La Congresul de la Timișoara, Viorel Iuga a făcut afirmații care nu au de a face cu învățătura creștină, nici cu tradițiile autentice ale baptiștilor.
În înregistrarea din 23 martie 2017 de pe contul YouTube Biserica Baptistă Emanuel Timișoara, Viorel Iuga spune, cu o uimitoare relaxare, următoarele (min. 28):
„Uniunea Bisericilor Creștine Baptiste… Să știți că pentru noi e foarte important că vorbim de o uniune a bisericilor. Aceasta înseamnă că, din punctul nostru de vedere, aproape tot ce se petrece bun și frumos se întîmplă unde? În biserică. Biserica este locul unde ne adunăm, ne închinăm lui Dumnezeu, ne mustrăm, ne îmbărbătăm… Bisericile, de bună voie, sînt asociate în comunități teritoriale.”
Biserica nu este NICIODATĂ un loc.
Iată că nu doar vicepreşedintele Samy Tuțac – căruia i-am dat replică în octombrie 2015: De ce să (NU) mergem la biserică – Replică lui Peter Rong și lui Samy Tuțac – are astfel de formule neinspirate (de învățătura biblică), ci și președintele baptiștilor din România.
În cazul celor doi, care au făcut gafe în 2 ani cît alți zece în 15 ani, nici nu e de mirare.
În Mărturisirea de credință a baptiștilor, conceptul de biserică locală nu este prezentat separat de biserica universală. Accentul nu cade pe LOCUL unde se adună la închinare creștinii dintr-o localitat, ci pe faptul că… SE ADUNĂ.
Exemplele din Noul Testament care sînt citate nu indică clădiri de biserici, cum sînt în prezent.
Credința creștină nu s-a răspîndit în primele 3 secole datorită unor LOCURI, ci dimpotrivă, datorită unor ADUNĂRI, care implică în primul rînd DOCTRINE și PRACTICI, nu LOCURI și FORME de închinare, precum la evrei, din rîndul cărora proveneau primii creștini și întemeitorul religiei creștine.
Cînd Viorel Iuga spune că „aproape tot ce se petrece bun și frumos se întîmplă în biserică”, este evident că nu se referă la perimetrul, măsurabil în metri pătrați, în care adunarea locală a urmașilor lui Hristos se manifestă.
După cum știm, sau ar trebui să știm, „Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihanire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt”.
TOT ce se petrece bun şi frumos se întîmplă în Împărăţia lui Dumnezeu.
Nu-mi aduc aminte ca baptiștii să fi renunțat la conceptul FUNDAMENTAL de Împărăție a lui Dumnezeu. Au cam renunțat să vorbească despr dogma Sfintei Treimi, de parcă Duhul Sfînt ar fi fost confiscat, caaa concept, de penticostali.
Baptiștii sînt tot mai puțin atenți la IDEILE creștine pe care au datoria să la propage, în adunare și în afara adunării, în schimb pălăvrăgesc tot mai mult de biserică ca LOC, organizație care trebuie supraorganizată, cu proiecte, management, leadership, congrese, conferințe și o droaie de evenimente mai mult muzicale decît spirituale, mai degrabă caracterizate de provincialism și mentalitate de cartier decît de universala și cosmica „bucurie în Duhul Sfînt”.
Isus S-a dus la Templu, dar s-a întîlnit cu samariteanca în cu totul alt „loc”, ocazie cu care aflarăm și noi că închinarea adevărată nu e în vreun LOC, ci „în duh şi în adevăr”.
Isus s-a întîlnit cu Zacheu în casa acestuia și pe Golgota cu tîlharul; a predicat din corabie sau a scris pe nisip; a folosit clișee, DAR le-a depășit, spunînd: Ați auzit că s-a spus,a dar Eu vă spun…
I-a trimis pe ucenici nu să construiască clădiri, după modelul Templului, ci să CLĂDEASCĂ Împărăția lui Dumnezeu.
De fapt, e invers de cum a spus Viorel Iuga. De fapt, aproape tot ce se petrece bun și frumos se întîmplă ÎN AFARA ghetourilor pocăiților.
Este grav, în afirmațiile lui Viorel Iuga, că amestecă conceptul spiritual de biserică cu cel instituțional.
Ceea ce se petrece bun și frumos în organismul eclesial poate fi atît de ușor sufocat de reflexul asociativ al MIȘCĂRII baptiste.
Nu sînt un critic cîrcotaș al organizării, cred că baptiștii români au nevoie de o organizare mult mai bună.
Dar sînt un critic înfocat al faptului că Mărturisirea de credință nu are prioritate în fața Statutului de organizare.
Iar Mărturisirea de credință trebuie reevaluată și reformulată cît mai repede.
Grupurile de baptiști ofiliți care au fost la conducerea Uniunii BCB în perioada postdecembristă nu au avut „voință politică”, în schimb s-au ocupat de tot felul de chestiuni secundare, rezultate din relația Biserică-Stat.
Astfel, baptiștii români au ajuns să se ocupe mai mult de acel LOC pe care Viorel Iuga îl numește biserică și la care Mărturisirea de credință se referă cu formula „Organizația bisericii locale e făcută pe principiul democrației autonome” (cum dracu să fie Împărăția lui Dumnezeu democrată și autonomă?) decît organismul eclesial care FIINȚEAZĂ în numele lui Hristos, într-un SPAŢIU spiritual în care avem de luptat nu cu autorităţile statale, ci cu „duhurile răutăţii care sînt în locurile cereşti”.
Din păcate, Viorel Iuga, precum ceilalți lideri baptiști de lîngă el, nu dau impresia că sînt angajați într-un război spiritual cu forțe extra-terestre.
Sînt îngrozit cît de terestru gîndesc acești baptiști ofiliți.
Se poate face ceva?
Da. ÎNTOTDEAUNA se poate face ceva, căci e vorba de Împărăția lui Dumnezeu, nu de parohia lui Viorel Iuga, nici de voivodatul fraților Negruț.
Vorbeam ieri la telefon cu un amic baptist și îi spuneam că, spre deosebire de protestatarii care nu au speranță dincolo de protestul lor (de aceea apar în istorie atîtea revolte și revoluții sîngeroasee, din lipsă de speranță), nădejdea învierii și a vieții veșnice este un izvor nesecat de speranță. Răsplata e în cer, adevăratul „LOC” al tuturor binecuvîntărilor.
Biserica nu e niciodată un LOC.
Putem începe să ne primenim gîndirea cu o carte interesantă – Stop mersului la biserică (am semnalat-o încă de acum 13 ani).
Apoi, cei care vor să înţeleagă mai bine de ce Biserica nu e niciodată un LOC şi ce ar trebui să fie, îşi pot rupe dinţii în cărţile lui Frank Viola: CREȘTINISM PĂGÂN? O explorare a originilor practicilor bisericii şi Reimaginarea bisericii.
Mai bine ştirb dar lucid, fără droguri ieftine vîndute de baptiștii ofiliți pe post de… eroină pură.
Din seria REPLICI
Despre practica excomunicării – Replică lui Vasile Filat
Postmodernism – Replică lui Iosif Țon
Atenție la lipsa de mînie – Replică unui articol apărut pe blogul lui Daniel Brânzei
Behăitul evanghelicilor români – Replică lui Samy Tuțac
Despre conflict – Replică lui Andrei Jurescu
Amabilitatea, un concept ambiguu – Replică lui Mihai Huşanu
Tolba cu tîmpenii (000088) – Replică lui Chris
Zeciuiala – Replică lui Vladimir Pustan
Templul Duhului Sfînt – Replică lui Marius Cruceru
Patologie baptistă – Replică la articolul lui Marius Cruceru despre provocările baptiștilor din acești ani
Despre Biserica Providența Oradea – Replică lui Iosif Țon
De ce să (NU) mergem la biserică – Replică lui Peter Rong și lui Samy Tuțac
Despre curaj, adevăr și responsabilitate – Replică lui Samy Tuțac
Să nu fim doar morali, ci spirituali – Replică lui Florin Ianovici
RoEvanghelica 
A republicat asta pe RoEvanghelica.
ApreciazăApreciază