Duminică, 20 noiembrie 2016, la emisiunea „Ochiul magic”, a fost prezentat Cazul Dumbrava:
„Asa cum spuneam si cu alte ocazii, o parte din bolnavii trimisi la Dumbrava nu reusesc sa se adapteze conditiilor de aici si pleaca imediat ce starea de sanatate le permite acest lucru. Sunt persoane care cu greu mai pot fi “integrate in societate” preferand viata de oameni ai strazii pribegind dintr-o parte in alta fara tinta sau scop in viata. Nici mancarea buna, caldura, curatenia sau ingrijirea oferita nu ii poate face sa-si schimbe preferintele sau modul de viata. Pentru ei, viata in “conditii normale” e un chin, o imensa povara, tanjind mereu dupa ce au avut, dupa libertatea de a trai in mizerie, mereu sub influenta bauturilor si a unui mediu infect din toate punctele de vedere.
In aceasta saptamana, insa, ne-am confruntat cu o situatie mai putin obisnuita, cand o bolnava care, la cele in jur de 130 kg pe care le avea, nu se putea deplasa decat foarte greu, sprijinindu-se pe un cadru si cerea insistent sa o lasam sa plece “acasa”. Trimisa in decembrie anul trecut din jud. Galati impreuna cu o alta bolnava, s-au hotarat impreuna ca a sosit momentul sa plece inapoi in zona de unde au fost trimise.
Am citit anchetele sociale si am inteles imediat ca nu au unde sa se duca, apoi am contactat oficialitatile din judetul respectiv care mi-au confirmat ceea ce stiam deja si anume ca femeile respective nu au casa, venituri sau apartinatori. Cu toate incercarile noastre de a le convinge sa ramana, nu s-au lasat induplecate ba mai mult au mai convins pe o bolnava din Focsani care a locuit pe strazi in ultimii ani sa plece impreuna cu ele. Si pentru ca nu erau in stare sa se descurce a trebuit sa le ducem cu masina pana in Gara Mare din Oradea, de unde, ca sa fim siguri ca pleaca, le-am cumparat bilete si le-am urcat in trenul care urma sa le poarte spre locul mult visat.
Da, ma bucur totusi ca am putut sa le fim de folos in aceasta iarna oferindu-le ingrijirea de care aveau atata nevoie dar totusi am sentimental unui “semi esec” gandindu-ma ca nu am fost in stare sa le oferim un loc din care sa nu-si doreasca sa plece. Faptul ca au mai incercat si altii acest lucru pentru ele, tot fara succes, nu ma ajuta prea mult. Va redau mai jos cateva randuri din anchetele sociale a doua dintre ele pentru a va face o idee mai clara despre trecutul si situatia lor: “ …Mentionam faptul ca desi a fost ajutata in repetate randuri de autoritatile locale, aceasta a parasite toate locatiile, facand parte din mai multe anturaje dubioase, unde isi petrecea marea majoritate a timpului. Mai aratam faptul ca este consumatoare de bauturi alcoolice, iar la una din locuintele ce i-a fost oferita, a incendiat-o. Intrucat pe raza orasului T.B. nu exista unitate institutionalizata pentru adapostirea persoanelor varstnice, Colectivul de Sprijin si Asistenta Sociala de pe langa Autoritatea Tutelara a Primariei, propune internarea intr-un adapost, mai ales ca ne aflam in plina iarna, iar aceasta are deja unele degete degerate fapt pentru care a fost o perioada mare de timp in diferite spitale.”
Despre cea de-a doua femeie scrie urmatoarele: “…Ne-am deplasat la domiciliul numitei P.T. unde s-au constatat urmatoarele: Aceasta locuieste intr-un fost canton CFR compus din doua camere, doar una locuibila.Conditiile din camera sunt nesatisfacatoare, fara current electric sau alte utilitati. Doamna P.T. locuieste singura, este grav bolnava, nu are copii sau rude care sa o ingrijeasca. Singurul venit este ajutorul social in cuantum de 142 RON. Nu detine animale, pasari, utilaje agricole sau alte venituri…”
Desigur, tinand cont de aceste aspect, este greu de inteles de ce unii din acesti oameni aleg totusi “calea pribegiei”, a saraciei si a unei vieti traite in mizerie. Pana la urma e alegerea lor si trebuie s-o respectam. Totusi, bucuria noastra e ca marea majoritate a bolnavilor trimisi la Dumbrava se bucura in mod real de ajutorul primit, profitand din plin de sansa nesperata a unui nou inceput. E un deosebit privilegiu pentru noi sa putem oferi sprijinul de care acestia au atata nevoie, neuitand insa nici o clipa ca fara ajutorul celor ce ne sustin nu am putea face acest lucru.
In aceasta saptamana am aflat ca multi oameni, de departe sau mai de aproape, chiar daca nu ne cunosc sau nu ne pot ajuta altfel, se roaga pentru noi. E mare lucru si de mare importanta acest fapt avand in vedere circumstantele si situatiile cu care ne confruntam in fiecare zi. Si in aceasta saptamana au fost trimisi la Dumbrava cinci bolnavi unii in stare deosebit de grava, unul din ei decedand dupa doar cateva zile. O alta bolnava in varsta, tipa mereu in somn ca vin sobolanii peste ea, ca o musca, cerand ajutor in acest sens, facandu-ne sa intelegem in ce conditii a trait si cu ce s-a confruntat inainte de a fi adusa la noi. Da, ne simtim mai mult decat onorati sa facem aceste lucruri, va multumim si voua pentru ca ne urmariti activitatea iar pana saptamana viitoare, fiti binecuvantati si fiti o binecuvantare.
P.S.
In urma cu cateva minute a mai decedat un bolnav cu cancer in stare foarte grava , strigandu-si fiul care nu mai venea…”
POZE: Lansare de carte – Dumnezeu poartă de grijă, de Viorel Pașca
POZE: Dumbrava minunată
Despre Viorel Pașca și Dumbrava
Bihon.ro: Omul lui Dumnezeu din Dumbrava
Digi24.ro: Viorel Pașca, fermierul care și-a transformat casa în cămin pentru 127 de oameni ai străzii
Observator.tv: Un om simplu, cu o inimă mare: un bărbat din judeţul Bihor şi-a transformat casa în azil
VoceaTransilvaniei.ro: Povestea bihoreanului Viorel Paşca, omul care îngrijeşte sute de persoane fără adăpost
Adevarul.ro: Îngerul oamenilor fără adăpost. Bihoreanul Viorel Paşca, de opt ani în slujba persoanelor abandonate de familie
Crișana: Masă caldă pentru săracii oraşului – Ajutor pentru supravieţuire
România Evanghelică: Viorel Paşca, unul dintre oamenii care mişcă ţara
Foreign Policy România, Nr. 44:
Lydia, Nr. 36, 2010:
RoEvanghelica 