Secrete din trecut – Cathy Gohlke, Life Publisher International, Oradea, 2016, 391 p.
“Mutti tocmai fusese înmormântată, dar faptul că Lukas dorea să vorbească cu mine îmi acceleră bătăile inimii, iar sângele care părea să nu mai curgă prin vene cu o oră înainte începu să pulseze năvalnic.
Mă așeză pe un scaun de la masă și-mi cuprinse amândouă mâinile.
– Ar fi trebuit să îți spun ce s-a întâmplat. Ar fi trebuit să găsesc o cale să îți mulțumesc ție și mamei tale pentru ajutorul vostru din noaptea aceea.
– De ce n-ai făcut-o?
– Credeam că te protejez, că o protejam pe ea. Cu cât știați mai puțin despre… tot, cu atât era mai sigur pentru voi.
– Acum tu ești membru al tineretului hitlerist. Faci ce face și Rudy. El rănește…
– Nein, Lieselotte. Port uniforma pentru că trebuie. Dar nu sunt unul dintre ei. Trebuie să știi asta.
Știam, cel puțin implorasem în inima mea ca el să nu fie unul dintre ei, dar avusesem nevoie să aud in gura lui. Cât de mult îmi dorisem să-l aud spunându-mi asta!
– Ce s-a întâmplat cu Herr Weiss și familia lui?
– I-am trecut granița.
– I-am?
– Nu contează cine.
– Contează pentru mine.
Dar mă ignoră.
– Paltonul mamei tale le-a salvat viața. Nopțile deveniseră un chin. Au dormit o noapte în șopronul vostru, apoi în alte două șanțuri. Dacă nu ar fi avut blana aceea, copiii ar fi înghețat. Mama ta i-a salvat. Tu i-ai salvat.
Minuna de a fi ajutat la salvarea unei vieți, a unei vieți, îmi tăie respirația. Sacrificiul lui Mutti căpătase valoare, chiar și pericolul de a-i minți pe Vater și pe Rudy.
– Ai salvat mai mulți? Mai mulți evrei?
Lukas se lăsă pe spate. Își trase mâinile din ale mele, iar căldura se evaporase. Îmi doream să le țină din nou, dar și mai mult îmi doream să știu.
– Nu e ceva despre care să pot vorbi.
– Ți-e teamă că te voi denunța? Niciodată!
El îmi spuse foarte calm.
– Aproape că m-ai denunțat astăzi. Aproape că ne-ai denunțat pe toți.
Avea dreptate, așa mare dreptate!
– Îmi pare rău. Nu se va mai întâmpla, dacă numai…
– Nu e o joacă. Nu este…
– Nu e pentru copii? Așa crezi, că sunt un copil pe care nu te poți baza?
– N-am spus asta. Bineînțeles că am încredere în tine. Doar că nu-i atât de simplu. Sunt și alte vieți la mijloc, nu numai viața mea. Nu pot vorbi despre nimic de dragul vieților lor.
– Aș putea ajuta. Aș putea ajuta din nou.
– Nein. E prea periculos.
– Nimeni nu mă va suspecta. Pot…
– Nein. Lieselotte, tatăl tău este un membru important în Partidul Nazist și, cu ajutorul doctorului Peterson, tot mai influent cu fiecare zi ce trece. Fratele tău este mai dornic că mulțumească Gestapo-ul decât este Müller să îl conducă. Un singur cuvânt, un singur cuvânt spus la mânie sau în somn, și poți fi arestată. Și nu voi putea face nimic să împiedic lucrul acesta. Nu vreau să te am pe conștiință. Nu vreau să te pun în pericol.
Aș fi protestat mai tare și mai vehement, dar pentru prima dată Lukas nu mă mai privi așa cum o făcuse înainte. Nu mai vedeam un copil reflectându-se în privirea lui.” (p. 64-65)
RoEvanghelica 