Din istoria blogosferei evanghelice – 25 decembrie

2012 – Silviu Tatu: Meditând la Întruparea Domnului

„Cea mai deosebită meditație la Întruparea Domnului de la Apostolul Pavel se găsește în Filipeni 2:5-11, probabil un poem creștin cu largă circulație în Biserica primară, pe care Apostolul îl folosește pentru a-i stârni și motiva pe creștinii din Filippi, și prin ei și pe alții, pentru o viață consacrată slujirii altora cu motivația răsplătirii viitoare. În acest context Întruparea este un act acceptat în mod liber de Domnul în ascultare de Tatăl, un act de golire de sine (kenoză) și de asumare a naturii umane („formă de rob”) pentru o vreme.”

2014 – Teofil Stanciu: Câtă neliniște încape într-un Crăciun?

„Toți cei care, pe vremea lui, știau exact cum stă treaba cu mesianismul au ratat tot ce era de ratat. Numai cei care aveau curajul să se lase turlburați și infirmați în certitudinile lor ancestrale au reușit să întrevadă adevărul. Numai cei dispuși să admită un Mesia umil, gata să creadă că „poate să iasă ceva bun din Nazaret” au reușit să adulmece mireasma prezenței divine în lume, să mijească ochii către tainele ascunse din veac.”

2016 – Eugen Matei: Întrupare

„Ce înseamnă nașterea din fecioară? În proclamarea (kerigma) apostolică, așa cum este redată în Scriptură, nu găsim să fie menționată. Apostolii și-au bazat proclamarea lui ca Mesia, Mântuitorul, nu în nașterea Lui din fecioară, ci în faptul că Dumnezeu l-a atestat ca Fiu al Său prin faptul că l-a înviat din morți. Întruparea/Crăciunul, ca și tot ce a urmat după aceasta (ispitirea lui, botezul, activitatea publică, crucea…), nu se pot înțelege în tot ceea ce sunt decât citite înapoi, din perspectiva învierii. Realitatea învierii lui Cristos este dovedită în om prin consecința acesteia în cei ce îl primesc pe Cristos, și anume, prin pogorârea Duhului învierii, care este și Duhul înfierii, și astfel ei devin fii ai lui Dumnezeu, în mod subiectiv (prin prisma experienței proprii) și obiectiv (prin atestarea dată de către Dumnezeu). Secretul mesianic care a fost făcut public în învierea lui Christos poate fi înțeles și primit doar prin credință. Nașterea din fecioară are o semnificație în primul rând teologică, exprimând realitatea lucrării Duhului atât în concepția cât și în devenirea lui ca om, și este un adevăr care poate fi primit și declarat doar printr-un act al credinței.”

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s