…Ei, adulţii de azi, „îşi văd de ale lor” cu gîndul că au copii de crescut şi-atunci nu e cazul „să se pună cu sistemul”.
Dar nu se gîndesc că îi obligă pe copii să repare mîine ce strică ei azi. Mi se pare de-a dreptul tragic. Pentru că la baza acestui soi de împăcare fatală stă neîncrederea aproape generalizată în societate, în ceilalţi, în propriile puteri. Şi în democraţie. 60 % dintre cetăţenii cu drept de vot nu participă, de fapt, la viaţa cetăţii. Şi o bună parte dintre cei care au votat participă doar din patru în patru ani, cînd votează. În rest, lumea românească aşteaptă mai totul de la „clasa politică”, pe care altminteri o dispreţuieşte. O fi majoritatea tăcută mulţumită cu situaţia asta? Se pare că da.