noi o să zicem iarăși, cu pieptul bombat de atîta europenitate: „Sigur. Sîntem gata!“, sperînd în sinea noastră că va merge exact ca acum zece ani. Cînd nu eram gata, dar minunea s-a întîmplat, dovedind a mia oară cîtă dreptate avea P.P. Carp cînd observa norocul istoric al românilor. Însă, de data asta, este foarte posibil să nu mai meargă ca acum zece ani…
În 2007, UE era foarte încrezătoare în ea însăși și foarte fericită să crească. Acum, nu mai e așa. În plus, decidenții politicii externe europene a țării, în condițiile cu mult mai dificile ale lui 2017, sînt lamentabili. În aceste vremuri foarte complicate, România iese pe teren cu următorul lot reprezantiv: Iohannis – Grindeanu – Meleșcanu – Birchall, dublați de Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu ca lideri politici ai coaliției larg majoritare din spatele Guvernului. Mă ia amețeala și vreau, repede, ceva tare de băut…”
