Din istoria blogosferei evanghelice – 3 noiembrie

2008 – Alin Cristea: Evanghelicii şi gîndirea ideologică sau Cum devin evanghelicii din SUA prostuţi (cel puţin) o dată la patru ani

„Citim: “cît de nesimtiţi sînt democraţii”. Iată punctul final al gîndirii ideologice: “ei”. Ei, democraţii. Ei, arabii. Ei, evreii. Ei, ţiganii. Ei, intelectualii. Ei, ortodocşii. Ei, pocăiţii. Ceilalţi sînt Infernul.

Generalizarea ideologică. Identificarea categoriei împotriva căreia trebuie dusă lupta de clasă.

Cînd oamenii inteligenţi sînt copleşiti de responsabilitatea bătăliei ideologice ajung să exploreze tărîmuri infinite ale nonraţionalului.”

2013 – Teofil Stanciu: Cum o fi în gura lupului? sau: Cine și cu ce riscuri ne reprezintă?

„Cred că vocația și mântuirea sunt chestiuni personale, între individ și Dumnezeu, dar nu cred că sunt chestiuni individualiste! Or tocmai pe asta mizează toți cei care își dau cu părerea despre ceea ce face artistul cutare: pe faptul că se simt îndreptățiți – ce spune eu? Se simt chiar obligați! – să intervină cu observații și corecții.

E foarte adevărat că, în creștinism, nu poți fi de capul tău și trebuie să-ți însușești uneori anumite observații critice. Care? Ei bine, cred că asta e cea mai grea muncă a artistului: să discearnă în toată zarva care vor fi cuvintele lui Dumnezeu exprimate prin vocile unor muritori supuși greșelilor.

În concluzie, Beck Corlan a intrat în gura lupului pentru că, vrea-nu-vrea, îi reprezintă pe evanghelicii români. Dar se reprezintă și pe ea însăși în măsura în care are o vocație pe care nu trebuie s-o trădeze. Nu-mi rămâne decât să sper că vocația se va dovedi suficient de puternică încât să invingă valul de critici asimilind ceea ce e drept și ignorând, fără emfază, ceea ce e inutil.

Drumul acesta e puțin umblat, cu destule capcane și, cred, va rămâne multă vreme unul asaltat de contestări.”

2014 – Valentin Făt

„În ceea ce privește modul de relaționare al pocăiților la viața politică, îmi păstrez opiniile pe care le-am exprimat în 2012.

Cred cu toată tăria că pocăiții trebuie să se implice în viața politică. Cred de asemenea că trebuie să își exprime opiniile și chiar să caute să-și exercite influența în sensul acesta.

Pe de altă parte, sunt ferm convins că pastorii NU trebuie să se implice în viața politică. Conform Statutului Bisericilor Baptiste din România, pastorii nu pot fi membri ai partidelor politice. Această regulă ar trebui să fie interpretată în spiritul ei. Opinia mea  este că un pastor nu ar trebui să își folosească numele sau poziția pentru a influența votul enoriașilor. (dacă este vorba de un pastor cunoscut, există posibilitatea de a modela opinia unui număr de oameni mult mai mare decât cei din congregația în care slujește.) Bineînțeles că pastorul, ca orice alt cetățean, va avea o opțiune electorală, dar dacă este matur și disciplinat va avea grijă să nu o expună public.

În continuarea aceleiași idei, bisericile NU trebuie implicare în lupta politică. Ca baptist cred cu toată tăria în separarea bisericii de stat.”

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s