PROTESTEZ – Replică lui Ştefan Iluţan

Se pare că protestul meu împotriva prezenței pastorului Doru Hnatiuc la Biserica Baptistă Providența din Oradea, duminică dimineață, 26 martie 2017 – PROTESTEZ, a scos la suprafață ce e mai urît în Ștefan Iluțan, de cîțiva ani pastorul Bisericii Providența.

Protestul l-am trimis şi prin email la circa 100 de adrese ale unor membri din Biserica Providenţa.

În urma protestului, pastorul Ştefan Iluţan (Providența Oradea) a transmis un mesaj prin email celor cărora le-am trimis protestul prin email.

„Dragi frați și surori,

vă scriu la început de săptămână cerând binecuvântarea Domnului peste fiecare, mai mult din El în fiecare dintre noi așa cum am fost binecuvântați aseară prin Cuvânt.

Vă scriu și în legătură cu emailul pe care l-ați primit de la Alin Cristea și în legătură cu care fac următoarele precizări:

1. Ca idee generală, nu dau atenție unor astfel de provocări, proteste, impertinențe față de biserica pe care o iubesc, o slujesc, față de colegii de slujire din conducerea bisericii cu care m-a și ne-a binecuvântat Domnul.

2. Totuși, fiindcă acuzațiile au fost trimise pe mail și unii s-ar putea să nu știe toate detaliile, aleg să răspund, punctual și nelungind fără rost explicațiile.

Protestul acesta e un act nejustificat pentru că Alin Cristea nu mai e parte din biserica Providența și potrivit noului statut adoptat la Congresul din Timișoara, nici din Uniunea Baptistă (excluderea din biserică=excludere din Uniune)

Faptele amintite cu țintă directă spre persoana fratelui Doru Hnatiuc sunt denaturate, neprecizându-se contextul complet al situației de atunci și a sancțiunilor luate în cazul fratelui Lucian Ciupe.

Fratele Lucian Ciupe și-a clarificat și rezolvat toate nelămuririle și neclaritățile (transmise tot de Alin în mare parte) la sărbătoarea de 20 de ani a bisericii Providența. Se pare că informațiile pe care le avea cu privire la unele acțiuni bisericii erau total diferite de realitate, lucru care i-a dat și lui și fraților din comitet ocazia pentru o foarte bună discuție și părtășie sfârșită prin binecuvântarea Domnului pe care ați resimțit-o cu siguranță în desele ocazii în care fratele a predicat.

Invitația frațiloe pastori Doru Hnatiuc, Paul Negruț, Marius Cruceru vine în concordanță cu principiul pe care l-am comunicat fraților slujitori chiar înainte să fiu ales păstor al bisericii și anume colaborarea cu celelalte biserici și pastori. E un principiu la care am ținut și țin în continuare și în timp ce ne păstrăm particularitățile ca biserică, suntem deschiși spre comunitate. În plus, relația deosebită e dată și de colaborarea pe care o avem în conducerea Comunității, în cadrul liceului Emanuel, în cadrul grupului de coordonare al studiului biblic la nivel național și în diferite alte proiecte.

Comunitatea Baptistă de Oradea a făcut o scrisoare/recomandare adresată bisericilor din zona în care fratele Lucian slujește pentru a-l ajuta în relațiile cu celelalte comunități. Scrisoarea am trimis-o personal lui Lucian.

Dragii mei, cu mare părere de rău față de investiția pe care Domnul a făcut-o în Alin, spun că singura acțiune pe care trebuie să o avem în dreptul lui este rugăciunea. Observați și dumneavoastră limbajul folosit pe Facebook în mod special (deși nu recomand prea multă atenție și interes) față de orice persoană care îndrăznește să aibă o părere contrară, o notă de spiritualitate sau față de cei ce pentru o vreme au investit în el.

În legătură cu Teofil Stanciu: o situație hilară aproape, am aflat-o acum câteva luni. Cineva postase câteva cuvinte nu tocmai frumoase la adresa lui Alin pe pagina de FB a lui Teofil. Acesta a șters comentariile dar nu atât de repede pe cât ar fi vrut Alin care s-a inflamat și a început un demers de discreditare, apel la autoritățile eclesiale, amenințări voalate chiar cu procese la adresa lui Teofil pe care îl premiase până în acel moment și îl stimase mult. I-am spus lui Alin și cu acea ocazie că nu consider situația a fi un conflict real și nu văd nici o vină la Teofil care are de muncă destul de mult la editură neavând timp să stea toată ziua pe FB (cum au alții:) )

Mulțumesc fraților din comitet, în mod special fratelui Teo Tășădan pentru că s-a asigurat că Alin are parte de întreaga imagine a problemei, nu doar de păreri și impresii. Sâmbătă seara când m-a sunat Alin, eram pe drum de la evanghelizare din Lăzăreni și nu am avut timpul și dispoziția necesară pentru o astfel de discuție.

Închei spunând că sunt mulțumitor odată în plus pentru Trupul lui Hristos- Biserica, locul vindecărilor, a îndreptărilor, al noilor începuturi și al formărilor, al protecției împotriva unor asrfel de devieri, totul pentru a fi prezentați înaintea Tatălui fără pată și fără zbârcitură.

Să întărească Domnul relațiile dintre noi și a noastră cu El.

Fiți mult binecuvântați de Domnul.

pastor Ștefan ILUȚAN”

Prima mea reacție (după ce am ataşat, luni, 27 martie 2017, la 17.15, mesajul pastorului Ştefan Iluţan la postarea PROTESTEZ) a fost postarea: Minciuna pastorului Ștefan Iluțan, în care am arătat că am menționat un context „suficient de complet” în legătură cu Cazul Lucian Ciupe astfel încît să am dreptul să îl acuz de minciună pe pastorul Ștefan Iluțan.

Am precizat și că subiectul protestului nu are de a face cu Cazul Lucian Ciupe, ci cu Cazul Doru Hnatiuc. Mai precis, în legătură cu prezența pastorului Doru Hnatiuc la Biserica Baptistă Providența.

Formularea mea a fost clară: În numele adevărului, al dreptei judecăți (cum ne îndeamnă Însuși Isus în Evanghelii), al cumpătării creștine, vă conjur să vă aplecați, cu discernămînt, asupra chestiunii din pricina căreia protestez – prezența pastorului Doru Hnatiuc la Biserica Providența.

Am spus că trebuie să verific alte chestiuni, care s-ar putea să fie, și ele, minciuni.

Bunăoară, chestiunile legate de Teofil Stanciu.

De reținut neapărat faptul că Ștefan Iluțan introduce numele lui Teofil Stanciu referindu-se la o chestiune cu totul diferită de cea la care m-am referit eu cînd l-am menționat pe Teofil Stanciu, în postarea PROTESTEZ.

Acest lucru este evident fie și numai dacă luăm în considerare referințele temporale – eu m-am referit la ce a spus zilele acestea Teofil Stanciu, membru în Biserica Providența și cel mai bun eseist dintre bloggerii evanghelici, pe cînd Ștefan Iluțan a scris despre cu totul altceva: „În legătură cu Teofil Stanciu: o situație hilară aproape, am aflat-o acum câteva luni.” (sublinierea mea)

Reiau citatul lui Teofil Stanciu: „Din păcate, UEO și BBEO și-au câștigat o nedorită reputație de locuri în care este apreciată obediența și în care se practică manipularea. Or acceptarea unor puncte de vedere diferite, critice, antipatice este un semn de normalitate, care ar putea dovedi că adevărul este mai prețuit decât supușenia slugarnică.” (sublinierea mea)

UEO – Universitatea Emanuel Oradea
BBEO – Biserica Baptistă Emanuel Oradea

Am argumentat protestul meu cu 3 chestiuni: 1). faptul că pe baza minciunii pastorului Doru Hnatiuc a fost retrasă ordinarea unui pastor (nu e vorba neapărat de un anumit pastor, de Lucian Ciupe, aș fi protestat și dacă era vorba de alt pastor), 2). starea generală proastă din mediul baptist orădean, consecință directă a manipulării practicate de emanueliști, ai căror reprezentanți sînt Paul Negruț, Doru Hnatiuc, Marius Cruceru, 3). faptul că cei mai buni studenți din cea mai bună perioadă din istoria Universității Emanuel, 1997-1998, șefi de grupă la teologie – Paulian Petric, Alin Cristea (1996), Lucian Ciupe, Dan Mierluț -, nu sînt integrați în sistemul confesional baptist românesc. Un alt aspect comun celor 4 este că AU FOST membri ai Bisericii Providența.

Ștefan Iluțan s-a referit în principal la primul punct, accentuînd inutil asupra Cazului Lucian Ciupe.

La punctul 2 nu s-a referit direct, dar și-a declarat poziția sa în legătură cu emanueliștii:

„Invitația frațiloe pastori Doru Hnatiuc, Paul Negruț, Marius Cruceru vine în concordanță cu principiul pe care l-am comunicat fraților slujitori chiar înainte să fiu ales păstor al bisericii și anume colaborarea cu celelalte biserici și pastori. E un principiu la care am ținut și țin în continuare și în timp ce ne păstrăm particularitățile ca biserică, suntem deschiși spre comunitate. În plus, relația deosebită e dată și de colaborarea pe care o avem în conducerea Comunității, în cadrul liceului Emanuel, în cadrul grupului de coordonare al studiului biblic la nivel național și în diferite alte proiecte.”

La punctul 3 nu s-a referit deloc.

Așadar, DUPĂ ce Teofil Stanciu s-a pronunțat public, zilele trecute, în mod clar, la instituțiile emanueliștilor ca avînd o nedorită reputație de locuri în care este apreciată OBEDIENȚA și în care se practică MANIPULAREA, Ștefan Iluțan are imensul tupeu să spună ceva de genul: Păi eu cu ăștia merg înainte.

În fapt, Ștefan Iluțan își dă arama pe față și face declarația publică de… OBEDIENȚĂ.

Iar răspunsul său la protestul meu este, în întregime, un act de… MANIPULARE, încercînd să distragă atenția de la subiectul protestului meu prin invocarea unor circumstanțe în legătura cu persoana lui Alin Cristea.

Spun din nou: dacă Alin Cristea ar muri la noapte, rămîn FAPTELE prezentate.

Mai exact, aveți responsabilitate de a discerne între declarațiile lui Teofil Stanciu și cele ale lui Ștefan Iluțan.

Conflictul meu cu Teofil Stanciu, el fiind doar ultimul dintr-un șir de conflicte de același tip pe care îl am cu alții, datează de anul trecut:

Mesaj public pentru Teofil Stanciu – 10 noiembrie 2016

Teofil Stanciu, am anuntat ca renunt la colaborara ta la revista online Romania Evanghelica, ca urmare a inca unui caz, in spatiile pe care le administrezi, de batjocura a mea si de permisivitate a minciunilor. Am anuntat si ca te voi sanctiona anul viitor.

Daca pina la sfirsitul acestei zile nu iti ceri scuze publice pentru ca am fost facut „mizilic retrograd” si altele pe contul tau de Facebook, nu are rost sa ne mai intilnim miine sa imi dai cartile de la editura la care lucrezi, pentru a da cite 10 citate din ele.

Am scris acest mesaj public DUPĂ ce l-am confruntat pe Teofil Stanciu, pe căsuța de dialog pe Facebook și mi-a fost clar că nu are nici cea mai mică intenție să accepte mustrarea.

Se repeta situația cel puțin a 4-a oară, în primele 3 situații (de care îmi aduc aminte, s-ar putea să fie însă vorba de mai multe situații), Teofil Stanciu permițîndu-le unor comentatori precum Paul Pantea, Ciprian Simuț, Marius Toma să scrie (minciuni și) bădărănii la adresa mea.

Precizez că din același motiv am întrerupt relațiile formale cu Dorin Dobrincu (care a fost directorul Arhivelor Naționale) și cu Florin Ianovici (care m-a ajutat cu cazarea la Betel București în două rînduri, prima dată la inițiativa lui, a doua oară la solicitarea mea) și cu alții care au permis, în spațiile pe care le administrează, minciuni și bădărănii la adresa mea (sau la adresa altora – luna aceasta s-a întîmplat la adresa scriitorului Vasile Ernu pe contul Facebook al pastorului Ghiță Mocan, pe care am anunțat că îl voi sancționa tot anul).

Unii ignoranți aroganți (nu doar tîmpiți, ci și orgolioși), precum Teofil Tășădan, ignoră spațiul virtual, dar îți dau sfătoșenii cum te prind, că doar nu îi doare gura. Nici mintea, pasă-mi-te…

A fi prost ține de împrejurările vieții, dar a fi tîmpit e o decizie, ține de modul în care reacționezi la împrejurările vieții.

Cel mai celebru caz de mahala evanghelică l-a constituit Pătrățosu – Marius Cruceru a recunoscut în mai multe rînduri că a greșit permițînd prea multe comentarii urîte pe blogul său.

A doua zi după anunțul public în legătură cu Teofil Stanciu, am solicitat 2 oameni din conducerea Bisericii Providenţa Oradea, în vederea etapei a 2-a (Matei 18) în conflictul meu de ieri cu Teofil Stanciu, care nu vrea să asculte mustrarea mea.

Solicitarea mea din 11 noiembrie 2017 a fost, evident, întîmpinată greșit de Ștefan Iluțan, iar apoi, cînd i-am adus aminte, cred ca anul acesta, a fost din nou evident că nu pricepe despre ce e vorba.

Acum cîteva săptămîni l-am întrebat cine e secretarul bisericii (site-ul bisericii nu e funcțional de vreun an, cine vrea să ia legătura, în secolul XXI, cu ghetoul pocăiesc de pe str. Ciheiului) pentru a depune la secretariat o scrisoare (și să primesc un număr de ordine), în care să mă adresez bisericii, conform pasului al treilea din procedura biblică.

Așadar, conflictul meu cu Teofil Stanciu a devenit de competența bisericii. Nu este subiectul acestui mesaj.

Dar, introducînd această chestiune, Ștefan Iluțan, în timp ce a bagatelizat unul din fundamentele comunității creștine – RELAȚIA dintre două mădulare (eu NU am fost exclus de biserică), a produs a doua minciună la adresa mea:

„Cineva postase câteva cuvinte nu tocmai frumoase la adresa lui Alin pe pagina de FB a lui Teofil. Acesta a șters comentariile dar nu atât de repede pe cât ar fi vrut Alin care s-a inflamat și a început un demers de discreditare, apel la autoritățile eclesiale, amenințări voalate chiar cu procese la adresa lui Teofil pe care îl premiase până în acel moment și îl stimase mult. I-am spus lui Alin și cu acea ocazie că nu consider situația a fi un conflict real și nu văd nici o vină la Teofil care are de muncă destul de mult la editură neavând timp să stea toată ziua pe FB (cum au alții:) )”

Nu-mi aduc aminte să îi fi cerut lui Teofil Stanciu să șteargă comentariile.

Chestiunea STANDARD pe care o ridic în astfel de situații se referă la RESPONSABILITATE, la asumarea responsabilității.

Ștergerea comentariilor nu e decît, cel mult, parte a soluției.

Acum cîțiva ani, a apărut un comentariu despre familia mea pe blogul Pătrățosului. L-am sunat, seara după 22.00, mi-a spus că a văzut și că șterge.

Situația s-a repetat altădată și am observat noaptea, după 2.00. După un rapid moment de cumpănă (despre care am relatat cu altă ocazie), l-am sunat, dar de data asta orgoliul a fost mai puternic decît raționamentul (similar primei situații).

După cum se poate citi în postarea mea din 10 noiembrie 2016, am solicitat scuze publice (cum am făcut și cazul altora, pe care i-am numit), dar într-un anumit interval de timp, din pricina faptului că a doua zi aveam stabilită o întîlnire, pentru ca Teofil Stanciu să-mi aducă niște cărți din partea editurii la care lucrează, ca în alte situații similare de-a lungul anilor.

Cît pot, evit de întîlniri stînjenitoare, dacă nu ipocrite de-a binelea.

În cele din urmă, cărțile au ajuns la mine printr-un alt mod.

De asemenea, la 1 martie 2017 am anunțat premiul de 10 cărți pentru Teofil Stanciu, dar încă nu a fost revendicat.

Nici premiul de 80 de cărți pe care l-am acordat acum 2 ani blogului Suceava Evanghelică nu a fost revendicat.

Cum spațiul în care locuiesc în chirie e aglomerat, am hotărît să renunț la cîteva obiecte mari, pentru a cîștiga spațiu.

Mi-ar prinde bine să scap de 90 de cărți.

Pasajul citat se încheie cu o glumă proastă, pe care o receptez ca o bădărănie ieftină din partea lui Ștefan Iluțan.

Dacă făcea gluma Teofil Tășădan, care nu vrea să știe (prea multe), ziceam că de unde nu e nici Dumnezu nu cere (după care, imediat, reveneam și ziceam: Ba da, Dumnezeu cere creștinilor să cerceteze și să ia ce e bun.

Dar faptul că Ștefan Iluțan, care știe destule despre proiectele mele publice și despre utilitatea lor, sfîrșește într-un astfel de rînjet suburban, dînd de înțeles (cine știe cîți ignoranți aroganți precum Teofil Tășădan or mai fi în Biserica Providența) că eu aș avea timp să stau TOATĂ ZIUA pe Facebook e deja prea mult. E deja a treia MINCIUNĂ.

Nu stau TOATĂ ZIUA pe Facebook. Am de lucru mult pe bloguri.

Merg, precum se știe, la numeroase evenimente ale evanghelicilor (dar și la alte evenimente culturale și religioase).

În Oradea în principal, dar am fost și în București, Constanța, Mangalia, Cluj, Timișoara, Arad, Petroșani etc.

Asta în timp ce nu am un venit lunar și locuiesc în chirie de 4 ani.

Nu apuc să stau suficient pe Facebook, mă refer la polemici și mesaje importante.

Cu alte ocazii am menționat convingerea mea că orice biserica cît de cît mare (cum este Biserica Providența) și orice fundație cît de cît mare ar trebui să aibă un om, angajat sau voluntar, 8 ore pe zi, numai pentru Facebook.

Nu contează, desigur, cît stai pe Facebook. Contează ce faci acolo.

La fel cum nu contează cîți ani trăiești, ci ce faci cu viața ta.

Nu este adevărat ceea ce a scris Ștefan Iluțan: „aleg să răspund, punctual şi nelungind fără rost explicaţiile”.

Nu doar că nu a răspuns punctual (după cum am arătat deja), ci a lungit (fără rost) explicațiile, după cum am arătat.

Un viitor mesaj al meu ar putea conține lista cu chestiunile pe care Ștefan Iluțan NU le-a abordat.

Nu voi aborda pe larg deocamdată chestiunea excluderii mele, pe care nu am recunoscut-o niciodată. Nu a fost statutară (ironia face ca tocmai Ștefan Iluțan să invoce statutul). Nu am fost exclus de biserică. Nu mi s-a acordat niciodată dreptul de a mă apăra în fața bisericii.

Iar faptul că am fost anunțat prin poștă că, cică, nu mai întrunesc condițiile să fiu membru în Biserica Providența cred spune de la sine… CEVA.

Am avut autoritate în biserică și după ce am fost… „exclus” acum 11 ani.

După cîţiva ani, în perioada fără păstor (dintre plecarea lui Lucian Ciupe şi venirea lui Ştefan Iluţan), am dominat o întîlnire de 5 ore a bărbaţilor.

La o altă întîlnire a bărbaţilor, cineva din comitet mi-a întors mîna la spate și m-a pus cu fața la perete, în fața celorlalți bărbați.

La sfatul celui mai bătrîn de atunci, la sfîrșitul serii au dat mîna cu mine toți, inclusiv cel s-a comportat violent cu mine, care, din cîte îmi amintesc, și-a cerut iertare.

L-am îmbrățișat și nu i-am purtat pică pînă în ziua de azi. Și nu cred că i-am menționat numele vreodată pe Internet în legătură cu nefericitul incident. În schimb, sînt alții care îmi poartă sîmbetele (și joile…).

Știu însă că bărbații din Biserica Providența nu prea sînt suficient de maturi, să poarte responsabilități spirituale și să fie loiali adevărului, nu vreunui pastor, nici obedienți față de Comunitatea BCB Oradea, voivodatul baptist al fraților Negruț, susținuți de liota de emanueliști din județul Bihor.

Acum un an, la începutul lunii ianuarie, cînd s-au împlinit 10 de la „excluderea” mea (pentru am ținut spatele pentru Biserica Providența în fața invaziei emanueliste, prin Comunitatea BCB Oradea), l-am anunțat pe Ștefan Iluțan că intenționez să scriu o scrisoare deschisă, probabil de 10 paigni, către Biserica Providența și l-am întrebat dacă nu vrea să ne întîlnim înainte de a demara demersul meu.

A zis că vrea…

Ne-am întîlnit la sfîrșitul lunii.. mai.

Iată că a mai trecut un an de atunci și încă nu am scris ACEA scrisoare importantă, cu doi piloni principali – Adevărul și Biserica, așa cum le-am menționat unui grup de 3 bărbați (dintre care doi în comitet), care m-au prins într-o seară la o lungă discuție la biserică.

În acești 11 ani, nu îmi amintesc să fi avut vreo încercare de a obține recunoașterea oficială a membralității mele.

Am pus binele bisericii mai presus de binele meu.

Dar, cum proiectele mele în derulare (sînt pe Internet de peste 14 ani, în regim de voluntariat) au nevoie de sprijin financiar și de alt fel, într-o discuție (sau două) cu Ştefan Iluţan am menţionat că lucrul pe care l-aş vrea de la instituția care se numește Biserica Baptistă este o hîrtie care să certifice că sînt membru al Bisericii Providența.

În 6 iulie împlinesc 50 de ani. S-ar putea ca și fără hîrtia aia oficială să pornesc o campanie prin care să încerc să conving biserici, instituții, asociații, persoane să susțină măcar unul dintre proiectele în derulare sau un nou proiect – cum ar putea fi o microexpoziție itinerantă despre istoria și identitatea evanghelică.

Tot începînd de atunci s-ar putea să încep un șir de 50 de epistole către Biserica Providența, scrisori deschise pe Internet, cu subiecte de interes major pentru alte biserici, nu doar pentru Biserica Providența.

Nu este adevărat ceea ce a scris Ștefan Iluțan în legătură cu Teofil Tăşădan: „Mulțumesc fraților din comitet, în mod special fratelui Teo Tășădan pentru că s-a asigurat că Alin are parte de întreaga imagine a problemei, nu doar de păreri și impresii. Sâmbătă seara când m-a sunat Alin, eram pe drum de la evanghelizare din Lăzăreni și nu am avut timpul și dispoziția necesară pentru o astfel de discuție.”

Teofil Tăşădan este singurul, dintre cei 6 pe care i-am sunat sîmbătă seara, care a discutat cu mine pe larg. Ștefan Iluțan nu are de ce să le mulțumească celorlalți

După mai bine de jumătate de oră de discuție, la 22.00 i-am spus lui Teofil Tășădan că trebuie să încheiem, să îi pot suna și pe alții.

Dorința mea a fost să îi sun pe fiecare. Atît. Un minim de respect, nu eram obligat să o fac.

Mă tem că am de a face cu țărănoi care nu știu ce e… șofranul.

Resping categoric formula lui Ștefan Iluțan în legătură cu Teofil Tășădan, care, după cum știți, e un papagal, și nu reușește să fie la subiect.

Sau, mai grav, e un papagal impertinent, care mi-a consumat 30 de minute prețioase (eram foarte obosit după lunga adunare și marșul de sîmbătă, aveam de dat telefoane și de scris mesajul de protest) fără a pricepe despre ce vorbim și fără a-mi oferi ceea ce zice Ștefan Iluțan că ar fi „întreaga imagine a problemei”.

După cum am arătat, subiectul protestului nu era ceva în legătură cu Lucian Ciupe, ci ceva în legătură cu Doru Hnatiuc.

Nu e nevoie decît de un minim efort raţional ca să pricepeţi că ceea ce scrie Ştefan Iluţan are de a face cu ceea ce zice Teofil Tășădan, în stil papagalicesc, nu ceea ce zic eu.

Vă aduc aminte că e protestul MEU, nu al lui Teofil Tășădan sau al lui Ștefan Iluțan.

După cum se vede, pe Ștefan Iluțan îl fac timbru, îl lipesc de asfalt cînd trec cu buldozerul meu.

E o victimă.

Mai nasol e că Biserica Providența e o victimă. Cînd trec tancurile emanueliste peste o istorie scurtă, frumoasă și zbuciumată a ei.

Cînd Ștefan Iluțan spune despre Alin Cristea că „singura acţiune pe care trebuie să o avem în dreptul lui este rugăciunea”, spune o mare tîmpenie.

Am întîlnit această atitudine ultimativă în numeroase rînduri pe Facebook.

Cînd pocăiţii nu ştiu să poarte o discuţie în spaţiul public, să-și susțină punctul de vedere, să îndure niște vorbe aspre (ca să poată mai apoi să împrăștie IDEILE creștine într-un spațiu IMENS al societății, cum nu se poate realiza în nici o biserică de 100 sau 1.000 de membri), ajung să spună niște formule, pe care eu le numesc înjurături pocăiești.

Ce îi costă pe acești creștini (gonflați) să rostească, cică, o binecuvîntare sau să zică: „Mă voi ruga pentru tine.”?

Dar cine le-a cerut? Eu le zic atunci că nu am nevoie de astfel de rugăciuni care nu îi costă nimic.

Mai mult, această capitulara pocăiască nu e biblică, căci nici Vechiul Testament, nici Noul Testament nu ne îndeamnă să dăm înapoi la greu și să ne refugiem în… rugăciune.

Formula lui Ștefan Iluțan e tîmpită și dacă ne aducem aminte că primii creștini nu stăruiau doar în rugăciune, ci și în învățătura apostolilor, în frîngerea pîinii și în legătura frățească.

Nu este adevărat că SINGURA acțiune în dreptul unuia ca Alin Cristea este rugăciunea. Sînt și alte forme de acțiune.

Ce să fac, să mai scriu încă o pagină, o listă cu o droaie de lucruri pe care le puteți face… în dreptul lui Alin Cristea?

Voi încălca dorința cuiva acum, avînd în vedere miza mare a discuției. E vorba de tovarășul meu de joacă de acum cîţiva ani pe Internet, Pătrăţosu.

Da, Marius Cruceru, cu care trăiesc drama unei non-relaţii…

M-am trezit acum o lună cu un mesaj de la el:

„Salut,

Azi mi-a venit o idee,
Eu sint intr-o perioada cu anume apucaturi. Este o perioada de 40 de zile.
Astazi in timp ce eram singur in natura mi-a venit o idee.
Am inteles ca esti intr-o anumita situatie financiara.

Miine, daca doresti si accepti, te invit sa maninci la masa de prinz intr-un local. Ce vrei tu, cit vrei tu. Eu beau o cafea si eu achit.
As prefera Ziga Zaga de pe Dacia, vis a vis de locul în care am stat. PE la orele 13.00. Au mincare bună, ieftina, proaspătă, o ciorbă de burtă excelentă, cîrnați cu fasole, poți să iei și la pachet.

De asemenea, pot pune 50 de ron pentru ceva cheltuieli de chirie, parca.

Mentionez ca aceasta actiune nu condiționează nimic din ce ai de gind sa faci sau sa scrii. N-are nicio legătură cu vreo acțiune trecută sau viitoare a ta împotriva mea.

Este un gest simplu, care trebuie intepretat ca atare, fără niciun fel de substraturi de un fel sau altul. Nu este milă, nu este schimb de favoruri, nu are nimic de-a face cu relația-non-relația noastră.

FAc lucrul acesta destul de des pentru oameni pe care nu îi cunosc absolut deloc.
te poți considera un străin în acest caz, dacă îți este mai comod astfel.

Nu aștept absolut nimic în schimb. Dacă vrei, discutăm orice, dacă nu, tac. Maninci, iei suma pentru chirie, plecăm fiecare pe calea lui. Simplu!

Am o singură cerință. Ca aceasta actiune sa nu fie cunoscuta, publicata, pomenita niciodată, în niciun context, electronic sau de alta natura.
Poate că aceasta este singura condiție. Discreția.
Sa nu stie stinga ce face dreapta, ne spune Scriptura.

cu dragostea lui Cristos,
mc”

O singură dorinţă a avut omul şi i-am respectat-o doar o lună.

Oare înțelegeți ce vă spun o dată cu această deconspirare?

Terminați cu prostioarele pocăiești care țin doar de pălăvrăgeală gen „Domnul să te binecuvinteze!” sau „Mă voi ruga pentru tine!”

Arătaţi-vă dragostea creștină în mod concret, în cele mici și în cele mari.

Declarați-mă dușmanul vostru și… iubiți-mă!

I-am răspuns neamicului Marius Cruceru:

Marius,

Am citit mesajul tau azi la 10.35.

Cum doresti.

Acesta e Marius Cruceru care imi place…

Daca imi permiti sa-mi exprim o dorinta, in loc de 50 de lei, da-mi o ora din viata ta, ar face mai mult decit 5.000 lei.

Nu mi-am propus sa discut ceva anume.

Dar gindul ca ar putea trece ani pina ne vom mai reintilni ma infioara.

Acelasi,

Alin

Ne-am întîlnit, nu am vrut să mănînc de față cu Marius Cruceru, el fiind în post, am servit însă cîte o cafea – aceasta a fost a 6-a cafea din viața mea, două le-am băut cu cîte un pastor penticostal (important) și două cu cîte un pastor baptist (important).

Nu am acceptat 50 de lei, ci doar 11 lei, cît e un meniu la Ziga Zaga, am mîncat în Nufărul.

Și Teofil Stanciu m-a ajutat în mai multe rînduri cu mîncare.

Și Ștefan Iluțan cu o plasă babană, anul trecut.

Și… și… și…

Dar nu Biserica Providența…

„Simplul” fapt de a căuta adevărul și dreptatea m-ar ajuta enorm, dar Biserica Providența, ca și alte multe biserici și instituții confesionale, nu se ocupă prea mult cu adevărul și dreptatea.

ASTEA îi plac lui Dumnezeu – adevărul, dreptatea, mila.

Dar cine vrea milă FĂRĂ să i se facă dreptate?

Sînt nevoit să-i explic fiicei mele că nu ăla e creștinismul, cel de la biserică, duminică, sau din tabere în care te simți bine.

I-am spus că nu noi trebuie să ne simțim bine la biserică, ci… Dumnezeu.

Cum să fie mulțumit Dumnezeu cînd sărbătorile sînt unite cu nelegiuirea?

Cînd predicile pastorului sînt unite cu minciunile lui și obediența față de un sistem religios corupt la toate nivelurile?

I-am citit azi fiicei mele un fragment dintr-o carte despre Oncken (1800-1884), pionier al credinței baptiste în Germania (Lla moartea sa, statisticile Uniunii Baptiștilor Germani arătau că el a înființat peste 150 de biserici, cu un total de 31.438 de membri și 17.000 de copii la școlile duminicale. Aceste statistici nu cuprind întreg rodul slujirii sale, deoarece sub influența lui se formaseră centre baptiste în Austria, Bulgaria, România, Ungaria, Polonia, Olanda, Elveția, Transcaucazia și peste tot în Rusia. De asemenea, au fost plantate biserici baptiste germane și în Africa de Sud, în Statele Unite, în unele locuri îndepărtate de pe Continentul American, iar o biserică în vecinătatea Muntelui Ararat, toate fiind rezultatul muncii lui Oncken.):

“În 1840, pe când Oncken era închis la Winserbaum unde fusese condamnat la patru săptămâni de închisoare, fiica sa Lydia, în vârstă de numai cinci ani, a fost lovită de o boală care a răpus-o. Îndurerată, mama a cerut autorităților eliberarea temporară a soțului ei, rugăminte care i-a fost ascultată. Când tatăl a ajuns acasă, fetița încă trăia, dar lucrul de care se temeau cel mai tare se putea produce în orice moment. În toiul acestor clipe dureroase, a fost chemat de la Copenhaga pentru a merge cât mai grabnic să boteze mai mulți candidați. Întrucât se pregătea evenimentul încoronării regelui, momentul era un prilej deosebit de favorabil pentru a face acest serviciu de botez fără a fi deranjați de intervenția poliției. Inima tatălui trebuie să fi fost cuprinsă de mare zbucium, dar a considerat că ascultarea de chemarea sa la slujire trebuie să aibă întâietate, așa că a pornit la drum. În ziua următoare fetița s-a stins, iar mama a trebuit să-și poarte de una singură durerea. Cum toată mobila din casă fusese confiscată pentru plata unei amenzi. În cameră nu mai exista decât pătuțul lăsat pentru a servi drept catafalc pentru copilul mort.”

V-aș putea multe exemple, și din cărți traduse, dar și din viața înaintașilor noștri, români pentru care credința creștină era un fluviu de viață spirituală, nu doar rugăciune (sau conferințe sau tabere).

V-aș putea spune destule din viața mea, mai ales din ultimii 4 ani.

V-aș putea scrie fraze care să vă facă să plîngeți.

Dar nu vreau să plîngeți, ci vreau să rîdeți.

Să-i rîdeți în față dracului care vă ispitește să bîrfiți, să fiți mediocri, să fiți șmecheri, să fiți orice altceva decît creștini care nu doar ascultă Cuvîntul, ci îl împlinesc.

Voi face completări în următoarele zile / săptămîni / luni, pe măsură ce o să recitesc ce am scris.

Chestiunea adevărului e vitală.

„Adevărul dă energie, claritate, putere și curaj.”

Ştiţi cine zicea asta?

Ștefan Iluțan!

Iată ce îmi scria în 22 iulie 2016:

„Alin, de o bună bucată de vreme citesc aproape toate postările tale și chiar și din arhivă. 1. Ai mare dreptate că nu suntem (baptiștii cel puțin) pregătiți pentru mediul online, la ce comentarii jenante lasă unii cu vază sau pur și simplu băgători de seamă. 2. Mă tot mir de (era să zic curajul tău ?? dar ar fi prea puțin) resursele de energie și sper să rămână mereu proaspete. Avem nevoie. Știi ce am realizat? Adevărul dă energie, claritate, putere și curaj. Faptul că nu te lași dus de unul sau altul e de admirat și e tot mai rar… Excelsoir!”

Oare ce s-a întîmplat între 22 iulie 2016 și 26 martie 2017 în mintea și inima lui Ștefan Iluțan astfel încît să uite că, dacă ceva îi dă lui Alin Cristea energie, claritate, putere și curaj, acesta este adevărul

COMPLETĂRI, NOTE, REVIZUIRI

– „În toată corespondența corinteniană, Pavel nu se adresează niciodată prezbiterilor. Nu-i critică, nu recomandă niciodată să li se dea ascultare. De fapt, nici nu-i menționează.

Pavel face apel la întreaga biserică. El arată că este responsabiitatea întregii biserici să se ocupe de rănile autoprovocate. În 1 Corinteni, de peste treizeci de ori, Pavel îi mustră pe “frați” și le cere să facă anumite lucruri. Le scrie ca și cum între ei n-ar exista vreun lider. Acest lucru e valabil în toate celelalte epistole ale sale adresate bisericilor aflate în criză.”

http://romaniaevanghelica.wordpress.com/2011/03/24/reimaginarea-bisericii-14

– Politics determine who has the power, not who has the truth. – Paul Krugman

Popularity has no bearing on what’s true and what’s false. The crowd, and opinion polls, are often wrong. – Rick Warren

– „Noul Testament nu promovează altă formă de conducere în biserică decât cea la care toți membrii iau parte. Domnul a ales să-Și conducă biserica prin comunitatea celor mulți, a tuturor membrilor. Prezbiterii au apărut mai târziu. Ei ofereau îngrijire pastorală bisericii și asigurau supravegherea. În plus, în orice biserică din primii ani ai creștinismului existau prezbiteri, și nu doar un singur prezbiter. […]

Simplu spus, supravegherea în Noul Testament nu era o obligație înrobitoare și nici o necesitate nemiloasă. Dimpotrivă, era o resursă familială valoroasă, marcată de smerenie, relaționare și servitute.”

http://romaniaevanghelica.wordpress.com/2011/03/25/reimaginarea-bisericii-15

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la PROTESTEZ – Replică lui Ştefan Iluţan

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s