Din istoria blogosferei evanghelice – 20 noiembrie

2010 – Alin Cristea: Iar s-a trezit Paul Negruț, toamna…

„Comunicatul lui Paul Negruț nu precizează care sînt diferențele de teologie, la baptiști și la Străjeri, în ceea ce privește „învăţătura şi practica baptistă cu privire la Persoana şi lucrarea Duhului Sfânt al lui Dumnezeu”.

În schimb, furnizorul comunicatului consideră ADERAREA lui Iosif Ţon la mişcarea religioasă Străjerii a fi o lepădare în ceea ce privește pneumatologia baptistă.

Paul Negruț folosește cuvîntul „aderare”, Iosif Țon folosește cuvîntul „asociere”.

Paul Negruț, cînd vorbește de „aderare”, se referă, precum se poate vedea în continuarea textului, la o schimbare de religie. Dar „asocierea” nu presupune automat așa ceva. În mișcarea Străjerii sînt baptiști și penticostali, care nu și-au schimbat religia. Ei s-au „asociat” cu mișcarea aceasta, nu au „aderat” în sensul schimbării religiei.

Una dintre întîlnirile Străjerilor a avut loc la Biserica Baptistă din Oradea. Iar Iosif Țon a ținut prelegeri o săptămînă la Biserica Baptistă Providența din Oradea.

Situația e mult mai complexă decît dă de înțeles Paul Negruț, care scrie: „Prin harul lui Dumnezeu, credinţa baptistă nu a început şi nu se sfârşeşte cu Iosif Ţon.”

Iar eu răspund: „Prin harul lui Dumnezeu, Uniunea Baptistă nu a început și nu se sfîrșește cu Vicepreședintele Paul Negruț.””

2010 – Iosif Țon: Bunătate (10)

“Când se discută problema legăturii dintre bunătatea lui Dumnezeu și existența răului și a suferinței în lume, se mai ridică o întrebare dureroasă: Există multă suferință în aparență “inutilă”, sau în alte cazuri total “nemeritată”, cum ar fi suferința copiilor care sunt victime ale unor catastrofe naturale sau ale unor boli sau malformații apărute în prima copilărie, precum toți acei oameni care au căzut victimă nazismului și leninism-stalinismului, cu închisorile și imensele lagăre de concentrare, dar și ale unor asemenea forțe sau grupuri inumane care acționează și astăzi în lume. Ce putem spune despre toate acestea? Primul lucru pe care trebuie să-l arătăm est că și prin unele dintre acestea Dumnezeu Și-a format giganți ai credinței, cum ar fi Alexander Soljenițân, Richard Wurmbrand, Traian Dorz și Nicoale Moldoveanu, sau Joni Earekson-Tada și mulți alți handicapați, fie ca urmare a unor accidente cum e cazul lui Joni, fie din naștere. Chiar și prin boala sau accidentul unor copii, Dumnezeu a lucrat minuni mari atât în viața părinților cât și a celor accidentați și handicapați, dar și a altora care au fost atinși de suferința și de mărturia lor.

Există însă un al doilea lucru care trebuie menționat, un fapt care merge mult mai adânc și are o cuprindere mult mai mare. Trebuie să pornim iarăși de la concepția pe care ne-o dă Domnul Isus despre lume și viață. El este Cel care ne-a adus inormația fundamentală conform căreia viața pe acest pământ este doar un stadiu al vieții fiecărei ființe umane și că viața continuă “dincolo”, unde se află adevăratele comori și unde vom avea adevărata împlinire. În acest context, Domnul Isus ne mai informează că există ceea ce noi putem numi “legea compensării”, prin care Dumnezeu acordă dincolo o compensare pentru durerile “nedrepte”, sau “inutile”, sau “fără sens”, în care au fost prinși mulți oameni în viața aceasta.

Vedem lucrul acesta din pilda bogatului și a cerșetorului Lazăr. Bogatului, care dincolo a ajuns în chin, i se spune: “Fiule, […] adu-ți aminte că, în viața ta, tu ți-ai luat lucrurile bune și Lazăr le-a luat pe cele rele; acum, aici el este mângâiat, iar tu ești chinuit” (Luca 16:25). Desigur, bogatul nu era în chin numai fiindcă aici a trăit în belșug. Bogatul însuși spune că ar dori ca cineva să se ducă să spună celor cinci frați ai lui că există viață după moarte – se vede că ei nu credeau acest lucru – ca să se pocăiască și astfel să evite să vină și ei în locul de chin (v. 27-30). Dar cu privire la cerșetorul Lazăr nu ni se spune decât că în viața aceasta a fost plin de bube și total dependent de mila altora. Pentru el, evident, Domnul Isus ne spune că dincolo l-a așteptat o compensare. Noi trebuie să luăm foarte în serios și informațiile acestea. O informație similară ne dă Domnul Isus când ne spune în Predica de pe Câmpie: “[…] Ferice de voi, care sunteți săraci, pentru că Împărăția lui Dumnezeu este a voastră. Ferice de voi, care sunteți flămânzi acum , pentru că voi veți fi săturați. Ferice de voi, care plângeți acum, pentru că voi veți râde“ (Luca 6:20-21).

Durerea de aici ne dezvoltă capacitatea de a ne bucura mult mai plenar de fericirea de acolo. Richard Wurmbrand povestea cum a văzut el un câmp cu flori după 14 ani de închisoare și că “a gustat” mult mai puternic frumusețea aceea după ce a fost privat de ea atâta vreme. Poate că și în sensul acesta trebuie să înțelegem ce scrie Pavel: “Căci întristările noastre ușoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veșnică de slavă” (2. Cor. 4:17). În primul rând, într-un mod pe care noi nu-l înțelegem, suferințele noastre de aici produc pentru noi o glorie copleșitoare în eternitate. Dar, în al doilea rând, suferințele noastre de aici ne dezvoltă capacitatea de a trăi mult mai intens și mai puternic gloria din eternitate. Cu adevărat, “[…] toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu” (Rom. 8:28).” (p. 334-336)

Bunătate: o teologie bazată pe învățătura Domnului nostru Isus Cristos – Iosif Țon, Editura Cartea Creștină, Oradea, 2010, 399 p.

2015 – Teofil Stanciu: Greșeli pe care le fac pastorii în „social-media”

„Am tradus și adaptat – cu destulă libertate – doar „diagnosticele” și câteva „simptome”.

  1. Nu sunt prezenți în „social-media”. Rețelele de socializare îi asigură, practic, pastorului echivalentul unui post propriu de televiziune și radio. O „oportunitate” ce nu-ți poți permite s-o ratezi.
  2. Nu sunt consecvenți/constanți – adică postează doar din an în paști. Se recomandă postări ritmice pe blog, angajare în dialoguri pe facebook și prezență constantă (odată ce omul a intrat în horă).
  3. Se limitează să atace. Ar trebui să se vadă și ce susțin, nu doar ce contestă (mereu) – sistemul politic, moravurile publice etc.
  4. N-au simțul umorului (sau nu-l folosesc). Nu e o virtute în sine sobrietatea încruntată.
  5. Presupun că „social-media” este un mediu nociv/malefic în sine.
Publicitate
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s