“În tradițiile occidentale Duhul tinde să fie limitat la Biserica instituțională și să fie văzut doar ca puterea de mântuire, nu și ca puterea creației. Am pus accentul pe predicare și pe cler în detrimentul Duhului. Ne-am prețuit atât de mult versiunile privitoare la buna-cuviință și ordine încât revărsarea Duhului reprezintă o amenințare. Multora le este teamă de Duhul, ca nu cumva lumea lor să fie clătinată și să fie prinși în joaca de sabat a lui Dumnezeu. Așa de des punem bariere Duhului și înăbușim glasurile care ne vorbesc de deschidere și sărbătorire. Poate că “neglijarea” este un mod prea amabil de a ne referi la problemă. Nu putem exclude nici posibilitatea ca uneori să stingem Duhul.” (p. 9)
Jürgen Moltman: Apreciez cartea lui Clark Pinnock atât pentru seriozitatea, cât şi pentru curajul său intelectual. Flacăra iubirii este evanghelică şi mai mult decât evanghelică, este o teologie sistematică pentru vremea noastră, bine documentată biblic şi cu o deschidere ecumenică faţă de adevărul despre Duhul Sfânt din alte tradiţii creştine şi din mişcările penticostale mai noi.
Stanley Grenz: Flacăra iubirii este cea mai rafinată scriere a lui Clark Pinnock. Mai presus de orice, cartea ne dezvăluie pasiunea sa pentru Dumnezeul triun şi ne arată cât de adânc a băut din fântâna Duhului Sfânt despre care scrie. Cartea ne asigură o cale nu doar de a ajunge la mintea lui Pinnock – într-adevăr este cel mai bun rezumat al întregii lui odisei teologice – dar şi la inima sa.
RoEvanghelica 