Cine (nu) este Marius Cruceru

1. Marius Cruceru (nu) este blogger.

Deşi e cunoscut ca blogger evanghelic, Marius Cruceru, zis Pătrățosu, cel care a tot zis, cîndva, că o să facă un ghid de blogging, a precizat în cîteva rînduri că el nu e blogger, că nu el nu face blogging, ci… altceva.

Cînd Ion Iliescu și-a lansat blog, el și Pătrățosu erau primii pe platforma WordPress. Apoi Marius Cruceru și-a scos blogul (al doilea) din indexarea WordPress, că, cică, nu îl interesează clasamentele. Acum iar și-a înscris blogul…

Primul blog, La Pătrățosu, a fost mult mai bun decît al doilea, cel de acum, din mai multe motive, inclusiv că era în epoca de început a bloggingului.

2. Marius Cruceru (nu) este pastor.

A fost destui ani pastor al Bisericii Baptiste din Aleșd, jud. Bihor.

Dar declarația lui de (non)identitate este: „Sînt un învăţător-păstor, nu un pastor pur sînge.” (19 ianuarie 2009)

Această declaraţie a apărut cu mult înainte de înainte 30 iunie 2013, cînd, în cuvintele lui, a redevenit ‘membru simplu’, dînd un comunicat referitor la ‘autosuspendarea’ din slujirea pastorală.

În mai multe rînduri, Marius Cruceru s-a lăudat cu darul lui de… descurajare.

Acesta vine în contradicție cu spiritul pastoral, care încurajează, astfel încît creștinii să fie însuflețiți de tot ce este adevărat, drept, vrednic de cinste, vrednic de primit.

Marius Cruceru e prea interesat de ceea ce NU e adevărat, NU e drept, NU e vrednic de cinste, NU e vrednic de primit. Te și miri cum de cineva așa încruntat și cu un spirit critic atît de accentuat a devenit pastor (pentru o vreme).

Retorica vizuală, tonul sarcastic, dezinformarea, darul descurajării (pe care îl tot trîmbițează) – iată instrumente ale vechiului și noului Marius Cruceru, care nu pare în stare să se reinventeze, ci doar reinventează culori în care zugrăvește vechea și noua lume evanghelică românească, tot mai ahtiată după conferințe de tot soiul, dar tot mai puțin loială adevărului și tot mai puțin dedicată idealurilor autentice pentru care vechii și noii martiri creștini ne înconjoară într-un nor.

3. Marius Cruceru (nu) este teolog.

Deşi predă chestiuni legate de teologie, nu poate fi numit teolog, deşi aşa e prezentat într-un videoclip.

Cea mai importantă polemică teologică (dacă nu cumva singura) din mediul confesional evanghelic românesc, cea din anii 2010-2011, în legătură cu Mișcarea Străjerilor, a fost ratată atît de Marius Cruceru, care era decan al Facultății de teologie a Universității Emanuel, cît și de ceilalți ‘teologi’ ai instituţiei academice.

Marius Cruceru a participat, la începutul anului 2011, la un colocviu intitulat „Lucrarea Cuvântului revelat și a Duhului Sfânt astăzi”, la Biserica Baptistă Providenţa din Oradea. Și ce dacă? A avut vreun impact colocviul?

Colocviul de la Biserica Providența ar fi putut fi, în anul Congresului baptist, cel mai important eveniment pentru baptiști – un turnesol care indică starea sănătății baptiștilor.

„Teologia este o vocaţie, nu o profesie, este o ocupaţie, nu este o carieră.”, scria cîndva Marius Cruceru, unul dintre… carieriştii de la Universitatea Emanuel.

Şi care îi refuza public tocmai lui Iosif Țon, cea mai importantă instituție a baptiștilor români, titlul de… teolog.

Finalmente, nu putem să spunem cu claritate cine este Marius Cruceru, nici măcar în limbaj… apofatic.

Acum cîțiva ani, scriam că Blogosfera Evanghelică a început (și, într-un anumit sens, s-a încheiat) cu Pătrățosu, din infraîncrengătura de vertebrate Gnathostomata (din greacă – maxilar mesculos) – cînd să-l prinzi, alunecos precum peștii, se dă la fund precum amfibiile, își ia zborul des, precum păsările, și, în ipostasul de mamifer, se comportă ca mascul alfa.

La nivel popular, percepția unui astfel de specimen se încadrează între „ucenicul lui Dănuț Mănăstireanu”, în tinereţe, şi „omul lui Paul Negruț”, la maturitate (dacă putem vorbi de maturitate în cazul lui Marius Cruceru).

Mentorul său din tinerețe și-a exprimat, în mai multe rînduri, dezamăgirea în legătură cu „devenirea” celui pe care mulţi îl ştiau a fi un tînăr isteţ, interesant, hărnicuţ, sub „călăuzirea” păpușarului-șef de la Universitatea Emanuel.

Aș fi putut să pun și o poză cu Marius Cruceru, dar nu ne-ar ajuta prea mult. Tot în ceață am rămîne cu privire la identitatea lui Marius Cruceru, un impostor, în cele din urmă – în sensul că se tot află în im-posturi, nu în posturi pe care să le putem recunoaște cu claritate.

Parafrazîndu-l pe Wittgenstein, unii ar putea spune: despre ceea ce nu se poate vedea trebuie să se închidă ochii…

Serios?

Publicitate