Biserica Baptistă BUTENI

 

Biserica Baptistă BUTENI este una dintre cele mai celebre biserici din istoria baptiștilor români, din motive întemeiate.

La Buteni a avut loc primul congres al Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România în 14-16 februarie 1920, cînd a fost votat primul statut, cu 14 capitole și 63 de articole, intitulat: Statutul Organic al Uniunii Comunităților Române din România Mare.

Președintele congresului a fost Teodor Sida, ordinat ca pastor în 1903, care a avut un rol important în răspîndirea credinței baptiste pe Valea Crișului Alb.

Tot la Buteni a avut loc conferința ad-hoc din 8-10 iunie 1919, unde s-au întîlnit pastori din Crișana, Banat, România Veche, pentru a discuta formarea unei organizații a baptiștilor din România și convocarea primului congres. În 28-30 noiembri 1919 a avut loc un precongres la București.

În perioada 1920-1933, 6 dintre primele 16 congrese baptiste au avut loc la Buteni.

La Buteni a avut loc și congresul al 21-lea din 23-24 octombrie 1948, cînd s-a votat statutul, care a fost discutat timp de 2 ani cu directorii din Ministerul Cultelor în patru ședințe. Statutul, publicat în Monitorul Oficial, avea 5 capitole și 75 de articole, iar în anexă Mărturisirea de Credință.

De Buteni e legată și istoria Seminarului Baptist, prin două momente importante.

În septembrie 1921 Seminarul s-a deschis la Buteni, sub forma unui „curs de Biblie” pentru şase luni, cu nouă tineri (printre care Dumitru Baban și Ilie Mârza) și trei profesori: Ioan R. Socaciu, Ioan Popa, Vasile Berbecar.

Alexa Popovici menționează: „Lecțiile erau predate în casa de rugăciune, iar seminariștii găzduiau pe la frați și aveau o bucătărie comună, un fel de cantină.”

După 6 săptămîni, în contextul unei persecuţii începută din 1919 pe Valea Crişului, Seminarul a fost izgonit din Buteni de către jandarmerie.

După 2 săptămîni la Arad, la Biserica Pârneava, s-a repetat episodul de la Buteni, seminariștii au plecat la București (la biserica baptistă germană), nu și Ioan R. Socaciu și Ioan Popa.

Al doilea moment, din 1946, e descris de Ioan Bunaciu:

„Seminarul s-a închis în 1942, când a fost desființat Cultul Baptist printr-un decret lege dat de gen. Antonescu care era conducătorul statului. În 1944 bisericile baptiste au fost redeschise, dar din cauza condițiilor materiale cursurile seminarului au fost reluate numai în 1946 și atunci în comuna Buteni.

În octombrie 1946 s-au prezentat la seminar peste 35 de tineri, cei mai buni evangheliști din bisericile noastre care ardeau de dorul de a învăța pentru a se pregăti pentru marea lucrare. Lecțiunile se țineau în sala bisericii, masa se pregătea în sala mare a bisericii de la subsol, iar seminariștii pentru dormit au fost împărțiți pe la familiile credincioșilor baptiști din Buteni. Profesorii erau frații I.R. Socaciu care era și director, Alexa Popovici care era și secretar și Dr. Jean Staneschi.

În anul acela bisericile baptiste de pe valea Crișului Alb au asigurat alimentele pentru masa seminariștilor, zilnic soseau căruțe din aceel biserici cu toate cele necesare pentru seminariști, iar sâmbăta seminariștii plecau în bisericile de pe Valea Crișului Alb la predicarea Evangheliei, de aceea vara anului 1947 s-au ținut frumoase botezuri prin bisericile noastre din acele părți ca rod al muncii seminariștilor.

În 17 nov. 1947 seminarul și-a început cursurile în localul din București str. Berzei 29, acum în seminar era anul II cu 35 de seminariști și anul I cu vreo 30 de seminariști. În anul acesta școlar alimentele de bază pentru masa seminariștilor au fost primite în timpul verii din partea Convenției Baptiste de Sud prin Consiliul Ecumenic al Bisericilor.” (p. 229-230)

Ioan Bunaciu, Otniel Bunaciu, Istoria răspândirii credinței baptiste, Editura Universității din București, 1997, 245 p.

Publicitate