Din istoria blogosferei evanghelice – 4 ianuarie

2010 – Teofil Stanciu: Ionatan Piroșca – Povara vocației

În ciuda sănătății șubrede, Ionatan Piroșca este cel mai vital și mai vizibil poet evanghelic contemporan. A publicat până acum 7 titluri: Cu fața la cruce (Mediaș, Ed. Samuel, 1994), Tabla înmulțirii cu cerul (Brăila, Ed. Mesaj, 1998), Poema iubirii (Cluj-Napoca, Ed. Risoprint, 2001), Liniștea dintre două tăceri (Cluj-Napoca, Ed. Risoprint, 2004), Ferestrele Împărăției (Oradea, Ed. Hypogrammos, 2006), Iertare pentru ghimpi (Făgăraș, Ed. Agape, 2007) și eseul teologic Sabia Domnului şi a lui Ghedeon sau Subordonarea suverană (Cluj-Napoca, Ed. Risoprint, 1999).

În loc să vorbesc despre cărțile sale, am optat să zic două cuvinte despre omul care le-a scris. Simțind cu acuitate povara propriei vocații, Ionatan se străduiește să și-o asume cu credincioșie. Mediul confesional nu îi e întotdeauna favorabil, dar nici el nu e dintre cei care să renunțe ușor. Felul în care a reușit să lupte cu numeroasele probleme de sănătate (grave) stă mărturie pentru perseverența lui.

Una dintre marile calități ale lui Ionatan este lipsa invidiei de breaslă. În loc să-și scrie cărțile de unul singur și să se bucure de succesul lor mai mare sau mai mic, a preferat să deschidă – în 2001 – un cenaclu online și să sprijine afirmarea unor tineri care îndrăzneau să-și încerce și ei priceperea și norocul literar. Cuvinte la schimb este concretizarea unei idei pe care Ionatan a adus-o în existență cu ajutorul lui Dan Surducan.

2011 – Scriptorie: Raftul creștinului începător

2011 – Marius Cruceru: Scuze publice

„Doresc să prezint scuzele mele publice faţă de fraţii penticostali răniţi sau întristaţi, prin ricoşeu, de remarcile dure din scrisoarea publică a pastorului Mateaş, scrisoare pe care am găzduit-o pe blogul meu.”

2012 – Dionis Bodiu: Dicţionar existenţial – iertare

„Panaceu pentru angoase, depresii şi inexplicabile conflicte existenţiale. Valoarea lui stă în efectul curativ asupra psihicului celui care iartă şi nu are nimic de-a face în mod direct asupra relaţiei cu “împricinatul”. Fiind o prescripţie de ordin personal, la nivelul conştiinţei, ea nu mai cere neapărat o confruntare directă urmată de o informare asupra hotărârii de iertare: important este ca în urma sa să răsară, suavă ca un ghiocel de primăvară, dulcea libertate interioară. Aduce mai degrabă cu un placebo, după cum lesne se poate înţelege.”

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s