Bă, pocăiților, nu e prima dată cînd mă uit cu dispreț la voi.
N-ați ieșit, în 4 ani, nici la Marșul pentru Viață, nici la protestul pentru familia Bodnariu (7.000 nu e o cifră mare pentru Oradea Evanghelică; în 1990, cînd a venit Luis Palau, ați fost 30.000 pe stadion), nici la întîlnirea publică pentru susținerea familiei tradiționale.
Sigur, unii ați fost la cel puțin unul dintre aceste evenimente publice, alții la toate.
Dar, în astfel de cazuri, urma scapă turma? NU!
În aceste zile decisive pentru viitorul țării noastre, opțiunea voastră pentru comoditate și lipsă de solidaritate cu protestatarii din întreaga țară și din diaspora este demnă de disprețul meu și al altora.
Stați în ghetourile voastre pocăiești, pieptănîndu-vă blana care v-a crescut pe toată epiderma spirituală.
Ați ajuns ființe grotești, cărora Isus le-ar fi adus aminte o chestiune care poate fi înțeleasă de oricine:
Cine este omul acela dintre voi care, dacă are o oaie, și-i cade într-o groapă, în ziua Sabatului, să n-o apuce și s-o scoată afară? (Matei 12:11)
Bă, pocăiților, TOATE oile ne-au căzut în groapă!…
Și voi stați cu mîinile în sîn?…
Pardon, le împreunați în rugăciune…
Mari oameni ai rugăciuni deveniți în astfel de momente, cînd oile ni-s TOATE în groapă…
„Cînd naziștii au venit să îi ia pe comuniști, n-am scos o vorbă. Nu eram comunist. Cînd i-au arestat pe social-democrați, am tăcut. Nu eram social-democrat. Cînd au venit să îi ia pe sindicaliști, nu am protestat. Nu eram sindicalist. Cînd au venit să îi ia pe evrei, nu m-am revoltat. Nu eram evreu. Cînd au venit să mă ia pe mine, nu mai rămăsese nimeni, care să-mi ia apărarea.” – Martin Niemöller
RoEvanghelica 
A republicat asta pe RoEvanghelica.
ApreciazăApreciază