Îmi vine să plîng cu amar, precum am făcut acum 27 de ani, cînd s-a spînzurat prietenul meu cu care cîntam la chitară…
Dar acum vreo 2 ani, cînd mi-au dat lacrimile, în perioada de după divorț, mi-am tras două palme și de-atunci îmi tot spun că nici un om nu merită lacrimile mele, ci numai Dumnezeu.
A republicat asta pe RoEvanghelica.
ApreciazăApreciază