“În capitolul 31, unde este examinată doctrina stării intermediare, dovezile pentru alcătuirea duală a umanității ca trup și suflet sunt cât se poate de clar prezentate. Cea mai clară dovadă a alcătuirii duble a omului este dată de despărțirea trupului de suflet la moarte și în starea intermediară. […]
5. Concepţia corectă cu privire la alcătuirea omului sugerează co-acțiunea (Gen. 3:1-6; Rom. 19:9) și interacțiunea (Prov. 17:22; 18:14) dintre suflet și trup. Există o relație intimă și misterioasă și o influență reciprocă între suflet și trup.
6. Concluzia a cincea sugerează o a șasea: necesitatea unei slujiri duale atât în ce privește nevoile spirituale, cât și cele trupești ale oamenilor. Dacă slujim sufletelor oamenilor, nu avem voie să ignorăm trupurile lor.” (p. 101-102)
RoEvanghelica 