Din istoria blogosferei evanghelice – 30 decembrie

2010 – Teofil Stanciu: Ce ne facem cu renegații?

„În cazul lui Iosif Țon, degringolada teologică lasă măsurile luate fără suport dogmatic sau cu o temelie șubredă.

Problema nu e că oamenii sunt cârcotași și nesupuși, ci că nu au o autoritate la care să se raporteze fără comentarii. Catolicii îl au pe Papă, ortodocșii au Biserica, însă protestanții au Biblia (a fiecăruia de acasă). Dacă ar exista niște repere incontestabile, niște oameni care s-au dovedit consecvenți de-a lungul timpului, pe care anii i-au confirmat în deciziile luate, atunci valurile ar fi mult mai mici.”

2010 – Alin Cristea: Conceptul de „teologie” este unul dinamic

Acum o săptămînă, cineva întreba (mai mult bășcălios decît interesat de răspuns) pe blogul lui Cristian Ionescu:

„Și ce teologie era înainte de Luther? Și de la Luther încoace am avut teologia habarnavuților? Pînă la teologu Ton?”

Iată care a fost comentariul meu:

Conceptul de “teologie” este unul dinamic.

Teologia nu înseamnă un set de principii bine împachetate bune de îndesat, ca hapuri ideologice, pe gîtul oricui și în orice epocă.

Discuțiile actuale de pe unele bloguri evanghelice cu vizibilitate arată clar lipsa de gîndire teologică. Lipsa de concepte, bine înțelese, cu care să se trateze Cazul Iosif Țon, respectiv Mișcarea Străjerilor sau orice fenomen care apare.

O carte foarte interesantă care arată cum a fost văzut Isus de-a lungul secolelor chiar așa se numește: Iisus de-a lungul secolelor, de Jaroslav Pelikan.

Rabinul
Lumina Neamurilor
Regele regilor
Monahul care stăpînește lumea
Mirele sufletului
Omul universal
Domnul păcii
Poetul spiritului
Eliberatorul

Iată cîteva dintre modurile în care fiecare epocă și-a creat propria sa imagine a Mîntuitorului.

Cum se făcea teologie înainte de Luther? În diverse moduri.

Cum se face teologie după Auschwitz? După Gulag?

Cu totul altfel decît înainte de aceste grozăvii…

2011 – Alin Cristea: Ionesciene (12)

„Liberalismul creștin (în felul în care este definit în posturile dumneavoastră) a existat încă din primul secol.” – comentariu Gabi Bogdan pe blogul lui Cristian Ionescu

De data aceasta, citatul îi aparține lui Gabi Bogdan, principalul comentator, după Cristian Ionescu, pe blogul bloggerului pastor din Chicago.

Dar citatul se referă la o chestiune IONESCIANĂ: felul în care este definit liberalismul creștin în postările lui Cristian Ionescu.

Ceea ce ne face să punem o întrebare întrebăcioasă: CUM este definit liberalismul creștin în postările lui Cristian Ionescu?

Răspunsul pe care l-am dat, în mai multe rînduri, a fost: Liberalismul NU este definit de către Cristian Ionescu!

Cristian Ionescu nu a arătat că știe ce este liberalismul creștin (sau nu a vrut să arate că știe). A folosit termenul liberalism fără a prelua semnificația de bază din contextul teologic actual. Folosirea termenului „liberal” în mod incoerent, agresiv și fără perimetru contextual m-a determinat să atrag atenția de mai multe ori, în mod public, asupra imposturii intelectuale a lui Cristian Ionescu.

Ca să nu mai vorbim de faptul că pe blogul lui Cristian Ionescu s-a săvîrșit una dintre marile gafe ale anului 2011 din blogosfera evanghelică, de către comentatorul Mihai, care a afirmat că „Liberalismul în teologie a început cu Karl Barth”.

CU TOTUL INEXACT! Karl Barth e considerat cel mai important teolog creștin al secolului XX tocmai pentru că a reacționat față de liberalismul teologic din secolul al XIX-lea.

Cum e definit liberalismul în postările lui Cristian Ionescu – asta e aproape o enigmă…

Deși formula comentatorului Gabi Bogdan este ambiguă, totuși ea indică spre un liberalism care, cică, „a existat încă din primul secol”…

Așadar, după zisa lui Gabi Bogdan, postările lui Cristian Ionescu nu se referă la ACEL liberalism la care ar fi vrut să se refere, cel din secolul al XIX-lea, cu consecințe în secolul XX!…

2011 – Dinesh D’Souza: Măreția creștinismului (7)

Măreția creștinismului – Dinesh D’Souza, Editura Imago Dei, Oradea, 2011, 351 p.

“Valoarea egală a fiecărei vieți umane este o idee creștină. Creștinii au crezut întotdeauna că Dumnezeu acordă o valoare infinită fiecărei vieți umane pe care o creează și că El iubește în egală măsură fiecare persoană. În creștinism nu ești mântuit prin familia, tribul sau cetatea ta. Mântuirea este o chestiune individuală. Mai mult, Dumnezeu are o “vocație” sau o chemare pentru fiecare dintre noi, un plan divin pentru fiecare viață. În timpul Reformei, Martin Luther a accentuat individualismul călătoriei creștine. Nu doar că fiecare dintre noi va fi judecat individual la sfârșitul vieții noastre, dar, pe tot parcursul vieții noastre, ne relaționăm la Dumnezeu ca indivizi. Nici chiar adevărurile religioase nu ne sunt date automat, ci se însușesc prin studiu și rugăciune individuală. Aceste idei au avut consecințe spectaculoase.” (p. 88)

“Creștinii au fost primul grup din istorie care au început o mișcare împotriva sclaviei. Mișcarea a început la sfârșitul secolului al XVIII-lea în Britania și s-a răspândit în Statele Unite în timp ce economia Sudului a fost dependentă de munca sclavilor. În Anglia, William Wilberforce a condus o campanie care a început fără niciun sprijin și a fost motivată doar de convingerile lui creștine – o povestire prezentată cu multă forță în filmul Amazing Grace. În cele din urmă Wibberforce a învins și în 1833 sclavia a fost declarată ilegală în Britania. Forțată de grupurile religioase din țară, Anglia a preluat conducerea în a ține în frâu comerțul cu sclavi din străinătate.” (p. 91)

“Secularizarea are loc în Europa de mai bine de un secol și o vreme se părea că declinul creștinismului nu va avea niciun efect asupra moralității occidentale sau asupra instituțiilor sociale occidentale. […]

Moartea creștinismului trebuie să însemne și dispariția gradată a valorilor cum ar fi demnitatea omului, dreptul împotriva torturii și drepturile susținute de femei, minorități și de către cei săraci de a fi tratați la fel ca și ceilalți. Dorim să renunțăm și la acestea? Dacă prețuim idealurile specifice ale civilizației occidentale și dacă credem, așa cum cred eu, că ele au adus beneficii enorme civilizației noastre și lumii, atunci indiferent de convingerile noastre religioase, și chiar dacă nu avem niciuna, nu vom încerca să tăiem grăbiți rădăcinile religioase din care au provenit.” (p. 98-99)

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s