„Anul 2016 se încheie rău. În fapt, se termină aşa cum era de prevăzut că va lua sfârşit. Printr-o nouă înfrângere a Americii şi a lumii libere, la ONU, de care nu este deloc străin preşedintele în exerciţu al SUA.
Dar oare cum era să-şi ia adio 2016, dată fiind politica externă a SUA din ultimii opt ani?
În final de mandat, când nu mai avea nimic de pierdut, când masacrul genocidal din Alep, prefaţând victoria militară a Rusiei şi umilirea fără precedent a vestului i-a redus credibilitatea restantă la zero, Barack Obama şi-a sfidat odată în plus Congresul, trădând, simultan, încă un aliat al Americii. Pe modelul deciziilor de a-i părăsi, la greu, pe cei mai loiali prieteni ai patriei sale, Obama şi diplomaţia sa, în frunte cu John Kerry, Susan Rice şi ambasadoarea SUA la ONU, Samantha Power, au jucat o festă cu urmări potenţial catastrofale Israelului. În speţă celui mai stabil şi unicului aliat democratic din Orientul Mijlociu al Americii.”
RoEvanghelica 