Anca Manolescu: „Spiritul Crăciunului“

„În primele veacuri creştine, tema noutăţii revelaţiei christice are tonuri exaltante. În Pedagogul, Clement Alexandrinul (secolele II-III) vorbeşte despre „tinerii“, néoi, care sînt creştinii. Ei constituie un popor nou, participant în Christos la un veşnic anotimp primăvăratic, care dăinuie înnoindu-se, fără a îmbătrîni nicicînd. În prefaţa la text, Henri-Irénée Marrou arată în ce măsură tema noutăţii se însoţeşte aici cu tema universalului divin. Clement nu poate crede, spune el, că iubirea de oameni a lui Dumnezeu e supusă timpului, istoriei, geografiei, că ea a fost absentă pentru umanitatea precreştină. „Homer profetizează fără să o ştie“, susţine Clement; „Platon se exprimă ca discipol al Logosului“. „Poezia este şi ea inspirată.“

Timpul şi convenţiile pe care epocile lui le prefiră nu pot scădea nimic din noutatea christică. Sîntem, astăzi ca şi altădată, un amestec de supunere la datul socio-cultural şi de latentă prospeţime spirituală. Coborînd într-un context religios specific, Christos trezeşte în om această prospeţime, această universală noutate.”

http://dilemaveche.ro/sectiune/din-polul-plus/articol/spiritul-craciunului

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s