Flacăra iubirii (4)

flacara-iubirii-180

Flacăra iubirii: o teologie a Duhului Sfânt – Clark H. Pinnock, Editura Imago Dei, Oradea, 2016, 286 p.

“Teoria substituirii penale a apărut în contextul apologeticii, nu în exegeză sau teologie. Ea s-a născut ca o explicație rațională a Întrupării. Anselm a dorit să explice de ce a devenit Dumnezeu om (Cur Deus Homo). În societatea medievală, el a abordat ispășirea ca o chestiune a proprietății sociale. Oamenii din vremea aceea credeau că o ofensă adusă onoarei divine cerea satisfacție. Teoria lui Anselm a presupus ideea pe atunci actuală a obligației sociale și astfel a putut explica modul în care, în Cristos, lui Dumnezeu I s-a putut aduce o satisfacție infinită. Mai târziu, Calvin (el însuși avocat) avea să ducă ideea într-o direcție puțin diferită, afirmând că mânia necesita și o pedeapsă. Asta s-a întâmplat pe cruce – pedeapsa lui Dumnezeu a căzut peste Cristos (Institutes 2:16.1-5).

Desigur, din punct de vedere teologic, se creează o imagine foarte ciudată. Perspectiva aceasta Îl plasează pe Tatăl împotriva Fiului și sugerează că lui Dumnezeu Îi este greu să ofere  iertarea. Face ca harul să fie condiționat de satisfacția penală și dă impresia că de fapt Tatăl Îi urăște pe păcătoși și nu-i poate iubi până când mânia Sa nu este potolită. Neagă ideea centrală că Tatăl a luat inițiativa în împăcarea lumii prin Cristos.” (107-108)

“Ispășirea este înțeleasă cel mai bine într-un cadru trinitar, în relație cu misiunea Fiului și a Duhului. Ea s-a realizat prin călătoria participativă a Fiului și prin încorporarea noastră în ea de către Duhul. Prin actul acesta ordinea lumii este anulată și se deschide calea spre noua creație. Oamenii sunt chemați să particip la aceste evenimente să fie integrați în acest proces.

Isus Cristos a intrat în solidaritate cu noi și a suferit tot ceea ce suferim noi, inclusiv moartea. De asemenea, El a înviat, a fost adeverit și glorificat. El a trecut prin procesul prin care trebuia să trecem noi, realizând răscumpărarea pentru noi. Dumnezeu a făcut o schimbare în condiția umană prin pionierul mântuirii noastre. Fiind atrași în călătoria reprezentativă, putem fi vindecați. De cruce beneficiază toți ci care acceptă să se lege de moartea Sa prin botez. […]

Cu toate că am prezentat o cristologie relațională a Duhului, nu intenționez aici să neg adevărul din modelul penal substituționar al ispășirii. Harul trebuie să se ocupe de păcat și dreapta condamnare a noastră de către lege trebuie redusă la tăcere. Sufrageriile nu pot înlocui cu totul sălile de judecată în analogiile noastre teologice. Totuși, lucrul uimitor este că în acest caz, de fapt judecătorul  iubește și ne dorește prietenia. Cele două înțelegeri pot fi îmbinate.” (p. 110-113)

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s