“Până în secolul al II-lea, Biserica întemeiată de apostoli s-a transformat în Biserica Catolică (universală), iar la începutul secolului al IV-lea, persecuția creștinilor a luat sfârșit datorită lui Constantin, care a devenit împăratul Imperiului Roman de Apus după ce a câștigat o bătălie în care le credea că Isus Cristos i-a oferit un ajutor special. Creștinismul a devenit curând religia dominantă a Imperiului Roman, și ulterior Biserica a avut cinci patriarhii – patru la est (Constantinopol, Ierusalim, Alexandria și Cezarea) și Roma la vest. Distanța, limbile și culturile diferite și opiniile teologice în conflict, toate au constituit motive pentru certuri serioase între est și vest; dar cauza principală a divizării a fost insistența continuă a Bisericii de la Roma de a avea putere și autoritate absolute peste întreaga lume creștină. Ruptura s-a agravat în 1054, când o neînțelegere importantă a dus la nașterea Bisericii Romano-Catolice în vest și a Bisericii Ortodoxe în est.” (p. 41)
A republicat asta pe RoEvanghelica.
ApreciazăApreciază